„Cu sufletul rămas în viață” de Philip Yancey


Am fost foarte încântată când am prezentat cartea aceasta în sezonul 22, nu doar pentru că este o carte care ne dă mult de gândit, ci și pentru că ea ne-a oferit ocazia – pe care vrem să v-o oferim și vouă – de a ne gândi la cei care ne-au format modul de gândire sau ne-au influențat viața în bine, fie prin cărțile pe care le-au scris, fie prin interacțiunile noastre directe cu ei.

Continuă lectura „„Cu sufletul rămas în viață” de Philip Yancey”

40 de cărți de citit ca să crești mare – partea a IV-a – Lumină în întuneric


Acesta este al patrulea și ultimul articol din seria inspirată de cartea lui Pierdomenico Baccalario, 40 de cărți de citit ca să crești mare, ce cuprinde propria mea listă. Puteți citi aici primul articol, aici pe al doilea și aici pe al treilea. Deși am încercat să includ titluri cât mai diverse, nu m-am putut despărți de cărțile care m-au crescut pe mine mare (cititoare) și, deci, o mare doză de subiectivitate rămâne. De asemenea, din dorința de a mă limita la acest număr, cu siguranță sunt multe alte titluri valoroase pe care nu le-am inclus, dar pe care vă invit să le adăugați în comentarii.

Dacă poate în articolul anterior vi s-a părut că erau cam multe personaje principale feminine și prea puține masculine, în ultimul set de 10 cărți echilibrez balanța și vă propun (neintenționat, din nou, așa s-au „potrivit”) mai multe cărți în care personajele principale sunt băieți. Pentru că, da, avem nevoie de mai multe astfel de modele literare, și ca mamă de băiat observ că mai degrabă sunt reprezentate fetele foarte bine în cărțile pentru copii (mai ales în cele pentru copii mai mici), iar dacă e totuși vorba despre niște personaje masculine, acestea iau forma unor animale (spre frustrarea mea!).

Continuă lectura „40 de cărți de citit ca să crești mare – partea a IV-a – Lumină în întuneric”

Ce am citit în aprilie 2020


Uau! Nu-mi vine să cred că a mai trecut o lună așa de repede, mai ales că a fost o lună întreagă petrecută în izolare acasă. A fost genul acela de lună în care la un moment dat te apuci de prea multe cărți în același timp și nu mai reușești să o termini pe aproape niciuna.

În parte, am reușit să citesc ce mi-am propus, dar nu am reușit să termin tot ce am început și nici să citesc tot ce aș fi vrut. Per total însă, am citit cele mai multe cărți luna aceasta, comparativ cu lunile precedente (ianuarie, februarie, martie) – 20 sau 19 și jumătate, având în vedere că una dintre ele fusese începută în martie; 2 dintre ele, cărți electronice, 1 „ascultată” pe Facebook, iar în rest – 17 – din biblioteca personală! Un record pe anul acesta până acum, pentru care mă bucur! N-am reușit să citesc luna aceasta nicio carte de pe raftul japonez, dar trebuie să recunosc că m-a demoralizat și mi-a tăiat elanul anularea ediției Bookfest din această primăvară. Sper să recuperez în lunile următoare.

Așadar, iată care au fost cele 20 cărți terminate în luna aprilie. Continuă lectura „Ce am citit în aprilie 2020”

Advent în Narnia #11 – Edmund


Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5:6-8

Peter și Susan nu sunt totdeauna drepți față de Edmund, așa că acesta este deseori rănit și mânios, se simte lăsat în urmă și neapreciat. El nu este un personaj pe care să-l simpatizezi; minte, vorbește urât și întoarce spatele familiei sale.

Când Edmund o urmărește pe Lucy în șifonier și vede Narnia, ea este încântată. Mai târziu, el o trădează și neagă existența Narniei în fața lui Peter și a lui Susan, spunând că s-a „prefăcut… Doar de dragul distracției, desigur. Nu există nimic acolo, de fapt.” Când Edmund și frații lui ajung în Narnia împreună într-o după-amiază, Peter îl acuză de minciună. Edmund este furios și jură să se răzbune.

Așadar, el decide să-și trădeze fratele și surorile Vrăjitoarei Albe. El este un trădător, lipsit de onestitate și „o bestie”, așa cum îl numește Peter. Și totuși, el nu este niciodată pierdut răului. Frații lui îl iubesc și se îngrijorează pentru el. El simte o urmă de compasiune când Vrăjitoarea Albă transformă în piatră petrecerea de Crăciun a unor creaturi mici. El își dă seama că trădarea fraților săi în mâinile Vrăjitoarei a fost o greșeală teribilă. Într-un final, din cauza păcatului și a umanității sale, pentru Edmund își va da Aslan viața.

Ne putem identifica mai mult cu Susan, Peter sau Lucy, dar cu toții avem ceva în comun cu Edmund. Am fost și noi vinovați de lipsă de onestitate, egoism și trădare. Suntem oameni. La fel ca în cazul lui Edmund, indiferent de ce am făcut: un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat. Să ne pregătim inimile să-L primim și să facem roade vrednice de pocăință.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

%d blogeri au apreciat: