Un strop de viață #428


Înainte de a iubi, trebuie să cunoşti: pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să te gândeşti mereu la El. Şi atunci când Îl vom iubi, ne vom şi gândi la El adesea, căci inima noastră este acolo unde ne este şi comoara. Gândiţi-vă la El deseori şi faceţi-o cu toată temeinicia!

Nu este neapărat nevoie să fim tot timpul în biserică pentru a fi cu Dumnezeu; putem face din inima noastră un sanctuar în care să ne retragem din când în când pentru a-I asculta glasul şi a-I vorbi încetişor, smeriţi şi plini de iubire. Orice om este în stare să vorbească în acest fel cu Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin: El ştie ce putem şi ce nu. Să-nfiripăm un astfel de dialog cu Dumnezeu; poate că El n-aşteaptă din partea noastră decât o generoasă hotărâre.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului

„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt


Pentru că tot am recomandat în lista de ieri Jurnalul fericirii scris de Nicolae Steinhardt, m-am gândit să vă prezint azi această carte. Steinhardt a fost un intelectual, om de cultură, scriitor, publicist şi, mai târziu, călugăr ortodox, născut la Bucureşti în 1912 din părinţi evrei. El va petrece 5 ani în închisorile comuniste, devenind credincios şi fiind botezat în închisoarea Jilava în 1960. În 1980 va intra în viaţa monahală a mănăstirii Rohia din judeţul Maramureş şi moare nouă ani mai târziu în 1989.

Jurnalul fericiriiScris în perioada 1969-1971, la îndemnul lui Dinu Pillat, Jurnalul fericirii conţine rememorări ale unor evenimente ce acoperă perioada anilor 1928-1971. Acest jurnal va cunoaşte o istorie foarte palpitantă, din care multe elemente nu au fost elucidate nici până în ziua de azi. După mai multe confiscări de către Securitate şi rescrieri, Steinhardt nu apucă să-şi vadă Jurnalul tipărit, pentru că acesta va apărea pentru prima dată, într-o primă versiune, abia în 1990 la Editura Dacia. De atunci cartea a fost reeditată de nenumărate ori şi publicată chiar şi în alte limbi, ca spaniola sau maghiara. În arhivele Mănăstirii Rohia s-a găsit o versiune dactilografiată de 529 de pagini care diferă de varianta publicată până acum, în care intrările sunt ordonate altfel, există pasaje în plus sau în minus. Această variantă a fost publicată sub titlul Jurnalul fericrii ­– Manuscrisul de la Rohia în colecţia Seria de autor N. Steinhardt a editurii Polirom în 2012.

Eu vă prezint astăzi prima variantă, cea din 1971, aşa cum a fost publicată în 2008 de editura Polirom, reproducând textul apărut pentru prima dată în 1990 la editura Dacia. Continuă lectura „„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt”

„Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei divine“ de Fratele Laurenţiu al Învierii


Dumnezeu este omniprezent. Dar suntem noi oare conştienţi în fiecare clipă de acest lucru? Această conştienţă se poate căpăta prin exerciţiu, aşa cum ne învaţă Fratele Laurenţiu al Învierii în cartea pe care o descoperim astăzi, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei divine în rutina cotidianului, ce cuprinde maxime şi scrisori ale acestui călugăr francez din secolul al XVII-lea. Continuă lectura „„Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei divine“ de Fratele Laurenţiu al Învierii”

Un strop de viaţă #110


…nefericit este omul care, deşi cunoaşte toate aceste lucruri, nu te cunoaşte pe tine [Dumnezeule]: dimpotrivă, este fericit acela care te cunoaşte pe tine, chiar dacă nu cunoaşte nimic din acele lucruri. Iar cine te cunoaşte pe tine şi mai cunoaşte în plus şi acele lucruri cu nimic nu este mai fericit pentru aceste cunoştinţe; întreaga fericire ţi-o datorează ţie, şi aceasta doar dacă, cunoscându-te pe tine, te slăveşte pentru ceea ce eşti, îţi aduce mulţumiri şi nu se risipeşte în închipuirile sale.

Sfântul Augustin, Confesiuni

„În căutarea Dumnezeului nevăzut“ de Philip Yancey


În căutarea Dumnezeului nevăzutVă propun astăzi să pornim În căutarea Dumnezeului nevăzut. Aşa se numeşte cartea lui Philip Yancey pe care vă invit să o descoperiţi astăzi, care caută un răspuns la întrebarea Ce ne putem aştepta să găsim? atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu. Iată ce mărturiseşte autorul despre scrierea acestei cărţi: Într-un anumit fel pot spune că am scris această carte încă din prima zi în care am simţit foamea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, şi ea pare fundamentală, dar multe dintre reţetele pe care le-am aplicat nu mi-au adus satisfacţia dorită. Creştinii propovăduiesc promisiunea strălucitoare a unei „relaţii personale cu Dumnezeu“, dorind să arate că a-L cunoaşte pe Dumnezeu se aseamănă cu procesul cunoaşteri unei fiinţe umane. Cu toate acestea, într-o zi se lasă o perdea grea, perdea ce separă invizibilul de vizibil. Cum pot avea o relaţie personală cu o fiinţă de care nu sunt sigur că există? Ori există posibilitatea de a fi sigur? Continuă lectura „„În căutarea Dumnezeului nevăzut“ de Philip Yancey”