Un strop de viață pentru părinți #28


Cultura internetului – mediul natural al nativilor digitali – îți deschide toată cunoașterea umană, dar nu-ți poate dărui discernământ.

Iată portretul acestui paradox epocal: cei mai mulți nu mai fac distincția mereu necesară dintre materia primă a cunoașterii și operațiunile mentale prin care ea capătă coerență, formă clară și conținut judicios.

Faptul că e tot mai ușor să găsești informații nu te scutește de ucenicia laborioasă din spatele unei educații riguroase. Poate că nu mai ai neapărată nevoie de greacă veche și latină, dar nu poți ajunge la cunoașterea de calitate, productivă și coerentă decât prin dobândirea unor competențe certificate, și nu prin folosirea oarbă a unui mouse cu care deschizi la întâmplare pagini pe web.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Un strop de viață pentru părinți #27


Dacă primul spectacol la care asistă copilul e o familie armonioasă, trăitoare într-o casă unde, pe lângă computer, smartphone și tabletă, există și cărți frumoase, înaripate prin vocea maternă (bun, și de ce n-ar citi și tații povești?), el începe să descifreze realitatea într-o cheie destinsă și încrezătoare. Din păcate, părinții sunt împinși de societate către o atitudine hiperprotectivă. Văd în asta reflexul scăderii credinței în Dumnezeu, adică în instanța nevăzută care protejează copilul mai presus de manevrele noastre defensive.

Minunatul principiu paulin („toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”) rămâne farul nestins al unei pedagogii echilibrate.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Un strop de viață pentru părinți #26


Orice informație plantată mecanic în mintea copilului, sub pavăza autorității („e așa pentru că spun eu că e așa”), va fi respinsă în final, pe căi explicite sau inconștiente. Dacă pleci mereu de la convingerea că vlăstarul tău e o persoană diferită, plină de resurse care nu-ți aparțin și nici nu pot fi subordonate forțat, vei pricepe că întreaga aventură a pedagogiei e bilaterală, dinamică, reflexivă și reciproc modelatoare.

Să nu ne tratăm copiii ca pe niște idioți corigibili, ci ca pe niște parteneri de joacă pe termen lung.

Părinții pot deveni prietenii și partenerii copiilor, într-un climat destins și totuși sobru, voios și angajant.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Un strop de viață pentru părinți #25


Un părinte talentat e cel care se bucură că urmașul său e omul însuși, într-un parcurs pe care-l poți doar prefigura, prin dărnicia ta sacrificială, consimțită și jubilatorie. Spunem: copiii mei, băiatul sau fata mea, dar am ratat pariul pedagogiei reușite dacă luăm expresia literal. Copilul e cu atât mai autentic al tău cu cât reușește să fie nu copia ta epigonică ori proprietatea ta privată, ci o ființă liberă, cu o personalitate distinctă și opțiuni pe deplin asumate.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Un strop de viață pentru mame #48


Joaca antrenantă și conversațiile captivante sunt cele mai bune puncte de pornire pentru o viață întreagă de învățare. Pentru mult timp acasă a învăța înseamnă a te juca, și a te juca înseamnă a învăța.

„Dacă familiile nu citesc cărți împreună, cum își vor cunoaște prietenii unii altora? Cititul împreună ca familie ne-a unit, așa cum te unește mereu o aventură experimentată împreună. Îi cunoaștem pe aceiași oameni. Am trecut prin crize emoționale împreună.” (Sarah MacKenzie) Cititul împreună întărește o familie într-un mod în care puține experiențe reușesc să o facă – și totul cu prețul unui permis de bibliotecă (niciunul!) și al câtorva minute pe canapea.

Îmi place să aleg câte un loc educativ sau experiență pe sezon de care să ne bucurăm împreună ca familie. Anul acesta ascultăm Oratoriul „Mesia” de Handel de Crăciun, vizităm un sit istoric în primăvară, un planetariu vara și o grădină zoologică toamna.

Dacă tu ești entuziasmat, și ei vor fi entuziasmați.

Implică-i pe copii în ceea ce-ți place. Se vor molipsi de entuziasmul tău în mod natural.

E timpul să pui deoparte telefonul și să te joci cu copiii tăi. Pune limite pentru propriul mod în care folosești tehnologia și ține-te de ele. Lasă-i pe copiii tăi să te vadă citind, fiind creativ și ignorându-ți telefonul în timpul petrecut cu familia.

Cultivă o atmosferă plină de curiozitate. Dă-mi voie să-ți traduc asta în limbaj normal de mamă. Nu-ți lăsa inima să obosească dacă cineva te întreabă a patruzeci și șaptea oară unde locuiesc păsărelele mămici, cum funcționează un walkie-talkie sau dacă e suficient de frig ca să ningă. Discută, fii uimit și minunează-te împreună cu copiii tăi. Nu fi atât de prins în lumea ta de adult încât să nu vorbești cu copiii tăi despre lucrurile care le stârnesc curiozitatea.

Umple-ți casa de ocazii pentru tradiții distractive și educative.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom