40 de cărți de citit ca să crești mare – partea a II-a – Primii pași în Țara Minunilor


Acesta este al doilea articol din seria inspirată de cartea lui Pierdomenico Baccalario, 40 de cărți de citit ca să crești mare, ce cuprinde propria mea listă. Puteți citi primul articol aici. Deși am încercat să includ titluri cât mai diverse, nu m-am putut despărți de cărțile care m-au crescut pe mine mare (cititoare) și, deci, o mare doză de subiectivitate rămâne. De asemenea, din dorința de a mă limita la acest număr, cu siguranță sunt multe alte titluri valoroase pe care nu le-am inclus, dar pe care vă invit să le adăugați în comentarii.

Iată în continuare încă 10 titluri, povești deja mai complexe, pentru cititorii începători, versuri sau proză ritmată și chiar și o Biblie pentru copii.

Cartea cu Apolodor de Gellu Naum – Trebuie să recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest personaj mai mult datorită adaptării muzicale a Adei Milea (ceea ce a însemnat că mai mult i-am cântat cartea când i-am citit-o lui Mihai :)) ). Pinguinul Apolodor pleacă în călătorie în jurul lumii pentru a-și reîntâlni familia de care i s-a făcut dor, parcurgând o călătorie tare palpitantă de la București în Labrador, prin Africa, America și până la Polul Sud (cu o mică oprire și pe Marte).

Citat memorabil: „Mi-e dor, mi-e dor/ De frații mei din Labrador!…“

Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu – Am mai recomandat această carte în seria noastră de vacanță, Cărți cu dor de ducă. Eu am descoperit-o târziu, abia pe vremea când eram la Master, dar m-am simțit îmbogățită și atunci de aceste texte pline de poezie, fantezie și joacă.

Citat memorabil: „Ieșim din copilărie ca dintr-o jucărie. Sau, dacă vreți, mai rămâneți printre rotițele ei albastre, dar pe spezele voastre. […] Dar să vă spun adevărul adevărat: de azi m-am lăsat de mirat. Și, în continuare, ce să faci fără mirare?“

Ursulețul Winnie Puh de A.A. Milne (și toate celelalte volume, de altfel) – Pe Winnie Puh l-am descoperit prima oară în colecția Rao pentru copii și prin cărticelele Egmont după adaptarea Disney. Candoarea și drăgălășenia acestor cărți sunt de neegalat, prezintă un univers atât de senin, încât lectura lor este cu adevărat o evadare (chiar dacă și acolo există temeri și presupuse pericole, ele nu se materializează, de fapt, niciodată, sunt mai mult auto-induse/ auto-create).

Citat memorabil: „ – Când te trezești dimineața, Winnie, a zis Purceluș în cele din urmă, care e primul lucru pe care ți-l spui?

– Ce avem la micul dejun? a zis Winnie. Tu ce spui, Purceluș?

– Eu spun așa: Mă întreb ce lucruri extraordinare o să se întâmple astăzi, a spus Purceluș. Winnie a dat din cap cu un aer serios.

– E același lucru, a spus.“

Vrăjitorul din Oz de Frank Baum – Aceasta a fost prima carte pe care îmi amintesc să o fi citit după ce am învățat să citesc. Povestea clasică despre Dorothy din Kansas, a cărei casă a fost luată pe sus de un ciclon și tovarășii ei de drum, Sperietoarea cea fără creier, Omul-de-Tinichea cel fără inimă și Leul cel fără curaj, în peripețiile lor spre Oz, unde speră să obțină de la faimosul vrăjitor ceea ce le lipsește, nu mai are nevoie, cred, de nicio prezentare.

Da, încă am ediția pe care am citit-o prima oară.

Citat memorabil: „Niciun loc nu-i ca acasă.“

Pippi Șosețica de Astrid Lindgren – Și pe Pippi Șosețica am întâlnit-o târziu, în aceeași perioadă a Masterului (am citit multă literatură pentru copii pentru teza de disertație pe această temă) și inițial am privit-o cu ochiul critic al celui care urmărește un „potențial formativ” în cărțile pentru copii. Mai târziu mi-am dat seama că trebuie să existe și cărți doar de distracție, în care copiii să fie și să facă tot ce le-ar veni prin cap fără riscul vreunui pericol. Și asta este Pippi: copilul liber, care poate să facă tot ce-și pune în cap să facă, copilul care ne dorim de multe ori să fi rămas și noi.

Citat memorabil: „Mă cheamă Pippilotta Merindela Persiana Minta Aluefraim Şoseţica, fiica lui Efraim Cioraplung, căpitan de corabie, fostul Spaima Mărilor şi‑n prezent Regele Pacificului. Da’ mi se zice Pippi!“

Mary Poppins de P.L. Travers – În amintesc cum mergeam cu mama mea în anii ’90 la Librăria „Noi” de la Sala Dalles (pe atunci cea mai mare librărie din București) și cumpăram fiecare volum pe măsură ce era publicat în colecția Editurii Rao pentru copii. În fiecare volum, Mary Poppins, bona copiilor familiei Banks, îi poartă pe aceștia în aventuri extraordinare, despre care te întrebi, ca și ei, dacă au fost reale sau vis. (Vezi și minunatul film despre adaptarea ei cinematografică, Saving Mr Banks.)

Citat memorabil: „Am să stau până o să se schimbe vântul, zise ea scurt, stinse lămpița și se băgă în pat.“

Charlie și fabrica de ciocolată de Roald Dahl (și aproape toate celelalte cărți ale sale pentru copii) – Am avut o întreagă „fază Roald Dahl” abia pe vremea când eram studentă la facultate, când i-am citit toate cărțile pentru copii de la British Council, deși citisem Charlie și fabrica de ciocolată și Matilda în copilărie. Pe vremea respectivă nu fuseseră încă traduse și restul și m-a cucerit inventivitatea lui în original. Pe lângă Boy: Tales from Childhood (care urmează să apară și în română) și Marele Uriaș Prietenos, Charlie și fabrica de ciocolată rămâne preferata mea (iar în variantă cinematografică, Johnny Depp este un Willy Wonka perfect!).

Citat memorabil: „[Charlie] Își dorea cu disperare să mănânce și altceva decât supă de varză și iar supă de varză, din care nu se putea sătura. Dar cel mai mult și mai mult își dorea… CIOCOLATĂ.“

Aventurile lui Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll – O altă carte care a devenit una dintre preferatele mele după ce am citit-o în original. Filologul din mine a fost cucerit instant de jocurile de cuvinte și de dialogurile amuzante și absurde care iau naștere tocmai din folosirea într-un anume fel a limbajului. Dar chiar și la primul nivel de lectură, Alice rămâne o carte aparte, aventurile ei suprarealiste și absurdul nefiind un obstacol pentru copii. Noi, adulții, avem ce avem cu identificarea unei „lecții”, a unei „morale”. News flash: nu trebuie să existe întotdeauna una! Uneori e nevoie și de o carte-joc. Iar Alice este cartea-labirint prin excelență. (Și aceasta a fost ecranizată în mai multe rânduri, dar preferata mea rămâne varianta Disney, pe care o știu de dinainte de a citi cartea, deși și reinterpretarea lui Tim Burton este interesantă.)

Citat memorabil: „Vai, vai! Ce ciudat e totul azi! Şi nu mai departe de ieri totul era perfect obişnuit. Mă întreb dacă nu cumva am fost schimbată peste noapte? Ia să vedem, când m-am sculat azi-dimineaţă eram la fel ca de obicei? Parcă îmi aduc aminte că m-am simţit puţin altfel. Dar, dacă nu mai sunt aceeaşi, următoarea întrebare ar fi: «Atunci cine sunt?» Ah, asta-i marea ghicitoare.“

Seria Micuțul Nicolas de René Goscinny și Jean-Jacques Sempé – O altă descoperire târzie a mea, din care a început să se traducă în ultimii ani și în română, această serie m-a amuzat și încântat foarte tare citind-o în franceză. Avem de-a face cu o galerie de personaje-tip și de interacțiunile clasice între colegii de școală care acum se înțeleg de minune, ca în clipa următoare să se ia la harță și chiar la bătaie. Episoadele sunt descrise de cel care dă titlul seriei, Nicolas, iar prietenii și colegii lui se evidențiază fiecare prin ceva: Artistide, prietenul lui cel mai bun, este un mare mâncău, încontinuu îl vezi ciugulind ceva; Achim este tocilarul clasei și un mare pârâcios și poartă ochelari, pe care îi folosește pe post de armură (e o regulă că nu sunt pocniți cei cu ochelari); Eusebiu e bătăușul clasei; Gil e băiatul de bani gata, care are mereu costume ultimul răcnet; Rufus este fiu de polițist, mereu gata să se dea mare cu fluierul său; iar Lothar este codașul clasei.

Citat memorabil: „Atunci Eusebiu s-a enervat și i-a zis:

– N-ai zis tu că vrei să jucăm odată și să ne grăbim?! Na, uite că jucăm. Dacă ai ceva de zis, așteaptă până la pauză!

– Ce pauză? – a-ntrebat Aristide. Acum mi-am dat seama că n-avem minge. Am uitat-o acasă!“

Biblia povestește despre Isus de Sally Lloyd-Jones și Iago – Dacă vrem ca mai târziu copiii noștri să citească Biblia, trebuie să le facem cunoștință cu ea de mici. CARTEA, Povestea prin excelență (nu în sens de invenție a imaginației, ci în sens de discurs care descrie realitatea ultimă) a fost repovestită pentru publicul tânăr în nenumărate variante, dar aceasta, scrisă de Sally Lloyd-Jones mi se pare în continuare una dintre cele mai deosebite.

În primul rând datorită faptului că urmărește firul roșu al Scripturii, scoțând în evidență prefigurările lui Isus din Vechiul Testament și legăturile dintre evenimentele Bibliei, astfel încât copiii să poată avea o imagine globală a „istoriei mântuirii”. În plus, ilustrațiile sunt vii, dar nu stridente, ci foarte originale și destul de corecte din punct de vedere cultural-istoric, iar tonul general este plin de căldură, uimire și iubire.

Răstignirea și Învierea sunt atât de bine redate, și textual, și vizual, încât mă impresionează la fiecare lectură: „Tati? Unde ești? Nu mă părăsi!” Și a fost pentru prima – și ultima – dată când El a vorbit… și nu s-a întâmplat nimic! Doar o tăcere îngrozitoare, nesfârșită. Dumnezeu nu a răspuns. Își întorsese fața de la Fiul Său. Lacrimile s-au rostogolit pe fața lui Isus. De pe fața Celui care avea să șteargă fiecare lacrimă din fiecare ochi. Chiar dacă era mijlocul zilei, dintr-o dată un întuneric groaznic a acoperit fața pământului. Soarele n-a mai putut străluci. Pământul s-a înfiorat și s-a cutremurat. Munții cei mari s-au zguduit. Stâncile s-au despicat în două. Părea că lumea întreagă se va sfărâma. Că însăși creația se va distruge.“

Citat memorabil: „Există nenumărate povestiri în Biblie, dar toate spun o POVESTE MAI MARE – despre cum și cât Și-a iubit Dumnezeu copiii și a venit să-i salveze. E nevoie de întreaga Biblie pentru a cuprinde toată această poveste. În centrul Poveștii se află un copilaș. Fiecare Poveste din Biblie îi șoptește numele. El este piesa lipsă din puzzle – piesa care face ca îmbinarea celorlalte piese să fie posibilă, astfel încât dintr-o dată să vezi acea imagine frumoasă.”

Va urma.

PS: Partea I

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: