În luna aprilie am terminat mai multe cărți începute de prin februarie, iar în rest am citit cărți pentru copii mai mult sau mai puțin ilustrate. În total, am parcurs 22 de cărți, din aproape toate genurile: benzi desenate, cărți ilustrate, basme, romane, cărți devoționale, despre artă, poezie și studiu biblic. Iată care au fost!
Prima carte pe care am terminat-o în luna aprilie a fost o carte la editarea căreia am lucrat. E vorba despre Take Back Your Life de Levi Lusko, care este de fapt o reciclare a ideilor principale din Prin ochii unui Leu și Declar război, plus câteva idei picate la montaj când a scris cărțile respective. Cartea este organizată sub forma unui devoțional de 40 de zile, ce include întrebări de reflecție, deci poate fi un material util de studiu.
Apoi am terminat cartea lui Ann Voskamp, cu ilustrații de Stephen Crotts, Învăluită în iubire, un devoțional de 40 de zile pe baza Evangheliei după Ioan (mulțumesc, Editura Scriptum!).
Deși titlul în română mi se pare prea siropos (în original, acesta este Loved to Life – aș fi lăsat Adus la viață prin iubire, ceva mai neutru, nu atât de „feminin”), iar unele intrări mi s-au părut cam lungi și repetitive, per total a fost o lectură foarte blândă și binefăcătoare în perioada Postului Paștelui. Au fost câteva pasaje în mod deosebit – cum ar fi cel despre femeia prinsă în adulter și cel despre Sâmbăta Mare – care m-au atins profund.
Așa cum spunea cineva, asta este una dintre cărțile ei cel mai ușor de citit de către cei cărora nu le place neapărat stilul ei foarte alambicat, poetic și mai degrabă criptic, pentru că aici pornește strict de la pasajele biblice și meditează asupra lor (chiar dacă tot în stilul ei specific, dar fiind în doze mici e mult mai digerabil).
Volumul în sine este foarte frumos, iar ilustrațiile foarte sugestive ale lui Stephen Crotts adaugă o latură vizuală care îmbogățește experiența lecturii, invitând la contemplație.
Am terminat apoi, din păcate, și celălalt devoțional pe care l-am parcurs în perioada Postului Paștelui, Wardrobes and Rings – Through Lenten Lands with the Inklings de Julia Golding, Malcolm Guite și Simon Horobin, care cuprinde eseuri cu meditații pornind de la operele celor din grupul Inklings (C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, în principal, dar și Charles Williams, Owen Barfield și Dorothy L. Sayers), dar cu referiri, desigur, și la alte nume mari ale literaturii, precum, Lewis Carroll, T.S. Elliot, John Donne, Samuel Coleridge, Geoffrey Chaucer și George MacDonald.
Acest volum a fost efectiv o încântare de la început și până la sfârșit și mi-aș fi dorit să nu se termine niciodată! Deși nu toate referințele sau operele discutate îmi erau la fel de cunoscute, meditațiile sunt scrise în așa fel încât să-ți mențină atenția, să-ți stârnească interesul și să te pună pe gânduri și mi s-a părut că autorii au reușit să găsească lungimea optimă pentru ele, astfel încât să nu fie ceva copleșitor de citit în fiecare zi sau prea greu de recuperat dacă rămâi în urmă. Nici nu am rămas în urmă de prea multe ori, ba dimpotrivă, m-am abținut cu greu să nu o devorez mai repede. Sper ca autorilor să le vină idei pentru un volum 2!
Tot din seria devoționalelor parcurse în Postul Paștelui, am încheiat, tot cu părere de rău, și volumul de poezii alese și comentate de Malcolm Guite The Word in the Wilderness – A Poem a Day for Lent and Easter (care e similară cu cea de Advent ca structură).
Tot sonetele lui Malcolm Guite însuși mi-au plăcut cel mai mult și deși le mai citisem din volumul Sounding the Seasons, mi-a plăcut să citesc și comentariile sale despre cum le-a gândit și care i-au fost sursele de inspirație.
Spre sfârșitului Postului Paștelui am citit în sfârșit un volum pe care îl aveam pe listă și în casă de mult, și anume, Rembrandt is in the Wind – Learning to Love Art Through the Eyes of Faith de Russ Ramsey, care mi-a plăcut foarte mult.
Autorul (care este și pastor) vorbește despre importanța frumuseții sau „înfrumusețarea Edenului”, alege câțiva artiști și prezintă ceva inedit din viața lor sau legat de opera lor. Aflăm astfel despre Michelangelo, Caravaggio, Rembrandt (și despre tabloul de pe coperta cărții al cărui original a fost furat și încă este „in the wind” – dispărut), Johannes Vermeer, Jean Frédéric Bazille și impresioniștii, Vincent van Gogh, Henry O. Tanner, Edward Hopper și Lillas Trotter (care a fost misionară în Algeria).
Deși pe la ultimii trei m-am cam plictisit, mi-a plăcut foarte mult capitolul despre Vermeer și despre modul elaborat în care se pare că a folosit niște lentile pentru a picta cu acuratețea cu care a făcut-o. Mi-a plăcut modul în care autorul a arătat legătura dintre artă și dezvoltarea științei (a opticii în cazul de față) și discuția sa despre faptul că trebuie să învățăm să vedem.
În plus, deși am zis că ultimele trei capitole m-au cam plictisit, mi-a stârnit interesul povestea lui Lillas Trotter, care a ales să plece misionară în Algeria, în loc să-și continue studiile de pictură cu renumitul John Ruskin, folosindu-se însă de talentul său artistic pentru a transmite Evanghelia prin imagini. Chiar de curând a apărut o nouă carte dedicată ei, If Only We Could See de Jennifer Trafton și poate cândva o voi citi și pe aceasta.
Între timp, am terminat și un roman pe care îl începusem mai de mult, și anume, Fetele de la castel de Dodie Smith, un roman retro, plasat în perioada interbelică, despre familia unui scriitor care suferă din pricina sărăciei și despre modul în care întâlnirea providențială cu doi tineri americani bogați le oferă șansa de a scăpa de ea.
În mare parte mi-au plăcut scriitura și atmosfera, dar finalul și deznodământul m-au dezamăgit.
Am intrat apoi în Săptămâna Mare și am citit câteva cărți tematice.
În Mărturia soldatului de Max Lucado autorul își imaginează perspectiva unuia dintre soldații care a fost prezent la moartea și învierea Domnului Isus Hristos.
Dacă lemnul ar putea vorbi de Tim Tebow și Wyatt Kenyon Edwards, cu ilustrații de Rommel Ruiz este un volum în versuri scris din perspectiva crucii pe care a fost răstignit Isus.
Ilustrațiile și designul grafic al cărții reecreează acele ceasuri sumbre ale răstignrii într-un mod plin de impact la nivel vizual, care potențează mesajul cărții, care dialoghează direct cu cititorul, făcând ca întreaga experiență de lectură să fie una profund personală.
De asemenea, aș vrea să precizez că nu este o carte pentru copii, deși poate fi citită și de ei, ci este acel gen de volum ilustrat potrivit pentru toate vârstele. (Mulțumesc, Editura Scriptum, pentru aceste două cărți!)
Mai luasem pentru Mihai să citim în Vinerea Mare Calea Crucii pentru copii de Juliette Levivier, cu ilustrații de Naomikado, dar până la urmă am citit-o singură. Calea Crucii este o serie de rugăciuni ce rememorează cele 14 opriri ale lui Isus în drum spre răstignire.
Cred că este un mod frumos de a medita asupra suferințelor Mântuitorului din Vinerea Mare care te ajută să nu treci prea repede peste evenimentele din acea zi, ci să zăbovești un pic mai mult și să le conștientizezi mai bine.
Cu ocazia unei scurte ieșiri din București am ajuns la librăria-cafenea creștină Grace din Câmpulung (un loc foarte frumos în care vă recomand să mergeți!), de unde am cumpărat câteva lucruri, printre care și cartea Puiul isteț este îngrijorat de Bob Hartman, cu ilustrații de Steve Brown, pe care i-am citit-o lui Mihai.
În a treia zi de Paște am reușit să citim împreună ce cărți tematice mai aveam, printre care și una nouă, Hristos a înviat! de Sf. Nicolae Velimirovici, cu ilustrații de Serioja Popov, care este un cântec de laudă despre Înviere.
Am terminat apoi o carte de povestioare de primăvară pe care am citit-o împreună cu voce tare, Raze delicate și flori parfumate – Povești de primăvară de 5 minute de Kristin Overmeyer (ed.) și Heike Vogel. Drăguțe, dar nu cine știe ce.
