Un strop de viață #842


Viziunea ce stă la baza transformării după asemănarea cu Cristos este, prin urmare, viziunea vieții trăite acum și pentru totdeauna în sfera voii efective a lui Dumnezeu – adică participarea la natura divină printr-o naștere „de sus” și contribuția prin acțiunile noastre la ceea ce face Dumnezeu acum în viața noastră pe pământ. Astfel, „orice faceți cu cuvîntul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți-I, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”. (Col. 3:17) În tot ce facem ni se îngăduie să facem lucrarea Lui. În cadrul acestei viziuni, noi urmărim să trăim pe deplin în Împărăția lui Dumnezeu, și cât mai mult posibil acum și aici, nu doar în viitor.

Dallas Willard, Înnoirea inimii

Un strop de viață #721


Moartea și Învierea Domnului ne invită să ne detașăm de felul de a judeca al acestei lumi, pentru care contează doar aparențele sau interesele. Întrucât confundăm deseori bunătatea creștină cu implicarea socială, ne sperie greutățile acestei vieți și veștile care pun accentul pe crizele globale, precum și cele legate de mediu. Ne zbuciumăm însă deoarece uităm că răul este de natură morală și își are rădăcina în păcat și în împietririle pe care aceasta le aduce cu sine. De aceea Biserica are misiunea de a vesti Împărăția Cerurilor și de a arăta prin viețile noastre până la sfârșit că renașterea depinde de retrezirea morală și de bunătate. Astfel Îl vom întâlni pe Isus, dacă ne vom deschide inima față de aproapele nostru, cu spirit de sacrificiu, înainte de a visa la orizonturi îndepărtate și la soluții lumești lipsite de realism sufletesc.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #709


Atunci când a murit pe cruce, Isus câștiga victoria asupra „stăpânitorilor și autorităților” care-și croiseră această lume în felul lor violent și distrugător.

Instaurarea Împărăției lui Dumnezeu înseamnă detronarea împărățiilor lumii, nu pentru a le înlocui cu alta rămasă în chip fundamental de același fel (croindu-și o cale printr-o forță a armelor superioară), ci pentru a o înlocui cu una a cărei putere e cea a slujirii și a cărei tărie e tăria iubirii.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #680


„Rugăciunea înseamnă să cauți ceea ce este nevăzut; postul înseamnă să renunți la tot ce este vizibil și temporal. Postul ne ajută să exprimăm, să adâncim și să confirmăm hotărârea de a fi gata să sacrificăm orice, chiar și pe noi înșine, pentru a obține ceea ce căutăm pentru Împărăția lui Dumnezeu.” Andrew Murray

La ce anume de pe pământ trebuie să renunț, de la ce trebuie să postesc, ce trebuie să sacrific definitiv, pentru a ajunge la ceea ce este invizibil, pentru a ajunge la Cel care dă mai multă viață decât aerul?

Ann Voskamp, when everything about life feels a bit up in the air — how to make that the best kind of life (un articol ce merită citit în întregime)

 

Un strop de viaţă #530


Când Dumnezeu iese la lucru – când Iisus devine împărat – oamenii nu sunt degradaţi, reduşi la rangul de simple marionete sau cifre. În Împărăţia lui Dumnezeu oamenii ajung în sfârşit să-L oglindească pe Dumnezeu în lume în felul în care erau meniţi de la început să o facă. Ei devin mai deplin ceea ce erau meniţi să fie din capul locului. Acesta e modul în care Dumnezeu devine împărat. Acesta e modul în care Iisus continuă să lucreze în timpul de acum. Exact aşa cum a făcut-o întotdeauna.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează