40 de cărți de citit ca să crești mare – partea I – Primele lecturi

Așa cum am promis, inspirată fiind de cartea lui Pierdomenico Baccalario, 40 de cărți de citit ca să crești mare, m-am hotărât să alcătuiesc propria mea listă și să vă prezint în patru articole alegerile mele. Deși am încercat să includ titluri cât mai diverse, nu m-am putut despărți de cărțile care m-au crescut pe mine mare (cititoare) și deci, o mare doză de subiectivitate rămâne. De asemenea, din dorința de a mă limita la acest număr, cu siguranță sunt multe alte titluri valoroase pe care nu le-am inclus, dar pe care vă invit să le adăugați în comentarii.

Aceste fiind zise, iată care sunt primele 10 cărți, potrivite pentru cei mai mici „cititori”.

Ghici cât de mult te iubesc de Sam McBratney și Anita Jeram – Una dintre primele cărți pe care i le-am citit lui Mihai, dar niciodată în română, pentru că am avut-o în limba engleză, este această carte clasică despre iubirea părintelui față de copil, un mesaj pe care fiecare copil trebuie să-l audă. Ce e frumos la această carte, pe lângă ilustrații și întrecerea părintelui și a copilului în a-și exprima iubirea unul față de celălalt, este faptul că figura părintească poate fi atât mama, cât și tata, deci ambii părinți se pot identifica și îi pot citi această carte copilului, spre deosebire de multele cărți în care apare doar figura mamei.

Citat memorabil: „Te iubesc până la lună… și-napoi!”

Fantasticele cărți zburătoare ale dlui Morris Lessmore de William Joyce – o carte devenită deja clasică, adaptată și într-un scurt-metraj, pe care nu aveam de gând să i-o citesc lui Mihai multă vreme, dar pe care el a descoperit-o și a îndrăgit-o încă de pe la 3 ani. O carte despre cărți, imaginație, pierdere, regăsire și, până la urmă, viață.

Citat memorabil: „Lui Morris Lessmore îi plăceau la nebunie cuvintele. Îi plăceau poveștile. Îi plăceau cărțile. Însăși viața lui era o carte pe care o scrisese chiar el, ordonat, pagină după pagină. O deschidea în fiecare dimineață și scria despre bucurii și necazuri, despre tot ce știa și tot ce spera.”

Este o carte de Lane Smith – o carte care-ţi arată într-un mod amuzant ce este… o carte. Eu am citit-o în franceză în Librăria Kyralina înainte de a-l avea pe Mihai, iar lui i-am citit-o inițial tot în franceză, în varianta boardbook un pic prescurtată, împrumutată de la Institutul francez. Abia mai târziu am găsit-o în română la biblioteca de cartier, iar cât am avut-o în franceză i-am citit-o atât de des și o răsfoia atât de mult încât o învățase pe de rost. Iată aici dovada (de la aproape 3 ani și 5 luni)!

Citat memorabil: „Ça se lit! C’est un livre, petit âne! Asta se citește! E o carte, măgărușule!”

O, în ce locuri minunate o s-ajungi! de Dr. Seuss (dar și Cotoi cu pălărioi, Cum a furat Grinch Crăciunul) – Deși mie nu mi-a plăcut Cotoi cu pălărioi, nu puteam să nu-l includ pe Dr. Seuss într-o astfel de listă, pentru modul ingenios în care se joacă cu limbajul și vorbește exact pe limba copiilor, care nu se tem de nonsens și absurd și cărora le place să râdă. Faptul că reușește să ascundă și mici semințe de profunzime printre versurile sale zglobii este o dovadă în plus a măiestriei sale.

Citat memorabil: „Înainte vei merge și, știu/ că vei merge departe/ peste orice obstacol/ ce de țel te desparte.”

Înțepenit de Oliver Jeffers – Oliver Jeffers este un alt autor care reprezintă o categorie în sine, am mai scris despre el aici pe blog. Această carte a fost una dintre preferatele lui Mihai mult timp și surprinde foarte bine spiritul ludic caracteristic acestui autor. Zmeul lui Floyd rămâne prins într-un copac și acesta încearcă apoi să arunce cu pantoful după el ca să-l facă să cadă. Dar și pantoful rămâne blocat în copac! Și tot așa, începe să arunce obiecte din ce în ce mai mari, situația devenind din ce în ce mai absurdă și mai amuzantă.

Citat memorabil: „Totul a început când zmeul lui Floyd a rămas blocat într-un copac.”

Seria Ernest și Celestine de Gabrielle Vincent – Da, știu, aici trișez un pic, dar mi-e imposibil să aleg un singur titlu, pentru că toate sunt adorabile! Dacă l-aș întreba pe Mihai, probabil că prima pe care ar alege-o ar fi Ernest și Celestine la picnic, pentru că personajele se hotărăsc să nege realitatea unei zile ploioase care i-ar impiedica să plece la picnic și se țin de planul lor, organizând un adevărat festin.

Citat memorabil: „ – Vrei să ne prefacem că nu plouă?

– Da, Ernest, sigur că vreau!”

Gândurile unei broscuțe de Kazuo Iwamura (și seria cu Familia Șoricel, de același autor, bineînțeles!) – Nu puteam să nu aleg și un autor japonez, pentru că operele pentru copii ale niponilor mi se par de o căldură și de un calm aparte. Despre acest volum am mai scris aici. Unele dintre întrebările pe care și le pune broscuța sună a koan zen (Ce simte un fir de iarbă? Ce simte o ghindă? Unde începe cerul?), dar unele dintre dialogurile sale cu prietenul său, șoricelul, trădează adevărate probleme filosofice despre identitate și alteritate.

Citat memorabil: „Dragă șoricelule, tu ești ‘tu‘ pentru că sunt eu aici, nu-i așa? Dragă șoricelule, dacă ai fi singur, n-ai putea fi ‘tu’, nu-i așa?”

Povestea lui Peter Iepurașul de Beatrix Potter (și toate celelalte cărți scrise de ea) – Revoluționară la vremea ei prin formatul foarte mic (nepăstrat însă ca atare în edițiile românești), prietenos cu copiii, această carte clasică spune povestea unui iepuraș neascultător care îndrăznește să facă ravagii în grădina temutului domn McGregor și se luptă să revină întreg înapoi acasă. Beatrix Potter avea talentul rar de a îmbina drăgălășenia cu suspansul și țese în acest volumaș o poveste care te ține cu sufletul la gură.

Citat memorabil: „Flopsy, Mopsy și Cotton-tail, care erau niște iepurași ascultători, au mers la marginea pădurii să culeagă mure. Dar Peter, care era foarte neastâmpărat, a fugit imediat spre grădina domnului McGregor și s-a strecurat pe sub poartă!”

Seria cu Pettson și Findus de Sven Nordquist – Iar trișez un pic, dar dacă ar fi să spun un singur titlu, probabil că aș alege-o pe prima din serie, Tortul de clătite. Și despre aceste cărți am mai scris pe larg aici, dar țin să le laud încă o dată umorul și ilustrațiile foarte minuțioase, pline de tot felul de detalii inedite, invenții sucite de-ale lui Pettson și simpaticii flecăreți.

Citat memorabil: „ – Tu te pricepi să te bați cu taurii? îl întrebă moșul pe Findus după îndelungi chibzuieli.

– Nu! Nu m-am bătut cu niciun taur în viața mea, răspunse speriat Findus.

– Ce păcat, spuse Pettson îngrijorat. Că dacă nu reușim să-l ademenim de acolo, nu pot să iau scara și nici undița din pod și nu pot nici să pescuiesc cheia din fântână și nici în șopron n-o să pot să intru și atunci n-am cum să iau sculele și nici bicicleta n-am cum s-o repar, și asta înseamnă că nu pot să mă duc la prăvălie să cumpăr faină și atunci n-o să mâncăm niciun tort de clătite. Și ce zi de naștere e aia fără tort de clătite?”

Seria Povești din Pădurea Muzicală de Cristina Andone – Mai trișez o ultimă dată, pentru că nu pot include doar un titlu din această colecție MINUNATĂ, scrisă „pentru a crea, peste ani, un public pasionat de muzică clasică”, după cum spune autoarea. „Am vrut să cobor muzica clasică de pe piedestalul aurit al culturii înalte. Să o aduc într-o zonă a firescului, direct pe raftul cu jucării. Am pornit de la ideea că muzica are personalitate; exact acest caracter e ceea ce un copil poate recunoaște spontan, ca pe un brand obișnuit. Muzica nu va salva lumea. Dar o va face mult, mult mai frumoasă”, scrie tot ea. (Vă recomand acest interviu recent cu ea, realizat de Ana Sipciu de la Asteroidul B612.)

În această serie copiii fac cunoștiință cu Enescu, Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovski, Paganini și Strauss prin povești scrise și ilustrate într-un mod atât de frumos și de poetic, autoarea aducând la viață, transformând în personaje sau istorii o bucată muzicală sau alta, presărând din loc în loc și mici lecții jucăușe de teorie muzicală.

Citat memorabil: „Fără liniște nu există muzică adevărată.”

Va urma.