În continuare am citit împreună cu voce tare Povești cu pitici și alte făpturi mici, cu ilustrații de Fritz Baumgarten, care, deși sunt foarte frumos ilustrate, mi s-au părut plictisitoare, nu sunt niște povești în care se întâmplă mare lucru, mai degrabă sunt niște descrieri ale ciclurilor anotimpurilor și ale schimbărilor naturii (interesante în sine, dar nu ce ne așteptam noi de la acest volum și ce îi place lui Mihai să audă în timpul lecturii cu voce tare).
Eu am citit între timp și o biografie ilustrată pentru copii a lui Antoine de Saint-Exupéry din seria „Copii cu visuri îndrăznețe”, de Maria Isabel Sánchez Vegara, cu ilustrații de Martin Le Lapin.
De Ziua Cărții am (re)citit împreună mai multe cărți despre cărți, printre care și un volumaș simpatic, 101 motive să te bucuri că citești de Beatrice Massini, ilustrată de Guilliaume Long, pe care eu nu o mai citisem până acum, deși Mihai a citit-o atunci când abia învățase să citească.
În aceeași zi, pentru că era și Sf. Gheorghe, am citit și Sfântul Gheorghe și balaurul de Jim Forest, cu ilustrații de Vladislav Andreyev, care cred că m-a impresionat mai mult pe mine decât pe Mihai, mi-a plăcut mult „Portretul istotic” de la sfârșitul cărții.
Am terminat apoi de editat traducerea cărții Lightbulb Moments in Marriage: 12 Biblical Perspectives for Successful and Satisfied Couples de Dr. Emerson Eggerichs, care a scris și Dragoste și respect.
Între timp, am citit și un roman pentru copii, Radio Popov și copiii uitați de Anya Portin, cu ilustrații de Miila Westin, care mi-a plăcut mult.
Într-un weekend am citit Micul prinț de Joann Sfar, după opera lui Antoine de Saint-Exupéry, cu ilustrații de Brigitte Findakly, pe care mi-a luat-o mama mea de Crăciun anul trecut.
Ilustrațiile nu prea mi-au plăcut, deși pe alocuri exprimă într-un mod foarte viu tulburarea interioară a personajelor și prezintă o imagine mai copilărească și mai… instabilă emoțional a micului prinț.
Apoi am citit și basmul lui Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, într-o nouă ediție ilustrată de Oana Gîrneț, pe care am cumpărat-o din motive nostalgice. Ascultam această poveste într-o interpretare de teatru radiofonic pe casetă când eram copil și îmi amintesc că era unul dintre puținele basme care îmi plăceau.
După aceea, am citit o altă carte proaspăt apărută, Johanna și Dr. Frankl de Francesc Miralles, un roman scurt pentru adolescenți inspirat din viața lui Viktor Frankl, celebrul psihiatru austriac de origine evreiască, supraviețuitor al Holocausului și inventator al logoterapiei.
Romanul urmărește modul în care Johanna, o adolescentă din Viena, își reface viața după război și moartea tatălui cu ajutorul unui tânăr american și a Dr. Frankl însuși. Astfel se aduc în discuție teme importante, precum responsabilitatea personală, libertatea, alegerile, raportul între naționalități/etnii după încheierea unui război între ele și, bineînțeles, sensul vieții.
Mi-a plăcut și m-a impresionat mult această poveste, din care o să vă las doar un citat, deși ar mai fi fost de notat și altele.
Indiferent ce ți s-ar întâmpla, întotdeauna ai libertatea de a alege felul în care răspunzi. Iar acea libertate este cea care te face să crești. Doar dacă mergi înainte vei putea să-ți găsești sensul vieții. Dacă rămâi pe loc, paralizată de frică, sensul vieții nu va veni să te caute. Ca să găsești o comoară, trebuie să pleci în căutarea ei.
În ultima zi a lunii aprilie am terminat și primul volum din studiul biblic Faptele apostolilor pentru toți (capitolele 1-12) de Tom Wright, care mi-a plăcut foarte mult.
Mi-a plăcut că autorul păstrează întreaga interpretare în lumina Învierii și a contextului imediat de după pogorârea Duhului Sfânt, arătând modul în care apostolii înșiși au trebuit să-și reevalueze înțelegerea Scripturilor și ce însemna toată această nouă mișcare, Calea, creștinismul în contextul primului secol greco-roman.
Acestea fiind zise, mă întorc la citit și editat, la pregătirea articolelor de recomandări petnru Ziua Copilului și la organizarea listei pentru Bookfest 2026, care are loc între 3-7 iunie la Romexpo, în București.
Voi ce ați mai citit frumos primăvara asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 