Advent în Narnia #11 – Edmund


Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5:6-8

Peter și Susan nu sunt totdeauna drepți față de Edmund, așa că acesta este deseori rănit și mânios, se simte lăsat în urmă și neapreciat. El nu este un personaj pe care să-l simpatizezi; minte, vorbește urât și întoarce spatele familiei sale.

Când Edmund o urmărește pe Lucy în șifonier și vede Narnia, ea este încântată. Mai târziu, el o trădează și neagă existența Narniei în fața lui Peter și a lui Susan, spunând că s-a „prefăcut… Doar de dragul distracției, desigur. Nu există nimic acolo, de fapt.” Când Edmund și frații lui ajung în Narnia împreună într-o după-amiază, Peter îl acuză de minciună. Edmund este furios și jură să se răzbune.

Așadar, el decide să-și trădeze fratele și surorile Vrăjitoarei Albe. El este un trădător, lipsit de onestitate și „o bestie”, așa cum îl numește Peter. Și totuși, el nu este niciodată pierdut răului. Frații lui îl iubesc și se îngrijorează pentru el. El simte o urmă de compasiune când Vrăjitoarea Albă transformă în piatră petrecerea de Crăciun a unor creaturi mici. El își dă seama că trădarea fraților săi în mâinile Vrăjitoarei a fost o greșeală teribilă. Într-un final, din cauza păcatului și a umanității sale, pentru Edmund își va da Aslan viața.

Ne putem identifica mai mult cu Susan, Peter sau Lucy, dar cu toții avem ceva în comun cu Edmund. Am fost și noi vinovați de lipsă de onestitate, egoism și trădare. Suntem oameni. La fel ca în cazul lui Edmund, indiferent de ce am făcut: un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat. Să ne pregătim inimile să-L primim și să facem roade vrednice de pocăință.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Reclame