„Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul” (ed. Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu)


Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul, apărut la Editura Humanitas este al treilea volum dintr-o serie ce își propune să cuprindă toate cele 39 de cărți ale Bibliei ebraice sau a ceea ce numim Vechiul Testament, traduse, așa după cum indică și titlul, din originalul ebraic. Acest proiect este realizat în cadrul Colegiului Noua Europă, iar volumul de față este coordonat tot de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, la fel ca primele două volume.

Episoadele în care am prezentat aceste prime volume le găsiți aici (Geneza) și aici (Exod și Levitic). Traducerea, studiile introductive și notele au fost realizate de Maria Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Melania Bădic, Ștefan Colceriu, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban și Silviu Tatu.

Participanții la acest proiect aparțin mai multor confesiuni: ortodoxă, catolică, baptistă și penticostală, încercându-se astfel realizarea unui text acceptabil pentru toți. Domeniile de expertiză ale participanților sunt teologie, științe biblice, filologie clasică, orientalistică, istorie, arheologie, iudaism.

Traducerea de față urmează textul masoretic din Biblia Hebraica Stuttgartensia (BHS), edition quinta emendate (1997), și Biblia Hebraica Quinta (BHQ) pentru Deuteronom (fascicul apărut în 2007) – ediții critice realizate după Codex Leningradensis. Este o încercare de traducere cât mai apropiată de textul original, pe cât permite limba română, ce cuprinde studii introductive și nenumărate note explicative, care, după cum veți vedea, oferă informații utile, interesante și lămuritoare.

Din introducerea la cartea Numerii aflăm că această denumire a cărții a patra din Pentateuh, corespunzând titlului greecsc Arithmoi din Septuaginta este rezultatul dublei influențe exercitate de Septuaginta, respectiv Vulgata, asupra spațiului cultural românesc.

Termenul „numeri” (forma veche de plural al lui „număr”) evocă recensămintele efectuate de Moise la porunca lui Dumnezeu și descrise la începutul și în ultima parte a cărții.

Rabinii timpurii au făcut referire la cartea Numerilor cu ajutorul primelor cuvinte din primul verset al cărții, numind-o „Cartea „Și a spus””.

Ulterior, în iudaism s-a impus titlul, „În pustie”, după al cincilea cuvânt din versetul care deschide cartea.

Cartea Numerilor are un statut privilegiat din punctul de vedere al mărturiilor textuale. Cel mai vechi fragment biblic descoperit până astăzi conține părți din această carte: este vorba despre așa-numitele „amulete de argint” (sec. VII-VI î.Hr.). Au fost scrise în alfabetul paleo-ebraic și conțin o formă prescurtată a binecuvântărilor preoțești din Numeri 6:24-26.

În peșterile din jurul Mării Moarte au fost descoperite zece manuscrise biblice din cartea Numerilor scrise în limba ebraică.

Cel mai important ca întindere conține aproape nouă la sută din cartea Numerilor, cu fragmente din cap.11 până la finalul ei.

Cartea Numerilor se remarcă printr-o mare diversitate atât la nivel de formă, cât și la nivel de conținut, fapt ce face dificilă detectarea unei teme dominante. Dacă avem în vedere macrostructura cărții, putem împărți conținutul în funcție de cele două generații care se perindă pe scenă: generația exodului și generația care va intra în Țara Făgăduinței.

În plus, o secțiune biblică importantă este rezervată descrierii transferului de autoritate de la Aron către Eleazar și de la Moise către Iosua.

Din punct de vedere geografic, o treime din carte se desfășoară în Pustiul Sinai, apoi urmează peregrinarea spre Paran, unde cârtelile se țin lanț. Capitolul 20 consemnează moartea a doi reprezentanți ai generației exodului (Miriam și Aron), anticipând soarta rezervată tuturor celor care au ieșit din Egipt sub conducerea lui Moise.

În a treia parte a cărții, îi găsim pe israeliți „în șesurile Moabului”, în apropierea Iordanului, nu departe de Ierihon.

În urma revelării Legii, în cartea Numerilor este pus în evidență, în primele capitole, procesul de conformare la voința divină prin numărătoarea și prin organizarea poporului în funcție de triburile cărora le aparțin membrii lui, precum și prin precizarea statutului leviților și al nazireilor. Organizarea presupune îmbogățirea cadrului legislativ cu noi precizări de ordin liturgic ori penal, la nivel comunitar sau familial.

Astfel, ideea de fond este că Legea divină transformă poporul dintr-o mulțime atomizată într-o comunitate ordonată și disciplinată, caracterizată de o nouă identitate.

În ciuda acestei schimbări survenite în viața comunității israelite, membrii ei încă sunt ispitiți de vechile lor năravuri. Partea a doua a cărții ne prezintă imaginea unei comunități dezorientate și răzvrătite față de Dumnezeu și față de reprezentații lui.

Revoltele poporului sunt, până la un anumit punct, asemănătoare cu cele din prima parte a călătoriei prin pustiu către muntele Sinai. Diferența fundamentală constă în aceea că poporul se află acum în perioada de după încheierea Legământului. Din acest motiv, comportamentul poporului indică nu doar neîncrederea în Dumnezeu și în conducătorii stabiliți de El, ci și contestarea indirectă a Legământului. Această atitudine atrage după sine consecințe grave: generația ieșită din Egipt piere în pustiu și nu mai poate să intre și să se bucure de Pământul Făgăduinței.

Atmosfera în carte se înseninează pe măsură ce în prim-plan se instalează a doua generație, cea care, sub conducerea lui Iosua, se pregătește să intre în Țara Făgăduinței.

Putem afirma așadar că schimbarea de generație joacă un rol important în cartea Numerilor, scriu autorii introducerii. O întrebare teologică de bază care se profilează este următoarea: în ce măsură noua generație trebuie să sufere de pe urma greșelilor părinților ei?

În cartea Numerilor se va răspunde că deși noua generație nu trebuie să fie idealizată, ea are tot dreptul să intre în pământul făgăduit și să înceapă o viață nouă.

Din multitudinea de note explicative la cartea Numerii din volumul Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul am extras câteva care ni s-au părut interesante, pentru a vă stârni curiozitatea.

De exemplu, având în vedere importanța simbolică a numerelor în Scriptură, este interesant că fiii lui Israel trebuie să treacă prin șapte pustiuri până să ajungă în Canaan: Șur, Etam, Sin, Sinai, Paran, Țin și Qadeș.

Nu știu dacă voi știați, dar eu cu siguranță nu știam că prima apariție a termenului „Amin” în VT are loc în Numerii 5:22. Acest termen înseamnă „a întări”, „a confirma” și, de aici, sensul de „așa să fie!”.

Așa-numita binecuvântare aronică (a preotului Aron), consemnată în 6:24-25 (și folosită în bisericile evanghelice la binecuvântarea copiilor), a străbătut secolele. În 1979, într-un complex de morminte din Ketef Hinnom, la SV de Ierusalim, o echipă de arheologi conduși de Gabriel Barkay a descoperit două amulete din argint care conțin variante ale acestei binecuvântări: ele reprezintă cele mai vechi fragmente conținând un text biblic descoperite până acum.

În Numerii 11:5, unde israeliți tânjesc după legumele din Egipt, se pomenesc câteva traduse cu „castraveți, pepeni, praz, ceapă, usturoi”, o situație unică în VT în care întâlnim cinci cuvinte hapax legomena în același verset. Sintagma hapax legomena, am aflat și eu cu această ocazie, desemnează termenii care apar o singură dată în cadrul unei lucrări, ceea ce face deseori traducerea lor mult mai dificilă, dacă nu imposibilă, fiind traduși prin aproximări.

Mulți dintre noi am reținut afirmația făcută în Numerii 12:3 cum că Moise ar fi fost cel mai „blând” dintre oameni, în traducerea Cornilescu cel puțin. E interesant de observant însă polisemantismul acestui termen, care a fost tradus în această ediție cu „smerit”. Este singura ocurență la singular a acestui termen în tot VT, dar sensul se poate deduce din numeroasele ocurențe la plural; ar însemna în același timp sărac, sărman, blând, modest, umil.

Un alt amănunt interesant este acela că șarpele din Geneză și măgărița lui Balaam sunt singurele animale vorbitoare din VT.

Ajungem acum la cartea Deuteronomul, din a cărei introducere din volumul Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul aflăm că prin poziția sa în canonul Bibliei ebraice, este înfățișată ca o încununare a Torei, cu discursurile lui Moise ce recapitulează și fixează conținutul cărților precedente, mai ales al ultimelor trei, și totodată privesc înainte interpelând toate generațiile viitoare, în primul rând pe acelea care sunt protagonistele cărților istorice (Iosua, Judecători, 1-2 Samuel, și 1-2 Regi), dar avându-i de fapt în vedere pe toți „fiii lui Israel”, până astăzi. „Astăzi” e cuvântul care revine ca un laitmotiv, tocmai pentru a sublinia această actualitate.

Cea de-a cincea și ultima carte a Torei/Pentateuhului poartă în Biblia ebraică numele „Cuvinte”, iar în Septuaginta este intitulată Deuteronomion – a doua Lege, copie a Legii. Din greacă provine și latinescul Deuteronomium, care a trecut în mai toate limbile europene, devenind, în românește, Deuteronom.

Cartea Deuteronomul este, după Psalmi, din care s-au descoperit peste 35 de exemplare, una din cele mai populare cărți printre manuscrisele de la Marea Moartă. Textul nu s-a păstrat doar în suluri biblice, ci și în texte extrabiblice: rugăciuni (filacterii și mezuzot), cărți de studiu/compoziții și lucrării ale grupării.

Manuscrisele păstrează textul ebraic, fiind realizate într-o perioadă ce acoperă trei sute de ani.

În ciuda abundenței manuscriselor însă, nici unul nu conține textul complet al cărții. De fapt, 15 manuscrise au cel mult 10 versete din textul Deuteronomului.

Cu toate acestea, el a putut fi reconstituit în întregime datorită faptului că este citat, parafrazat sau amintit în unele din cele mai importante lucrări ale grupării de la Qumram.

Structura cărții Deuteronomului se articulează în principal pe o serie de discursuri ale lui Moise pe care firul narativ le prezintă ca fiind rostite într-o singură zi, ultima a vieții acestuia, „dincolo de Iordan, în țara Moabului”: retrospectiva celor mai importante evenimente de la plecarea din Horeb până la sosirea în șesurile Moabului, în vecinătatea Iordanului; prezentul: legislația dată astăzi; o privire în viitor: binecuvântări și blesteme, prevederi pentru păstrarea și recitirea periodică a Legii, precum și profeții pentru viitor. Acestea sunt urmate de cântarea lui Moise și de un șir de binecuvântări asupra triburilor; totul se încheie cu relatarea despre moartea lui Moise și doliul de treizeci de zile pe care l-au ținut israeliții pentru el, precum și despre preluarea conducerii de către Iosua, fiul lui Nun.

O secțiune separată a introducerii la cartea Deuteronomul din volumul Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul este dedicată Cărții Legii.

Moise a așternut Legea în scris într-o carte (mai exact, pentru acea vreme, un sul), pe care a încredințat-o preoților, poruncindu-le ca, din șapte în șapte ani, „la vremea anului iertării”, la Sărbătoarea Colibelor, să o citească înaintea întregului popor.

Moise le cere leviților să ia „cartea aceasta a Legii” și să o așeze lângă Chivotul Legământului, ca mărturie scrisă.

Prin urmare, „cartea Legii” sau „cartea Legământului” redactată de Moise, citită de Iosua, cunoscută de regii David și Solomon și descoperită în vremea regelui Iosia conține probabil materialul din Deuteronom 5:1-27:10; 28:1-68. Toate aceste cuvinte sunt încadrate pe de o parte de „preambulul” din 4:44-49, iar pe de alta, de încheierea din 28:69.

Un alt detaliu important este acela că prin transferarea întregului cult într-un singur loc, „în locul pe care Dumnezeu l-a ales să-și pună/sălășluiască numele”, se afirma în mod simbolic credința în Dumnezeul unic; unui singur Dumnezeu îi corespunde un singur loc de cult.

De asemenea, este important de subliniat că la baza „separatismului” pe care trebuie să-l adopte obștea lui Israel se află imperativul loialității față de Domnul. Un popor deschis cultural și religios către popoarele vecine ar ajunge inevitabil să adopte credința lor politeistă. Din perspectivă deuteronomistă, contactul cu populațiile canaanite înseamnă alunecarea fatală în apostazie.

Într-o altă secțiune a introducerii la cartea Deuteronomul din volumul Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul aflăm că în iudaismul intertestamentar și în creștinismul primului secol cartea Deuteronomului era extrem de populară.

De altfel, importanța Deuteronomului este pusă în evidență de Isus încă din primele capitole ale Evangheliei după Matei. Nu întâmplător, în duelul hermeneutic pe care îl are cu Diavolul, Hristos răspunde exclusiv cu citate din Deuteronom.

În cele patruzeci de zile petrecute în pustie, Isus recapitulează cei 40 de ani de peregrinare a Israelului, ajunge să flămânzească, dar, spre deosebire de generația Exodului, nu își pierde răbdarea, ci triumfă asupra ispitei.

Dat fiind locul central pe care îl ocupă Decalogul în ansamblul Pentateuhului, nu este surprinzător că secțiunea din Deut 5:6-22 este citată frecvent de Isus. Predica de pe Munte este construită în bună măsură ca o expunere și o aprofundare a principiilor morale din Decalog. De altfel, pe muntele Schimbării la Față, Isus însuși primește din partea Tatălui o mărturie care îl validează ca acel profet prevestit de Moise.

Din notele explicative la cartea Deuteronomul aflăm că sintagma tradusă prin „Decalogul” este „Cele Zece Cuvinte”: acesta este numele pe care îl dă Biblia ebraică ansamblului de prescripții cunoscut îndeobște drept „Cele Zece Porunci”. A fost redat în grecește prin deka logoi, de unde numele Decalogului.

Poruncile Domnului trebuie puse ca „semn pe mâna ta… însemne între ochii tăi”: mâna și fruntea sunt simboluri ale acțiunii și gândirii. Începând din sec. I d.Hr., evreii pioși au simțit și nevoia unui element concret de aducere aminte; de aici așa-numitele filacterii, cutiuțe din piele conținând versete din Tora, care se poartă la încheietura mâinii și pe frunte.

De asemenea, poruncile Domnului trebuie însemnate pe „ușorii” casei, de aici, termenul de „mezuza”, casetă conținând versetele Deut 6:4-9 și 11:13-21, scrise pe o bucată de pergament, care se fixează pe tocul ușii. O mezuza conține 713 de litere, iar dacă una dintre ele lipsește sau este greșită, obiectul de cult este considerat neadecvat pentru ritual. Pergamentul este apoi răsucit, iar pe spatele acestuia se scrie numele divin Șaddai, un acronim pentru șomer daltot Israel, „păzitorul ușilor lui Israel”. Cel care scrie obiectul este un scrib autorizat, un caligraf care se pregătește pentru munca lui cu evlavia unui pictor de icoane.

Toate aceste îndemnuri subliniază insistența cărții Deuteronom asupra îndatoririi catehetice, de transmitere către urmași a cuvintelor Domnului.

În finalul cărții două căi complet opuse le sunt înfățișate israeliților, iar ei sunt chemați să ia o decizie. „Ți-am pus în față viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești tu și urmașii tăi.” Ideea celor două căi care se deschid înaintea omului pus să aleagă a fost preluată și în cea mai veche operă patristică, Didahia celor doisprezece apostoli (sec. II d. Hr.).

Acestea fiind zise, vă îndemnăm să consultați această resursă prețioasă, Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul, precum și celelalte volume ce cuprind Geneza, Exodul și Leviticul, pe care le-am prezentat în episoade anterioare ale emisiunii.

Ascultați episoadele dedicate lor aici:

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: