Un strop de viață pentru părinți #23


„Lucrurile bune” înseamnă să hrănești creierele copiilor tăi cu cea mai bună hrană pe care le-o poți da – o versiune bună a Bibliei, cele mai bune cărți biblice, cele mai bune cărți clasice ilustrate pentru copii, literatura clasică pentru copii, alegorii sau opere fantastice creștine (cum sunt Cronicile din Narnia), istoria Bisericii și biografii creștine, povești despre eroi creștini, cărți frumoase de artă și fotografie și tot ce e mai bun din toate genurile de muzică. Dă-le copiilor acces la toate lucrurile bune din casa ta. Lasă-i să se hrănească din ele după cum vor, ori de câte ori au timp liber să aleagă să-și umple mintea cu ele.

Căminul tău n-ar trebui să fie cunoscut pentru conformarea copiilor tăi unor reguli stricte și pentru așteptările parentale, ci pentru dragostea, libertatea, creativitatea și credința copilăroasă prezente acolo.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #22


Este ușor să facem greșeala de a crede că imaginația, la fel ca inspirația, este un fel de stare mentală pasivă. Mai degrabă, ea este ca un mușchi care va deveni mai puternic sau mai slab în funcție de cum este hrănit, exersat și folosit. Autoarea creștină Caryn Rivadeneira face legătura cu credința: „Fără imaginație – fără abilitatea de a ne închipui ceea ce este nevăzut, de a crede ce este necunoscut – cum putem avea credință? Fără imaginație, fără abilitatea ne a ne închipui un „viitor preferat”, cum putem spera? Fără imaginație, cum putem să experimentăm măreția, minunăția și apropierea de un Dumnezeu misterios?”

…o imaginație creștină poate privi la un cer înstelat și să vadă mai mult decât întinderea infinită de spațiu gol și întinderea eternă de timp fără sfârșit, o imaginație care poate „să umble după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3:1). Le dai copiilor tăi ochi să vadă și să creadă.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #18


S-ar putea să-i înveți pe copiii tăi să le fie teamă să facă ceva greșit, dar asta nu înseamnă că i-ai învățat să iubească să facă ce e corect.

Harul nu înseamnă permisiunea de a fi pasiv ca părinte; mai degrabă înseamnă participarea într-o forță activă care „ne învață” încontinuu să spunem nu oricărui lucru care nu este de la Dumnezeu și da oricărui lucru care este. Acesta este harul pe care vrei să-l cunoască copiii tăi – harul de a face ce este bine și de a te abține să faci ce este greșit.

Din experiența noastră în lucrarea cu părinții am observat că părinții care sunt duri, critici și legaliști închid și pierd inimile copiilor lor. Dar cei care sunt blânzi, iubitori și plini de har deschid și câștigă inimile copiilor lor. Pentru a modela voința copiilor voștri, mai întâi trebuie să le deschideți inimile cu harul care îi zidește – cuvinte de iubire, bunătate, milă, respect, încurajare și speranță.

Pentru a captiva pe deplin voința, însă, copilul vostru are nevoie să audă și harul, și adevărul – să experimenteze iertarea care vine prin har și să înțeleagă standardele de comportament evlavios care vin prin adevăr.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #17


Copiii care sunt răsfățați, menajați și cărora li se permite mereu să facă ce vor ei foarte probabil vor crește având o atitudine egoistă că totul li se cuvine. Copiii care sunt controlați, crescuți cu duritate și cărora nu li se oferă niciun har sau libertate foarte probabil vor deveni plini de resentimente, nesiguri și furioși. Copiii care sunt iubiți, călăuziți și cărora li se oferă libertatea de a fi cine sunt foarte probabil vor deveni încrezători, siguri și iubitori.

Este vorba despre a le pregăti și forma voința pentru momentul în care vor trebui să-L aleagă pe Isus înaintea sinelui și să îi înveți care sunt binecuvântările și beneficiile ascultării de voia lui Dumnezeu.

A forma voința copiilor pentru a-ți răspunde ție și lui Dumnezeu înseamnă a-i pregăti să fie gata să Îi răspundă lui Dumnezeu pentru „a face voia Lui”, atât prin a-L accepta pe Isus ca Mântuitor, cât și prin a I se supune ca Domn al lor.

Pentru un părinte dătător de viață, a forma voința copiilor înseamnă a le influența inimile să vrea să facă voia lui Dumnezeu. Nu le formezi voința copiilor tăi doar ca să poată lua decizii bune; le formezi voința astfel încât ei să fie pregătiți să facă voia lui Dumnezeu când e cunoscută clar și să acționeze pe baza principiilor biblice atunci când nu este.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #16


Credința pe care trebuie să o întărești în copiii tăi nu este doar o credință generală în Dumnezeu sau în domeniul spiritual; are de-a face cu Isus și cu felul în care El schimbă totul.

Ca părinte dătător de viață, propune-ți să te îngrijești de acea credință în copiii tăi, recunoscând-o și afirmând-o oricând poți.

Interacționează cu credința copiilor tăi și scoate-o la lumină. Lasă-le loc să crească și ajută-i să-și exprime credința în și mai multe moduri.

Cu cât copiii voștri văd viața lui Dumnezeu în voi prin credința voastră, cu atât va deveni mai puternică credința lor.

Nu poți să umpli fântâna credinței lor dacă nu o menții pe a ta plină.

Citește Biblia ca și cum ar fi vie – pentru că este. Când iubești Cuvântul lui Dumnezeu, și copiii tăi îl vor iubi și asta le va crește credința.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent
%d blogeri au apreciat: