Ignatie a fost un urmaș direct al apostolilor, fiind al treilea episcop al Antiohiei, una dintre cele mai importante biserici ale acelor zile. A fost ucenic al Apostolului Petru și, împreună cu Policarp al Smirnei, a fost ucenic al Apostolului și Evanghelistului Ioan. Cu siguranță reprezenta una dintre cele mai proeminente personalități creștine în acea perioadă ce a urmat lucrării apostolilor. Antiohia era, însă, și locul unor importante dezbateri religioase, așa că Ignatie a denunțat dezbinarea ca „început al răului”, implicându-se cu tenacitate în acele conflicte. A interacționat și cu grupările eretice, mustrându-i cu asprime pe iudaizatori, sau atacându-i pe docetiști, care credeau că Isus doar a părut a fi om, dar nu a fost în realitate. A fost arestat, fiind acuzat de „ateism” – negarea zeilor romani – și dus de la Antiohia la Roma pentru judecată. Pe drum, s-a întâlnit la fiecare oprire cu liderii creștini din zonă și a scris șapte scrisori (către Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni, și o epistolă către sfântul Policarp)