Un strop de viață pentru mame #32


Prioritatea noastră este o stare de liniște sau creșterea copilului nostru? De câte ori spun „nu” doar pentru că nu vreau altceva pe cap?

Nu putem să fim îngrijitori doar atunci când ne convine (cu alte cuvinte, atunci când asta ne liniștește temerile) și apoi să ne dorim ca copiii noștri să se descurce singuri când e cazul (adică, atunci când noi nu avem nicio teamă).

Vreau să sădesc în ei abilitatea de a lua decizii și de a trăi urmându-L pe Dumnezeu. A le da mai multe șanse de a alege și responsabilități îi va ajuta să învețe acest lucru. Găsim o libertate nebănuită atunci când începem să renunțăm la control în loc să așteptăm să ne fie smuls din pumnii strânși.

Grumpy Mom Takes a Holiday de Valerie Woerner

Ce am citit în luna mai 2020


Luna mai a fost o lună cu suișuri și coborâșuri, și în plan emoțional, și în ce privește lectura. Jumătate din ea am fost în izolare „oficială”, iar jumătate într-o izolare mai relaxată, dar tot cu minimă mobilitate și cu chef de lectură redus zile la rând.

Cu toate acestea, am reușit să citesc 14 cărți (dintre care 5 ale lui Mihai și una electronică) din biblioteca personală, ceea ce cred că este un progres bun. Cele mai multe, de data asta, sunt cărți pentru adulți și am reușit să „nimeresc” cărți alinătoare, chiar amuzante. Iată care au fost, în ordinea în care le-am citit. Continuă lectura „Ce am citit în luna mai 2020”

Oameni ai cărții #7 – Cărțile te pot îndemna la acțiune


Credeam că [aventurile] sunt lucruri pe care semințiile minunate din basme le căutau cu lumânarea, pentru că și le doreau… Dar treburile nu stau tocmai așa în poveștile vrednice de luat în seamă și de ținut minte. Se pare că se pomeneau cu toții în belea de la bun început, așa le era așternut drumul, cum ziceți dumneavoastră. Dar cred că, la fel ca noi, au avut și ei o groază de ocazii să se întoarcă, numai că n-au făcut-o.

J.R.R. Tolkien, Cele două turnuri Continuă lectura „Oameni ai cărții #7 – Cărțile te pot îndemna la acțiune”

Advent în Narnia #16 – Măcăleandrul


Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

Psalmul 143:8

După ce descoperă că prietenul lui Lucy, Tumnus, a fost arestat, copiii sunt un pic zguduiți. Dar un măcăleandru frumos îi atrage atenția lui Lucy și pare că vrea să-i conducă undeva. Așa cum scrie Lewis, „nu ai fi putut găsi un măcăleandru cu un piept mai roșu sau un ochi mai strălucitor”. Pentru trei dintre copiii Pevensie, măcăleandrul e în mod clar demn de încredere. Ei decid să-l urmeze.

Edmund încearcă să-l convingă pe Peter să se îndoiască de Măcăleandru și de tot ce are legătură cu Narnia. „care este partea cea bună? De unde știm noi că faunii sunt buni și că Regina greșește?” Judecata lui este umbrită de teamă și lăcomie; el nu vede în același fel în care văd frații lui.

Tot felul de măcăleandri frumoși sar pe calea noastră în fiecare lună decembrie; unii ne conduc pe calea pe care ar trebui să mergem, în timp ce alții sfârșesc doar ca sticlă strălucitoare sau rumeguș inutil. În perioada de Advent, cu minele sale de aur pentru consumatori, programe ocupate, zile scurte și nopți lungi, putem să devenim dezorientați. Pentru a face lucrurile și mai complicate, alegerile pe care încercăm să le facem sunt deseori între două opțiuni bune, mai degrabă decât între o alegere bună și una rea. Ar trebui să mă duc la acea petrecere sau să stau acasă și să citesc o carte despre rugăciune? Să-mi permit un pic de spontaneitate de Crăciun și să cumpăr acea față de masă festivă, dar scumpă sau să mai cumpăr câteva cadouri în plus pentru alții? Ar trebui să-mi petrec după-amiaza vizitându-mi nepoata și nepotul din celălalt capăt al orașului sau să mă alătur unui grup de la biserică la cantină?

Există alegeri mult mai importante pe care trebuie să le facem, bineînțeles. Fie că acea decizie este serioasă sau nu, ceea ce decidem este cine vom fi și în cine ne vom pune încrederea. Nu se pune problema de alegere „corectă” atunci când e vorba de a-ți pune încrederea într-o petrecere sau o carte, decât în inima ta. Dar pus în fața alegerii de a-l urma pe Aslan sau a o urma pe Vrăjitoarea Albă, Edmund descoperă mai târziu că el și-a pus încrederea în cineva chiar mai lacom și mai temător decât el, căruia nu-i pasă de el și care l-ar lăsa să moară.

Revenind la momentul din pădure, Peter nu este clătinat de cinismul lui Edmund. Cuvintele pe care i le-a spus profesorul au prins rădăcini; el are încredere în propria judecată și în experiența din trecut, că măcăleandrii sunt „păsări bune în toate poveștile pe care le-am citit”.

Dumnezeu ne dă și nouă o voce interioară, și experiențele anterioare ne ajută să luăm deciziile corecte și să ne încredem în persoanele potrivite. Și avem comunități și persoane dragi care să ne ajute dacă încă suntem nesiguri.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Recomandările prietenilor – Dezamăgit de Dumnezeu, de Philip Yancey


Pe blogul nostru, am publicat până acum recenzii ale cărților prezentate în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, pe care le puteți găsi la secțiunea CĂRȚI. Mi-am încurajat prietenii să propună și ei cărți care i-au impresionat, i-au influențat sau i-au încurajat pe calea credinței, și să le facă o scurtă prezentare. Astăzi, Raluca ne recomandă Dezamăgit de Dumnezeu, de Philip Yancey.

Philip Yancey ne asigură că Dumnezeu există și că Îi pasă de noi. Fără a minimaliza realitatea durerii și deziluziei, Yancey ne spune că nu Dumnezeu este Cel care ne dezamăgește, ci așteptările noastre nerealiste. Dumnezeu nu este nici un djin care ne îndeplinește dorințele la comandă, nici un tată absent pe care nu ne putem bizui la nevoie. El este Dumnezeu, iar Biblia ni-L revelează în limbajul propriu ca pe o Persoană care acționează conform propriilor priorități și metode.

Așteptăm cu drag și recomandările voastre! Continuă lectura „Recomandările prietenilor – Dezamăgit de Dumnezeu, de Philip Yancey”