Într-o lume a titlurilor de ziare și a concepțiilor despre lume și viață derutante, în mijlocul nenumăratelor distrageri ale tehnologiei, copiii au nevoie de adulți care să-i atragă spre darul și înțelepciunea poveștilor bune. Au mare nevoie ca imaginația lor să fie formată de frumusețe, de un vocabular suficient de mare ca să-și exprime visurile. Unul dintre cele mai pline de putere moduri prin care tu ca cititor poți fi o persoană care dăruiește, dând mai departe darul vieții de lectură, este prin cultivarea lecturii în viața copiilor din grija ta. Fie că ești părinte, hotărât să faci din viața de lectură un ritm și o bucurie în structura zilnică a casei tale; fie că ești profesor, cu o întreagă adunare de minți curioase în grija ta zilnică; sau un mentor, un prieten sau o mătușă/un unchi… ai puterea să dăruiești darul plin de putere și formator de suflete al lecturii. Continuă lectura „Oameni ai cărții #15 – Cărțile sunt menite să fie date mai departe”
Etichetă: iubire
„Întoarcerea fiului risipitor” de Henri Nouwen
Vi s-a întâmplat vreodată să fiți atât de impresionați de o imagine, o scenă dintr-un film, un tablou, o ilustrație, încât să fiți marcați pe viață?
Henri Nouwen, profesor la Harvard și preot catolic, a fost marcat de întâlnirea cu pictura lui Rembrandt, Întoarcerea fiului risipitor.
Astăzi vă invit să descoperiți experiența și reflecțiile spirituale trezite de acest tablou, descrise în cartea Întoarcerea fiului risipitor – o istorie a drumului spre casă (într-o traducere mai recentă, Fiul risipitor – Povestea unei întoarceri acasă). Continuă lectura „„Întoarcerea fiului risipitor” de Henri Nouwen”
Ce am citit în aprilie 2020
Uau! Nu-mi vine să cred că a mai trecut o lună așa de repede, mai ales că a fost o lună întreagă petrecută în izolare acasă. A fost genul acela de lună în care la un moment dat te apuci de prea multe cărți în același timp și nu mai reușești să o termini pe aproape niciuna.
În parte, am reușit să citesc ce mi-am propus, dar nu am reușit să termin tot ce am început și nici să citesc tot ce aș fi vrut. Per total însă, am citit cele mai multe cărți luna aceasta, comparativ cu lunile precedente (ianuarie, februarie, martie) – 20 sau 19 și jumătate, având în vedere că una dintre ele fusese începută în martie; 2 dintre ele, cărți electronice, 1 „ascultată” pe Facebook, iar în rest – 17 – din biblioteca personală! Un record pe anul acesta până acum, pentru care mă bucur! N-am reușit să citesc luna aceasta nicio carte de pe raftul japonez, dar trebuie să recunosc că m-a demoralizat și mi-a tăiat elanul anularea ediției Bookfest din această primăvară. Sper să recuperez în lunile următoare.
Așadar, iată care au fost cele 20 cărți terminate în luna aprilie. Continuă lectura „Ce am citit în aprilie 2020”
Un strop de viață pentru mame #9
Voiam ca bebelușul să mă iubească cu așa o pasiune nestăvilită și plină de adorare încât tot ce pierdusem în acest proces să merite efortul. Mai ales blugii mei mărimea 36 de la Praga. Nu știam atunci, dar de fapt eu jeleam. Jeleam pierderea unei perioade din viață pe care o iubisem.
Surprised by Motherhood de Lisa-Jo Baker
Ce am citit în februarie 2020
A sosit timpul pentru un nou „raport de lectură” în care țin evidența cărților citite în fiecare lună, în încercarea de a citi cât mai multe dintre cărțile pe care le am deja în bibliotecă și asta pentru că, așa cum am mai scris deja, anul acesta, până în perioada târgului Gaudeamus nu mai cumpăr cărți pentru mine (tocmai ca să apuc să le citesc pe cele pe care le am). În plus, de luna aceasta îmi adaug o nouă provocare despre care o să vorbesc la final.
Așadar, în luna februarie am reușit să citesc 21 de cărți, dintre care cele mai multe pentru copii, împrumutate de la bibliotecă sau Institutul francez, câteva cărți împrumutate de la mama mea și una de la British Council și doar 4 cărți din biblioteca personală. Tot atâtea am reușit și luna trecută, sper că nu devine obicei, haha! De asemenea, am rămas din nou cu două cărți neterminate.
Să le luăm pe rând: Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2020”
