Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – Andreea Ștefănică (guest post)


Așa cum v-am obișnuit și cum v-am promis, lista de recomandări de astăzi ne vine din partea Andreei Ștefănică, cea mai veche colaboratoare a noastră, mamă a doi copii, Tudor (5 ani) și Iunia (aproape 2 ani), care ne propune de câțiva ani încoace liste cu titluri foarte diverse. De data aceasta, apar și cărți pentru copii mai mari, multe cu animale, și cărți educative.


Cărțile preferate ale lui Tudor (5 ani)

Cât de fierbinți sunt vulcanii de Françoise Laurent, Céline Manillier (Nemi). Tudor a primit cartea de Crăciun (avea 4 ani jumătate atunci) și mi-am dat seama că textul nu a fost chiar ușor de înțeles pentru el (editura recomandă cartea de la 6 ani +), dar a cerut să i-o citim de mai multe ori și a răsfoit-o singur multe zile la rând. A avut o perioadă destul de lungă în care mereu vorbea despre vulcani și cutremure, iar asta m-a încurajat să-i cumpăr cartea și să încercăm să-i explicăm pe înțelesul lui aceste subiecte.

Un urs pe nume Paddington, Michael Bond (Arthur). O carte groasă pentru un copil de aproape 5 ani, pe care i-am citit-o, deja de două ori, pe capitole în mai multe zile la rând. O poveste care ne-a prins și pe noi adulții și încercam să îi citim lui Tudor când eram toți acasă ca să nu pierdem firul întâmplărilor. Un urs venit tocmai din „întunecatul Peru” a ajuns în Londra și a fost luat acasă de către familia Brown, iar împreună au parte de o mulțime de aventuri și întâmplări palpitante. Pe alocuri mi s-a părut mai greu de înțeles pentru Tudor, dar din fericire are răbdare să asculte și mai mereu cere un capitol în plus. De când am citit cartea, nu e zi în care să nu îi cânte prin casă numele lui Paddington, sau să nu imite manierele ursului: „sigur, doamnă Brown”, „am înțeles, doamnă Brown”. De curând, ca răsplată că am terminat de citit cartea, ne-am uitat împreună la filmul „Paddington”, care i-a plăcut și l-a amuzat pe Tudor, dar l-a și speriat puțin pe alocuri. Sper că nu greșesc dacă spun că există și variante ale poveștii lui Paddington (cel puțin în limba engleză), adaptate pentru copiii mai mici.

Doctorul Aumădoare, Kornei Ciukovski (Arthur). Tot o carte groasă, dar pe care m-am bucurat foarte mult să o regăsesc (am împrumutat-o de la bibliotecă). Este printre puținele cărți de care îmi aduc aminte din copilăria mea (din păcate nu am avut acces la cărți pentru copii atunci când am fost copil) și mi-am dorit mult să o recitesc. Cred că eram prin clasa a cincea când am mers la un control oftalmologic și în sala de așteptare am găsit cartea „Doctorul Aumădoare”. Îmi amintesc perfect culoarea coperții, imaginile și că mi-a plăcut foarte mult atât cât am reușit să citesc din ea. La următoarele vizite la oftalmolog am fost foarte supărată pentru că îmi puneau picături pentru dilatarea pupilei și nu mai reușeam să citesc.

Am citit cartea în familie și ne-a plăcut mult, iar Tudor a vrut să o reluăm. Spre deosebire de „Un urs pe nume Paddington” unde am întâlnit destul de multe neologisme, în „Doctorul Aumădoare” sunt mai multe cuvinte vechi pe care fie le înlocuiam cu sinonime pe înțelesul lui Tudor, fie le explicam. Mi-am dat seama însă că, expunându-l la mai multe tipuri de cărți/de limbaj (fără să fiu stresată că poate nu pricepe nimic) îl ajut de fapt să își îmbogățească vocabularul.

Seria „O zi în lumea animalelor” (Gama): O zi cu constructorii din lumea animalelor, O zi cu pompierii din lumea animalelor, O zi în aeroportul animalelor, O zi în gara animalelor, O zi cu mecanicii din lumea animalelor, O zi cu doctorii din lumea animalelor.
Cărticele amuzante și cu multe informații despre șantiere, gări, aeroporturi, medici și pompieri foarte potrivite pentru copiii de la 3 ani (să nu lăsăm impresia că noi citim doar cărți pentru copiii mai mari 😊). Eu am descoperit această serie când Tudor avea 4 ani, dar încă se bucură de ele.

Cărțile preferate ale Iuniei (aproape doi ani)

Iunia a început de vreo trei-patru luni să descopere biblioteca lui Tudor și să-și caute singură cărțile preferate. Are și un raft al ei, separat, din care ne aduce cărți să-i citim sau pe care le scoate (cu mare plăcere, dar nu le mai pune la loc) și le răsfoiește preț de câteva minute bune.

Cartea preferată a ei este Franklin și Harriet (Katartis), o carte pe care am cumpărat-o pentru Tudor în ideea de a-l ajuta în procesul de acceptare și de adaptare în rolul de frate mai mare. Personal, mi se pare o carte potrivită și care prezintă lucrurile exact așa cum sunt: surioara mai mică are nevoie de ajutor, plânge mult, vrea exact jucăria preferată a fratelui ei, strică surpriza pe care Franklin i-o face mamei lui, iar fratele mai mare (Franklin) trece prin mai multe emoții și stări: se îngrijorează, este frustrat, nemulțumit, dar până la urmă își dă seama că „nu e chiar așa greu să fii frate mai mare” și că „există o limită a generozității chiar și pentru un frate mai mare”. Iunia ne aduce cartea asta de zeci de ori pe zi, cred că se identifică cu Harriet care plânge, care vrea jucăria fratelui ei, care se supără imediat dacă lucrurile nu ies cum vrea ea. Tot din colecția cu Franklin, îi mai place foarte mult și Franklin și întunericul. Recomand cărțile cu Franklin, au prins atât la Tudor, cât și la Iunia, iar oferta lor de titluri este foarte generoasă și acoperă multe dintre situațiile cu care se pot confrunta copiii în viața de zi cu zi.

Pasiunea pentru pisici s-a transferat de la Tudor la Iunia și, ce credeți? Iunia a descoperit colecția cu Mog de Judith Kerr (Editura Pandora M) din biblioteca lui Tudor. Dezavantajul de a păstra cărțile mult iubite de la fratele mai mare pentru următorul frate/soră, este că ajungi să citești acele cărți de 987654356 ori x 2; avantajul este că fratele mai mare le știe deja pe de rost și când are chef i le citește el. Deci, cărțile cu Mog sunt din nou la putere în casa noastră.

Alte cărți iubite de Iunia sunt cărțile de la Editura Univers Enciclopedic Junior: cărțile cu clapete din colecția Usborne (cele potrivite pentru copiii mai mici sunt: „Gândăcei și gâze”, „În pădure”, „Ce este Luna?”, „Cum văd eu?”, „Cum funcționează un avion?”) și alte cărți din colecții mai vechi: „Cel mai iubit tătic din lume”, „Cea mai iubită mămică din lume” etc.
Câteva cărți foarte simpatice apărute recent la această editură, potrivite pentru 1.5-2 ani+, sunt cărțile interactive care îl pun pe copil să facă anumite gesturi (să facă cu mâna, să sufle, să mângâie, să caute un obiect etc). Iuniei îi plac foarte mult și deja știe ce să facă înainte să-i citim. Noi avem: „Vrei să te joci cu mine?”, „Cine ești tu?” și „Vrei să fii prietenul meu?”.

Dincolo de cărțile preferate ale copiilor noștri, mă bucur tare mult că până acum le place să citim împreună și că în fiecare zi vin către noi cu rugămintea de a mai citi ceva. Dacă la Tudor am fost mai intenționată în a-l ajuta să iubească cărțile, la Iunia cred că totul s-a produs prin imitare. Până pe la 1 an și jumătate era extrem de selectivă cu cărțile, dacă nu-i plăcea coperta unei cărți, închidea cartea și o arunca departe de ea. Acum acceptă mult mai ușor să-i prezentăm mai multe tipuri de cărți și atunci când îi citesc ceva lui Tudor fie stă la mine în brațe și așteaptă până termin (ca apoi să-i citesc și ei ceva), fie se așază lângă noi și răsfoiește ceva ce îi place.

Așadar, să continuăm obiceiul bun de a le citi copiilor noștri și să facem tot ce ține de noi pentru a le insufla dragostea pentru cărți.

Lecturi cât mai frumoase alături de copiii voștri!


Mulțumim, Andreea, pentru recomandări! Puteți (re)citi listele ei din anii trecuți aici: 2020, 2019.

PS: Celelalte recomandări de anul acesta: recomandările mele și recomandările Alessiei Stoican (14 ani)

PPS: Listele de anul trecut

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un gând despre „Inspirație pentru Ziua Copilului 2021 – Andreea Ștefănică (guest post)”

  1. A republicat asta pe Andreea Ștefănică și a comentat:
    Dincolo de cărțile preferate ale copiilor noștri, mă bucur tare mult că până acum le place să citim împreună și că în fiecare zi vin către noi cu rugămintea de a mai citi ceva.
    Dacă la Tudor am fost mai intenționată în a-l ajuta să iubească cărțile, la Iunia cred că totul s-a produs prin imitare. Până pe la 1 an și jumătate era extrem de selectivă cu cărțile, dacă nu-i plăcea coperta unei cărți, închidea cartea și o arunca departe de ea. Acum acceptă mult mai ușor să-i prezentăm mai multe tipuri de cărți și atunci când îi citesc ceva lui Tudor fie stă la mine în brațe și așteaptă până termin (ca apoi să-i citesc și ei ceva), fie se așază lângă noi și răsfoiește ceva ce îi place.

    Așadar, să continuăm obiceiul bun de a le citi copiilor noștri și să facem tot ce ține de noi pentru a le insufla dragostea pentru cărți.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s