40 de cărți de citit ca să crești mare – partea a III-a – Prinți și prințese sub acoperire


Acesta este al treilea articol din seria inspirată de cartea lui Pierdomenico Baccalario, 40 de cărți de citit ca să crești mare, ce cuprinde propria mea listă. Puteți citi aici primul articol, iar aici pe al doilea. Deși am încercat să includ titluri cât mai diverse, nu m-am putut despărți de cărțile care m-au crescut pe mine mare (cititoare) și, deci, o mare doză de subiectivitate rămâne. De asemenea, din dorința de a mă limita la acest număr, cu siguranță sunt multe alte titluri valoroase pe care nu le-am inclus, dar pe care vă invit să le adăugați în comentarii.

Fără să-mi propun neapărat, cărțile pe care le-am grupat în această nouă serie de 10 au aproape toate în comun cuvântul „prinț/esă”, fie chiar din titlu, fie în poveștile în sine. Chiar și cele care nu au ca personaje prinți sau prințese, au totuși niște personaje nobile prin caracterul lor. În plus, printre ele se numără și cărțile mele preferate, așa că să n-o mai lungim și să vedem care sunt!

Heidi de Johanna Spyri – Am mai scris aici pe blog despre imposibilitatea de a găsi o ediție integrală a acestei cărți în limba română (și chiar și în limba engleză am găsit doar prima parte a ceea ce știam eu a fi povestea lui Heidi). În copilărie am avut o ediție ilustrată, în format pătrățos, pe care am citit-o și recitit-o până la deteriorare, motiv pentru care nici nu o mai am în bibliotecă. Am adorat această carte și am recitit-o cu pasiune, suferind și bucurându-mă odată cu Heidi pe pajiștile alpine, dar și în oraș, în prietenia ei cu Clara, fetița în scaun cu rotile.

Citind-o pentru prima oară în versiunea neadaptată anul trecut, am descoperit multele inserții de morală creștină și accentul pus pe rugăciune și învățătura despre Dumnezeu, pe care nu mi le aminteam să le fi întâlnit – în orice caz, nu atât de des și atât de accentuate – în versiunea prescurtată. De asemenea, am remarcat mai bine importanța lecturii și a faptului că Heidi învață să citească și ce impact major are această realizare nu numai în viața ei, ci și în viața micii ei comunități alpine, odată întoarsă în munți. Ce îți rămâne, însă, mai presus de toate acestea, este sentimentul de calm, ușurătate și mulțumire pe care ți-l induce traiul minimalist în creierii munților, „în armonie cu natura”.

Citat memorabil: „– De unde venea tot focul acela, Bunicule?
– Ei bine, spuse Unchiul Alm, mai blând acum, lucrurile stau cam așa. Când soarele spune «noapte bună» munţilor, îi acoperă cu cele mai frumoase culori astfel încât să nu îl uite până când el se va întoarce a doua zi dimineaţă.”

Mica prințesă de F.H. Burnett – Prietena mea, Ana P. mi-a făcut cunoștință cu această poveste prin intermediul adaptării cinematografice cu Shirley Temple. Mai târziu am descoperit o altă versiune care mi-a plăcut mai mult, dar între timp cred că apucasem să citesc cartea și am descoperit o diferență majoră între deznodământul filmelor și cel al cărții.

Sara Crewe, „mica prințesă”, este născută în India, dar trimisă la internat în Londra de către tatăl său bogat. Acesta dispune să i se ofere Sarei toate condițiile, o cameră personală cu servitoare, cele mai frumoase rochii și jucării. Însă, chiar la sfârșitul petrecerii aniversare când Sara sărbătorea împlinirea vârstei de 11 ani, aceasta primește vestea cumplită că tatăl ei a fost răpus de febră și, în plus, a rămas și falit din cauza unor afaceri nefericite cu minele de diamante.

Așadar, Sara este acum orfană și săracă, iar domnișoara Minchin, directoarea internatului, profită de situație și îi confiscă toate lucrurile și o pune să muncească pe post de slujnică pentru a-și câștiga traiul. Adevărata poveste de-abia aici începe însă, pentru că este remarcabil modul în care Sara îndură toate adversitățile și nedreptățile și totuși își păstrează demnitatea și noblețea de „prințesă” în ciuda aparențelor sărăcăcioase și a condițiilor precare în care trăiește.

Citat memorabil: „Dacă e să fiu o prințesă în zdrențe și cârpe, pot să fiu o prințesă în interior. Ar fi ușor să fiu o prințesă dacă aș fi îmbrăcată în haine țesute cu aur, dar este o mai mare victorie să fiu una tot timpul când nimeni nu știe.” Dar și: „Sunt o prințesă. Toate fetele sunt. Chiar dacă locuiesc în poduri mici și vechi. Chiar dacă se îmbracă în zdrențe, chiar dacă nu sunt drăguțe sau deștepte sau tinere. Toate sunt totuși prințese.”

Seria Cronicile din Narnia de C.S. Lewis – Da, trișez din nou, dar pur și simplu nu poți alege un SINGUR titlu din această serie. Așa cum scria Lucy Mangan în cartea ei de memorii Bookworm. A Memoir of Childhood Reading (despre care am mai scris aici): „Prințul Caspian rămâne favorita mea dintre poveștile cu Narnia. Deși, dacă mă vei confrunta vreodată, o să neg asta până la capătul pământului, pentru că loialitatea mea trebuie să rămână față de tatăl meu și bucățica din inima lui pe care mi-a dat-o odată cu Leul, vrăjitoarea și dulapul. Călătorie cu Zori-de-Zi (a treia publicată, în 1952) încheie povestea lui Caspian cu misiunea lui de a-i găsi pe cei șapte lorzi care fuseseră izgoniți din Narnia când Miraz îi uzurpase tronul. E prea bună. De fapt, în zilele în care Prințul Caspian nu e preferata mea, asta este. În afara cazului în care este Leul, vrăjitoarea și dulapul. Ceea ce, hai s-o spunem pe față, întotdeauna este. Chiar și atunci când e Prințul Caspian. Da.” :)) Cam așa!

Recitindu-le pe primele trei cu Mihai acum câteva luni, am redescoperit noi comori, pentru că așa sunt toate cărțile cu adevărat bune: își descoperă noi straturi de înțeles cu fiecare recitire.

Prima lor lectură însă o asociez cu perioada în care eram bolnavă de oreion în clasa a III-a, iar apoi cu Librăria „Noi” de la Sala Dalles unde mergeam cu mama mea să mai cumpărăm câte un volum, pe măsură ce le citeam (la fel cum făceam cu Mary Poppins). Așadar, reprezintă o parte importantă din devenirea mea. Primele cărți nu se uită, iar în Narnia te reîntorci periodic. N-ai cum altfel.

Citat memorabil: (Iarăși voi produce o nedreptate…) „Cine-a fost o dată rege sau regină în Narnia rege sau regină rămâne. Dar nu-ncercați să folosiți același drum de două ori. Mai bine zis, nu încercați deloc să ajungeți acolo. O să se-ntâmple când nu o s-o căutați. Nu vorbiți prea mult despre asta – nici măcar între voi. Și nu vă apucați să le povestiți altora decât dacă aflați c-au trecut și ei prin astfel de aventuri. Ce-ați spus? Cum o să știți? Ehe, o să știți, fiți convinși. Lucrurile ciudate pe care o să le spună – ba chiar privirile lor –  o să dezvăluie secretul. Fiți cu ochii-n patru.”

ȘI

(TREBUIA și unul despre Aslan) „La auzul numelui Aslan, fiecare copil simți că se trezește ceva în el. Pe Edmund îl încercă o senzație de groază misterioasă. Peter se simți dintr-odată viteaz și aventuros. Lui Susan i se păru că o aromă delicioasă sau un crâmpei de muzică încântătoare tocmai trecuse pe lângă ea. Iar Lucy avu sentimentul pe care-l ai când te trezești dimineața și-ți dai seama că ești la începutul vacanței sau în prima zi de vară.”

Anne de la Green Gables de L.M. Montgomery (și restul seriei) – Am ajuns acum la una dintre cărțile mele de suflet, căreia i-am dedicat un episod întreg din sezonul aniversar. Este prima carte de care nu m-am putut desprinde până nu am terminat-o: două zile am stat numai cu nasul în ea, și la masă, și seara în pat (eram în vacanță la Rucăr, happy days!). După câțiva ani am descoperit că mai există cel puțin alte 7 cărți cu Anne și asta a fost ce mi-am dorit cel mai mult de Crăciun în 2006 (dacă nu mă înșală memoria în privința anului).

Pentru necunoscători, Anne Shirley este o fetiță de 11 ani, orfană, care ajunge în casa fraților Marilla și Matthew Cuthbert în urma unei încurcături, în locul băiatul pe care și-l doreau ca ajutor la fermă. Se va dovedi însă, în cuvintele lui Matthew, că „Providența a știut ce face” când le-a trimis-o pe Anne, pentru că ea le va schimba viața complet. Anne este o roșcată visătoare și o romantică incurabilă, plină de imaginație, cu un temperament la fel de înflăcărat precum părul ei, trăsături care o vor aduce în multe încurcături și situații mai mult sau mai puțin serioase sau hazlii. Anne învață însă din greșelile sale și o vedem crescând și maturizându-se și învățându-i la rândul său și pe alții să viseze și să-și păstreze curiozitatea și imaginația treze.

În limba română au apărut mai multe ediții, cea de la Editura Bestseller este cea pe care o am și am citit-o cel mai recent (și am descoperit că au publicat și volumul 2, Anne din Avolnea!), dar o să vă direcționez și spre ediția Nepsis (deși nu am citit-o), care cuprinde seria completă, singura în limba română de până acum.

De asemenea, vă îndemn să citiți și pledoaria lui Sarah Clarkson despre Anne aici.

Citat memorabil: Cum să alegi doar unul din atâtea citate memorabile din cartea (seria) ta preferată?! Am ales un citat de pe la începutul primului volum, care cred că însumează foarte bine personalitatea Annei.

„Nu-i așa că e splendid să te gândești la toate lucrurile care pot fi aflate? Pur și simplu mă face să fiu bucuroasă că trăiesc – e așa o lume interesantă. N-ar fi nici pe jumătate la fel de interesantă dacă am ști tot ce-i de știut despre toate lucrurile, nu-i așa? N-am mai avea ce să ne imaginăm atunci, nu?”

Prințul fericit de Oscar Wilde – Aceasta este o poveste care pe mine m-a impresionat foarte mult, despre o rândunică și statuia unui prinț, care învață ce înseamnă iubirea și sacrificiul de sine. Ți se frânge inima citind-o, dar într-un mod bun.

Citat memorabil: „Cu siguranță Iubirea este un lucru minunat. Este mai prețioasă decât smaraldele și mai de preț decât opalele cele mai fine. Nu se poate cumpăra cu perle și rubine, nici nu se găsește de vânzare la piață. Nu poate fi procurată de negustori, nici să fie cântărită în balanță precum aurul.”

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry – Da, apare pe fiecare listă de-a mea, indiferent de temă, pentru că așa se întâmplă cu cărțile de suflet. Și pentru că mi se pare o carte esențială. (Încă nu pot trece peste faptul că Pierdomenico Baccalario nu a inclus-o în lista lui!) O poveste frumoasă despre prietenie, iubire, despărțire și esențialul în viață, care la fiecare lectură își dezvăluie alte detalii și alte straturi de înțeles.

Citat memorabil: cum, un SINGUR citat din Micul prinț? E o glumă, nu? Fie, o să aleg doar UNUL, cel pe care l-am folosit pe invitația noastră de nuntă (pentru că, da, am avut ca temă Micul prinț, atât de serioasă e treaba!).

„Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea ta.”

Bonus fun fact: La admiterea la clasa de intensiv franceză la liceu a trebuit să susțin niște probe de limbă, iar la proba scrisă trebuia să traducem un pasaj din… Micul prinț, din care nu știam ce înseamnă fix verbul apprivoiser, despre care întreabă însuși micul prinț ce înseamnă. A îmblânzi. Da, era ACEL dialog dintre micul prinț și vulpe, în care ea îi spune că a îmblânzi înseamnă „a crea legături”.

Bonus fun fact nr.2: Am fost să văd filmul animat The Little Prince, regizat de Mark Osborne, apărut în cinema în 2015, la aproape o lună după ce-l născusem pe Mihai.

PS: Cred că trebuie să scriu un articol separat numai despre Micul prinț.

Peanuts de Charles Schulz – În mintea mea benzile desenate cu Snoopy, Charlie Brown, Lucy, Linus și Sally, Schroeder și Peppermint Patty vor fi mereu asociate cu biblioteca de la British Council și primăvara din facultate în care le-am descoperit și mă căram cu volumele colecției integrale pe la cursuri, să le citesc în pauze. În limba română nu a apărut încă, din păcate, decât primul volum, deși anunțau cel de-al doilea volum la sfârșitul acestuia. Mihai l-a citit deja singur, după ce i-l citisem eu mai demult și mi-ar plăcea să cunoască mai mult din acest univers. Un univers încă plin de candoare, în care autorul dă glas, prin gura copiilor, tuturor frământărilor umane posibile, cu multă inteligență și mult umor.

Câteva mostre (pe post de citate memorabile):

Minunea de R.J. Palacio – Una dintre cele mai frumoase cărţi pentru copii pe care le-am citit, impresionantă şi pentru adulţi, spune povestea unui băiat născut cu o diformitate facială care se confruntă cu primul lui an la şcoală la vârsta de 10 ani (după ce până atunci fusese educat acasă). Cartea este scrisă din perspectiva mai multor personaje şi reuşeşte astfel să surprindă luptele interioare nu numai ale personajului principal, dar şi ale celor din jurul său.

Citat memorabil: „Ce lucru simplu, bunătatea. Un lucru atât de simplu… Un cuvânt bun de încurajare spus atunci când este nevoie. Un act de prietenie. Un zâmbet în trecere (…) în viitorul pe care vi-l construiți totul este posibil. Dacă fiecare om din această încăpere își va face o regulă ca, oriunde ar fi și ori de câte ori va putea, să încerce să fie puțin mai bun decât este nevoie – atunci lumea va deveni un loc mai bun. Și dacă vă veți purta astfel, adică puțin mai bine decât este nevoie, cineva, undeva, cândva, s-ar putea să recunoască în voi, în fiecare dintre voi, chipul lui Dumnezeu.”

Prințesa și goblinii de George MacDonald – O carte clasică, lăudată de C.S. Lewis, despre prințesa Irene și Curdie, băiatul-miner, care se luptă să scape de goblinii care vor să pună stăpânire pe regatul prințesei. Această poveste ilustrează foarte bine conceptul de credinţă, dar şi greutatea susţinerii ei şi a convingerii altora că obiectul credinţei noastre este real atunci când nici noi, nici ei nu-l (mai) pot vedea.

Citat memorabil: „A vedea nu înseamnă a crede – înseamnă doar a vedea.”

Seria Cronicile Domnișoarei Poimâine de Adina Rosetti – Iar trișez vorbind despre o serie, dar ce să-i faci dacă așa se scriu multe cărți bune?

Domnișoara Poimâine și-a făcut debutul în volumul ilustrat Domnișoara Poimâine și joaca de-a timpul, de aceeași autoare, o carte la fel de minunată în care această Domnișoară oprește timpul și dă lumea peste cap.

Vă rog să apreciați grafica minunată, plină de mov, a acestor volume!

În Cronicile Domnișoarei Poimâine o regăsim pe aceasta adolescentă, ispășindu-și pedeapsa pentru fapta ei necugetată, exilată undeva pe o insulă la marginea Timpului. Invitată la nunta verișoarei sale, domnișoara Mâine, Poimâine va găsi din nou o cale să dea tot regatul peste cap, de data asta cu consecințe mult mai grave pentru toată lumea. O serie pentru adolescenți perfectă, din punctul meu de vedere: ingenios gândită, palpitantă, cu umor, romantism, dar și profunzime, se citește cu sufletul la gură și nu se uită ușor.

Citat memorabil:

„Acum prezentul ne poartă încet spre viitor,

Vom conduce regatul, nu ne va fi ușor.

Vor trece decenii, secole, ba poate și-un mileniu

Iar timpul ne-o purta pe vastul lui domeniu.

Dar, Domnișoară Poimâine, să nu îți fie frică,

Eu îți voi sta alături, de-i frig sau căldurică.

Căci timpul, așa cum un vechi cântec spunea,

Întotdeauna este și va fi de partea mea!”

Vă recomand să urmăriți și interviul cu Adina Rosetti realizat de Ana Sipciu de la Asteroidul B612.


Va urma.

PS: Prima parte; a doua parte.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: