Astăzi vă propun un volum inedit, la intersecția dintre genul memoralistic, jurnalul de călătorie și analiza social-politică, care nu este o carte de călătorii, dar în care autoarea se folosește de acestea pentru a-și explica istoria recentă a lumii.
Ana Blandiana publică în anul 2020, în plină pandemie de COVID-19, volumul Soră lume, în care rememorează experiențe „existențiale” sau marcante din multele sale călătorii în jurul lumii, în calitate de poetă, fondatoare a PEN Clubului Român, a Alianței Civice sau a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, de la Sighet.
Călătoriile au fost pentru mine la început un fel de universități itinerante, de aceea faptul că am văzut Italia, Grecia și Egiptul mi s-a părut infinit mai important decât faptul că am văzut Statele Unite. Cum călătoream, ce trăiam, pe cine întâlneam, ce mi se întâmpla și ce înțelegeam sau nu înțelegeam din toate acestea a rămas nespus. Mă întorc acum, cu o aproape ciudată curiozitate, asupra acestei proze rămase după decuparea poeziei, descoperind o lume a prezentului contemporan cu mine (devenit între timp și el trecut). Este un fel de a-mi aminti nu doar ce am trăit, ci și ce am fost în stare să înțeleg și să spun atunci, și ce sunt în stare să înțeleg și să spun acum, din ceea ce am trăit. Și, mai ales, în ce măsură eram în stare atunci, și sunt în stare acum, să compar și să trag concluzii din comparații. Comparații între țări, popoare și istorii diferite, comparații între sisteme politice, stări materiale și niveluri de cultură diferite, între mentalități și revelații, și chiar între ochiul meu care selecta atunci și ochiul meu care vede azi. Iar astăzi ochiul meu vede mai mult idei decât forme, mai mult istoria decât timpul.
De la prima călătorie din copilărie și până la ultima călătorie din toamna lui 2019, tocmai în China, chiar înainte de izbucnirea pandemiei, volumul surprinde întâmplări în măsură să definească lumea prin care treceam.
Câteva dintre aceste întâmplări marcante care mi s-au părut mie cel mai interesante sunt:
– călătoria la Paris tocmai la debutul protestelor din mai 1968 și greva din cauza căreia a hălăduit prin tot Parisul timp de două săptămâni până s-a putut întoarce acasă, însotiță de întrebări cu privire la libertate și la ce poți ajunge să faci cu ea
– călătoria cu vaporul până în America în 1974
– călătoria în Berlinul împărțit și din zona de Vest în zona de Est a acestuia
– excursia în Iugoslavia din 1967, în care s-au cărat cu ei în zadar cu creme Gerovital, în speranța că vor face vreo afacere, știind că erau la mare căutare
– momentul în care, în vizită la un templu zen din Kyoto, stareța acestuia îi recită propriile versuri traduse în japoneză
– momentul în care descoperă o nouă formă de comunicare în Bulgaria – compararea prețurilor diverselor bunuri în Bulgaria și România
Dacă aș accepta că această carte este o carte de călătorii, atunci itinerarul acestora leagă între ele punctele de sprijin ale înțelesului și nefericirii lumii prin care am trecut, în timp ce – schimbându-se – acestea au devenit repere ale schimbării mele. Iar în acest sens, cartea care începe este, desigur, și o carte de memorii, doar că ea nu povestește istoria mea, ci momentele în care mi s-a părut că descopăr cum, trecând prin mine, istoria face sens.
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
CARTEA E O VIAȚĂ 