Unii oameni îşi fac griji că rugăciunea poate duce la pasivitate, că ne vom retrage în rugăciune ca să înlocuim astfel acţiunea. Însă pentru Isus n-a existat nicio contradicţie între cele două: El a petrecut ceasuri îndelungate în rugăciune şi apoi ceasuri lungi în împlinirea nevoilor oamenilor Biserica descrisă în cartea Faptele Apostolilor a făcut la fel, demonstrând un parteneriat adevărat. Apostolii s-au rugat pentru călăuzire în ajutorarea văduvelor, apoi au numit diaconi pentru ca liderii să poate fi degrevaţi de povara împărţirii ajutoarelor către văduve.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Reclame

„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ de Andrei Pleșu – Partea a doua


Astăzi continuăm să vorbim despre Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, carte scrisă de Andrei Pleşu.

parabolele-lui-iisus-adevarul-ca-povesteÎn toate Evangheliile sinoptice, vine un moment în care ucenicii se arată nedumeriţi de decizia lui Isus de a vorbi în parabole. Cu mult mai surprinzător, însă, decât întrebarea ucenicilor sună răspunsul lui Isus: „Şi El le-a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească şi să nu vadă şi auzind să audă şi să nu înţeleagă. Ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte.” Citește mai mult

„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ de Andrei Pleșu


Obişnuim ca pe blogul nostru și în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ să prezentăm cărţi scrise de autori creştini, de diferite confesiuni şi din epoci diferite, în speranţa de a învăţa ceva din fiecare dintre ele.

În cazul cărţii de astăzi, autorul ei este în primul rând un om de cultură, una dintre figurile cele mai cunoscute din acest context de la noi, care, în mod implicit, prin temele pe care le-a abordat şi în alte cărţi şi articole de-ale sale, are un interes deosebit pentru sfera spiritual-religioasă a vieţii şi are o anume credinţă în Dumnezeu.

Este vorba despre Andrei Pleşu şi despre cartea sa, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste. Citește mai mult

„Dumnezeu e Evanghelia“ de John Piper


Când a fost ultima dată când ai primit o veste bună? Dacă nu ai mai primit demult una, îţi vom da noi o veste bună. O Evanghelie. Dar nu orice Evanghelie, ci Evanghelia lui Isus Hristos, Evanghelia lui Dumnezeu. Dumnezeu este Evanghelia, susţine John Piper în cartea sa cu acelaşi titlu în care ne îndeamnă să medităm asupra dragostei lui Dumnezeu care S-a dăruit pe Sine.

Iată cum explică John Piper titlul cărţii, Dumnezeu este Evanghelia: Când spun că Dumnezeu este Evanghelia, vreau să spun că binele cel mai mare, cel mai bun, suprem şi decisiv al Evangheliei, fără de care niciun alt dar nu ar fi bun, este gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos revelată spre satisfacţia noastră veşnică.
Citește mai mult


Dumnezeu foloseşte materialele şi genele omului natural, pe care le desparte şi le recombină cu propria Sa viaţă spirituală. Isus a făcut posibil acest schimb: naşterea din fecioară presupune că ADN-ul Lui a fost o împreunare a două ADN-uri: unul pe deplin dumnezeiesc şi unul pe deplin uman. Şi acum, prin uniune cu El, pot purta înăuntrul meu prezenţa lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Din acest transfer de identitate vin multe responsabilităţi, pentru că atunci când acţionăm în lume, Îl supunem şi pe Dumnezeu acelei activităţi.

Nu pot concepe un argument mai lucid împotriva păcatului. Pavel nu recurge la un argument care să le inoculeze sentimentul vinovăţiei precum „Dumnezeu vă vede“, ci la conştiinţa matură a faptului că Îl Întrupăm pe Dumnezeu în lume. Aceasta este într-adevăr o povară grea.

O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Vezi şi postarea de aici.