În viața spirituală, Dumnezeu decide să ne încerce răbdarea mai întâi de toate prin încetineala Sa. El este încet; noi suntem iuți și grăbiți. Lucrul acesta ține de faptul că noi existăm pentru o vreme, iar El există din eternitate. Există un aspect măreț și copleșitor în încetineala extremă a lui Dumnezeu. Să o lăsăm să ne umbrească sufletele, dar să nu-i permitem să le neliniștească. Trebuie să așteptăm intervenția lui Dumnezeu vreme îndelungată, cu blândețe, în vânt și ploaie, în tunete și fulgere, în frig și în întuneric. Așteaptă, și El va veni. El nu vine niciodată la cei care nu așteaptă. El nu pășește pe calea lor. Când El vine, du-te cu El, dar du-te încet; rămâi puțin în urmă. Când El sporește ritmul, asigură-te că-l sporește, înainte de a-l spori și tu pe al tău. Însă când El rărește ritmul, încetinește-l și tu imediat; și să nu fii doar încet, ci și tăcut, foarte tăcut, căci El este Dumnezeu.

Frederick Faber, în „Grija pentru suflet” de John Ortberg

Reclame

Mielul cel înjunghiat – simbolul slăbiciunii – stă în centrul tronului lui Dumnezeu, simbolul puterii. Acesta este cel mai mare paradox şi cel mai profund adevăr din univers. Puterea prin slăbiciune se află până şi în centrul misterului Dumnezeului Atotputernic. Şi astfel, Biserica din acest nou secol este chemată din nou să Îl urmeze pe Isus Hristos, Lumina lumii, şi să găsească moduri noi de a intona cântarea Mântuitorului nostru: „Împărăţia, shalomul apropiat al lui Dumnezeu, este acum la dispoziţia tuturor prin Mine.”

Steve Chalke, Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus


Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur şi nu te încrede în prietenii şi rudele tale, căci oamenii te vor uita mai curând decât îţi închipui. Este mai bine ca acum, până ai vreme, să-ţi pui în rânduială totul şi să trimiţi înainte vreun bine, decât să te sprijineşti pe ajutorul altora. Învaţă a trăi acum aşa încât, în ceasul morţii, să ai parte mai mult de bucurie decât de groază. Învaţă acum a fi mort faţă de păcat şi viu pentru Isus Hristos. Învaţă acum a dispreţui toate lucrurile trecătoare pentru ca atunci, slobod de toate legăturile pământului, să poţi alerga fără piedică la Hristos. Înfrânează-ţi acum trupul, ca să-l poţi părăsi atunci cu o nădejde mai sigură.

Thomas à Kempis, Imitatio Christi

Vezi şi postarea de aici.


Nu lăsa ca gândurile să-ţi fugă în multe locuri. Dimineaţa, pune-ţi în minte ceva bun de făcut, seara cercetează-ţi purtarea din timpul zilei: ce ai gândit, ce ai vorbit, ce ai făcut; căci poate vei fi supărat cu ceva pe Dumnezeu sau pe aproapele tău. Nu fi niciodată neocupat, ci citeşte sau scrie, sau roagă-te, sau cugetă la lucruri duhovniceşti, sau lucrează cu mâinile la ceva bun.

Thomas à Kempis, Imitatio Christi

Vezi şi postarea de aici.

„Imitatio Christi“ de Thomas à Kempis


Imitatio ChristiImitatio Christi sau Imitându-l pe Hristos, tradusă la noi cu titlul Urmând pe Cristos, de Thomas à Kempis este o carte din care mulţi scriitori ai unor cărţi cu teme foarte diferite au citat şi citează, tocmai pentru că ea cuprinde sfaturi legate de multe aspecte ale vieţii creştine.

Cartea, care este mai mult o culegere de îndemnuri şi cugetări, a fost scrisă în Evul Mediu şi poate că veţi fi surprinşi, ca şi mine, să constataţi cât de actuală este ea de fapt şi felul în care descrie lumea cu care trebuie să se lupte creştinul. Nimic nu e nou sub soare, aşadar, şi cred că cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la ce are să ne spună, pentru că problemele, păcatele sau obiceiurile la care face referire sunt la fel de răspândite şi astăzi. Ea cuprinde trei părţi, fiecare având mai multe subtitluri cu îndemnuri pe o anumită temă. Citește mai mult