Etichetă: Împărăţia lui Dumnezeu

„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ de Andrei Pleșu


Obişnuim ca pe blogul nostru și în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ să prezentăm cărţi scrise de autori creştini, de diferite confesiuni şi din epoci diferite, în speranţa de a învăţa ceva din fiecare dintre ele.

În cazul cărţii de astăzi, autorul ei este în primul rând un om de cultură, una dintre figurile cele mai cunoscute din acest context de la noi, care, în mod implicit, prin temele pe care le-a abordat şi în alte cărţi şi articole de-ale sale, are un interes deosebit pentru sfera spiritual-religioasă a vieţii şi are o anume credinţă în Dumnezeu.

Este vorba despre Andrei Pleşu şi despre cartea sa, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste. Continuă lectura „„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ de Andrei Pleșu”

Un strop de viaţă #229


Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Matei 6:10

Lumea îl caută pe Mamona; Împărăţia îl caută pe Dumnezeu.

Lumea se foloseşte de oameni; Împărăţia îi slujeşte pe oameni.

Lumea caută să placă oamenilor; Împărăţia caută să placă lui Dumnezeu.

Lumea se foloseşte de Dumnezeu pentru propriile interese; Împărăţia Îl ascultă pe Dumnezeu pentru a-I îndeplini scopurile.

Lumea caută semnificaţie în titluri, recunoaştere şi promovări; Împărăţia oferă semnificaţie datorită valorii pe care Dumnezeu o oferă fiecărui individ, indiferent de statutul personal.

Lumea operează cu frica şi manipularea pentru a-i face pe oameni să facă ceva; Împărăţia operează cu dragostea care îi motivează pe oameni să facă pe plac altora.

Lumea aduce după sine robia; Împărăţia aduce libertate.

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Un strop de viaţă #84


Isus spune că împărăţia Tatălui Său nu este o colonie pentru cei autoîndreptăţiţi, şi nici pentru cei care pretind că deţin un secret de stat pentru mântuire. Împărăţa nu este o suburbie exclusivistă, bine pusă la punct, cu reguli snoabe pentru cei care pot locui acolo. Nu, împărăţia este pentru o categorie mult mai largă şi mai simplă de oameni care înţeleg că sunt păcătoşi pentru că au cunoscut deriva şi durerea eşecului moral.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor

Un strop de viaţă #83


Mielul cel înjunghiat – simbolul slăbiciunii – stă în centrul tronului lui Dumnezeu, simbolul puterii. Acesta este cel mai mare paradox şi cel mai profund adevăr din univers. Puterea prin slăbiciune se află până şi în centrul misterului Dumnezeului Atotputernic. Şi astfel, Biserica din acest nou secol este chemată din nou să Îl urmeze pe Isus Hristos, Lumina lumii, şi să găsească moduri noi de a intona cântarea Mântuitorului nostru: „Împărăţia, shalomul apropiat al lui Dumnezeu, este acum la dispoziţia tuturor prin Mine.”

Steve Chalke, Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus

„Mesajul pierdut al lui Isus“ de Steve Chalke şi Alan Mann


Vă propun astăzi o carte mai puţin cunoscută, a unor autori probabil şi mai puţin cunoscuţi în România, dar cu un titlu provocator: Mesajul pierdut al lui Isus, scrisă de Steve Chalke şi Alan Mann.

Steve Chalke s-a născut în sudul Londrei în 1955 şi încă de pe vremea adolescenţei a devenit creştin şi a decis să-şi petreacă viaţa luptând împotriva sărăciei şi punând bazele unor proiecte caritabile în acest sens. A studiat la Colegiul Spurgeon şi a fondat, împreună cu soţia sa, organizaţia Oasis Trust în 1985. Această organizaţie a dat naştere unui grup de organizaţii caritabile care operează acum în 11 ţări de pe 5 continente, pentru a oferi adăpost, educaţie şi îngrijire medicală. Steve Chalke este în prezent şi pastor al bisericii centrale din Waterloo, Londra. Pe co-autorul său pentru cartea Mesajul pierdut al lui Isus, Alan Mann, îl puteţi descoperi chiar pe blogul său. Continuă lectura „„Mesajul pierdut al lui Isus“ de Steve Chalke şi Alan Mann”