Devenind o prezență vindecătoare #76


Ce se întâmplă când nu dăm curs invitației lui Hristos de a lua jugul Său? Atunci plătim un preț scump. În primul rând, ne diminuăm capacitatea de a rezista tentațiilor. Atunci când suntem stresați și suprasolicitați, ne este mult mai greu să spunem „nu” păcatului și suntem mai puțin capabili de a produce roadele Duhului, precum bunătatea, răbdarea, autocontrolul sau blândețea. Epuizarea ne afectează deciziile de zi cu zi, în mod conștient sau inconștient. Ne va fi mai greu să trăim așa cum intenționăm să trăim. Încercați să vă conectați în mod profund cu soțul sau copilul atunci când simțiți că deja v-ați cheltuit energia în altă parte. Încercați să fiți plini de milă și compasiune când vă mișcați în toate părțile, dorind să bifați toate activitățile de pe o listă mult prea lungă pentru o singură zi. Încercați să fiți toleranți și răbdători când cineva vă supără, dacă deja vă simțiți obosiți și stresați. Chiar și ceva atât de simplu precum lipsa somnului ne poate altera starea, transformând oameni perfect sănătoși din punct de vedere emoțional în niște persoane iritate, mânioase, negative și cu toleranță scăzută față de circumstanțele stresante. Ceea ce nu înțelegem este că epuizarea fizică este și ea un mod al lui Dumnezeu de a ne avertiza că trebuie să încetinim ritmul de viață. Dacă ignorăm avertismentele corpului nostru, vom sfârși prin a ne face nouă înșine un deserviciu, și apoi tuturor celor din jurul nostru. Cum putem fi o lumină a bunătății lui Dumnezeu în lume, dacă facem atât de multe încât nu ne mai simțim propria lumină pâlpâind în interior?


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #75


Epuizarea noastră cronică influențează atât sănătatea noastră spirituală și emoțională, cât și pe cea fizică. Stresul apare atunci când operăm prea mult timp cu bateriile descărcate. Dacă ne dorim să experimentăm reînnoirea oferită de Dumnezeu în fiecare zi, trebuie să ieșim din închisoarea epuizării cronice și să începem să avem grijă de noi înșine. Sună a egoism? Nu și dacă privim trupurile noastre drept temple menite să găzduiască sufletele noastre. „Oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19) Trupurile și mințile noastre nu ne aparțin, ci sunt mijloace prin care Dumnezeu dorește să-Și manifeste dragostea în lume. Trebuie să avem grijă de ele pentru ca Dumnezeu să lucreze prin ele. Este același motiv pentru care, când avionul se depresurizează, ni se cere să ne punem mai întâi noi înșine masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe ceilalți. De cele mai multe ori, lumea nu ne așteaptă nici măcar să ne punem măștile de oxigen. Dumnezeu înțelege circumstanțele noastre de astăzi și promite că ne va da odihnă când suntem copleșiți, după cum ne spune Isus în Matei 11:28-30: Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“


Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #22


Predarea nu este pasivă, ci activă. Predarea este deschiderea mâinilor mele și a inimii pentru ca ele să fie umplute de Dumnezeu. În mod clar, această înțelegere a predării este contrară culturii. În general, cultura definește predarea punând în ecuație un pierzător și un învingător. Cu toate acestea, potrivit înțelegerii creștine despre predare, când renunț la egoism, câștig și eu, și cealaltă persoană. Predarea este o situație câștig – câștig.


Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Devenind o prezență vindecătoare #21


Pentru a avea mai mult de dat celorlalți trebuie să avem mai puțin pentru noi: așteptări, planuri și evenimente programate. Să ne lăsăm deoparte egoismul pentru a-i vindeca pe ceilalți. Aproapele meu – prieten sau străin – trebuie să crească în mintea mea; atunci, în mod automat mă gândesc mai puțin la mine însumi. Aleg să îmi umplu mintea cu mai mult decât predicțiile, dorințele și năzuințele mele.


Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Devenind o prezență vindecătoare #20


Părintele Zosima din Frații Karamazov: În fața unor idei rămâi uimit, mai ales atunci când vezi păcatele oamenilor, întrebându-te dacă să le combați prin forță sau prin dragoste smerită. Întotdeauna să te hotărăști: „Le voi combate prin dragoste smerită”. Dacă îți vei seta mintea astfel, odată pentru totdeauna, ai putea fi capabil să cucerești întreaga lume. Smerenia iubitoare este o forță extraordinară, cea mai puternică, și nu este nimic asemenea ei.


Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

%d blogeri au apreciat: