În urmă cu mai bine de 150 de ani, la 22 februarie 1844, într-o familie de ţărani maghiari de origine română din Salonta, se năştea Mihály Kornya (Mihai Cornea). Acesta este personajul principal al cărţii de astăzi, „Viaţa misionarului Mihaly Kornya”, o biografie scrisă de Bertalan Kirner.

Mihály Kornya a fost un pionier al baptismului din zona de vest a României şi cea de est a Ungariei. Acest pionier a botezat în jur de 10.000 de oameni (dintre care vreo 5000 de români), a făcut zeci de mii de kilometri, mai ales pe jos şi cu căruţa, într-un interval de aproximativ 40 de ani. Era un om simplu, agricultor autodidact din Salonta, cu un har deosebit în cunoaşterea şi înţelegerea omului. În plus, Kornya era un foarte bun cunoscător al Bibliei.

Mihály Kornya a avut de înfruntat nu numai toate intemperiile vremii şi dificultăţile pe care le presupuneau călătoriile de la cumpăna dintre secolele XIX şi XX, ci şi ostilitatea localnicilor, pedepsele oficialilor şi adversitatea liderilor altor confesiuni.

Copilăria şi tinereţea lui Mihály Kornya au stat sub semnul muncii asidue; a lucrat ca servitor, iar apoi ca vizitiu al familiei Rozvány. Slujirea în casa Rozvány era o şcoală excelentă pentru Kornya. Pe lângă munca sârguincioasă, în această casă se practica şi ajutorarea, milostenia şi consilierea.

Personalul casei, printre care şi Mihaly şi viitoarea lui soţie, Maria Pataki, era părtaş al evenimentelor. Gyorgy Rozvany avea un obicei foarte interesant, am putea spune biblic. Sâmbăta, săracii din Salonta, cerşetorii, văduvele, persoanele cu dizabilităţi, aveau intrare în casa lui pentru milostenie şi ajutor. De asemenea, oamenii veneau la el pentru a primi sfat în nenumărate genuri de probleme.

În anul 1874 Kornya a luat cunoştinţă despre o mişcare religioasă pornită şi în Salonta. S-a alăturat mişcării nu pentru a-şi câştiga existenţa sau pentru a strânge avuţii, ci urmând spiritul apostolic.

viata-misionarului-mihaly-kornya-coperta-1Mihaly Kornya s-a dedicat poruncii lui Hristos: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură“. Era inteligent, ascultător, înclinat înspre lucrurile spirituale fiindcă s-a dedicat, mai mult decât oricine altcineva, slujirii Domnului. De aceea rezultatul muncii lui Kornya era vizibil. Titlul de misionar i se potriveşte mai bine decât oricui altcuiva pentru că el umbla neînfrânt. Am putea spune că trebuia să străbată obstacole care puteau fi învinse numai prin multă trudă şi inventivitate. Predicarea lui – în special la începuturi – nu era aşteptată de o biserică organizată. Mai degrabă îl aşteptau atacuri, dificultăţi, duşmani care căutau să-l împiedice.

Nu îl aşteptau biserici cu amvoane, membri, coruri, căruţe, prânz, cină, sălaş pentru noapte. Nici în sate, nici în oraşe. El era cel care trebuia să ducă adevărul Evangheliei, fiindcă nu era cunoscută. Nimeni nu a mers înaintea lui. Oamenii nu cunoşteau mişcarea baptistă. Cei care o cunoşteau şi auziseră despre el îi erau doar duşmani, ridicau obstacole, aprindeau torţe sub streaşină, adunau bâte pentru a-l bate.

Mihaly Kornya nu doar a mers să vestească Evanghelia, ci şi-a deschis şi casa pentru biserică. La casa lui din Salonta se ajungea din mai multe direcţii şi era aproape de marginea satului – credincioşii se puteau aduna, puteau cânta şi studia Biblia fără a fi deranjaţi. Pentru fraţii baptişti de la ţară era foarte important că puteau găsi sălaş în casa lui Kornya ziua şi noaptea. Şi în timpul nopţii familia era obişnuită ca oamenii să bată la poartă, iar ei să deschidă şi să primească musafirii imediat. Kornya punea în practică în comunităţile baptiste cuvintele lui Isus: „bateţi şi vi se va deschide“.

Cei 40 de ani de muncă spirituală fără odihnă, mersul pe jos şi munca fizică i-au consumat foarte multă energie. Iar Kornya nu s-a odihnit niciodată, nu şi-a luat niciodată concediu. A lucrat încontinuu, fără odihnă. De multe ori nici nu şi-a luat timp pentru a mânca, şi nu s-a aşezat deloc la mese îmbelşugate. Au fost cazuri când şi masa de nuntă a luat-o singur, în grabă. De nenumărate ori a cerut pâine, a pus-o în buzunar şi şi-a continuat drumul pe dealuri şi prin păduri până la satul următor unde era aşteptat de fraţii din biserică. Boala lui era epuizarea fizică şi spirituală.

În final, la înmormântarea sa, biserica s-a dovedit a fi mică, curtea neîncăpătoare, iar străzile înguste pentru mulţimea care a venit să-l plângă pe omul lui Dumnezeu, cel care a parcurs drumurile noroioase şi a ajuns în satele cele mai îndepărtate pentru a-l căuta pe păcătos, oricine şi oriunde ar fi fost.

Toate relatările din cartea „Viaţa misionarului Mihaly Kornya”  s-au petrecut acum aproape două secole, şi probabil nici nu ne putem imagina cât de greu trebuie să fi fost să meargă pe jos, să ajungă în sate noi, un simplu străin, venit cu o misiune atât de importantă, care îi speria însă pe oameni şi năştea împotrivire. Trebuia să găsească locuri despre care nu îi vorbise nimeni, să facă planuri pe care nu le făcuse nimeni, să meargă acolo unde nimeni nu îl chema şi să fie acolo chiar dacă îi era interzis. Să predice acolo unde nu exista nimeni care să-l asculte, să treacă printre jandarmii trimişi tocmai împotriva lui, să intre în case unde îl priveau cu ochi plini de ură, să viziteze sate necunoscute unde preoţii instigau oameni beţi împotriva lui, şi din aceste drumuri să ajungă acasă unde îi fusese aprinsă clădirea într-o parte a curţii, sau hoţii îi furaseră cerealele. Însă Kornya îl slujea pe Dumnezeu în ciuda tuturor acestor lucruri şi îşi găsea bucuria în această muncă grea, şi este un model pentru noi, mai ales că noi avem cu mult mai multe posibilităţi decât existau pe vremea aceea. Iar Dumnezeu i-a dat înţelepciune să se raporteze la două naţionalităţi diferite, răspunzând spontan, dar chibzuit, şi adaptându-se tuturor situaţiilor întâlnite. Un alt aspect de remarcat este faptul că nu era interesat de mulţimi. El nu era interesat de numărul de oameni care îl ascultau, ci investea în fiecare om şi căuta mântuirea lui. Iar în final, mărturiile despre el pe care le veţi regăsi în carte cred că sunt grăitoare: Era un om cu mintea ageră şi vorbirea vioaie. Vorbea cu evlavie. Înţelegea Biblia foarte bine. Nu l-am văzut niciodată mânios. Nu se bucura de bani, ci se bucura dacă putea să aducă un suflet la Domnul. Era un om sfânt. Kornya era slujitorul Domnului.

Cred că ceea impresionează şi rămâne în mintea cititorului după lectura acestei cărţi este dedicarea totală a lui Kornya pentru vestirea Evangheliei şi este lucrul care m-a impresionat şi pe mine cel mai mult. Poate stilul cărţii nu te cucereşte ca o poveste, dar stilul ei mai degrabă documentar şi minuţiozitatea autorului scot cu atât mai mult în evidenţă influenţa copleşitoare pe care a avut-o acest om al lui Dumnezeu, aşa că vă încurajăm să o citiţi şi să vedeţi – probabil nu pentru prima dată – felul în care lucrează Dumnezeu prin oameni simpli, dar cu totul dedicaţi Lui.

PS: Ascultă episodul întreg AICI.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s