Când eram preot la țară mi-am făcut o grădină de pomi. Am sădit-o cu 10 altoi și pe urmă a sosit vremea să plec în lume. Când am fost mai pe urmă acasă, am văzut un lucru trist. O altoaie se uscase. Vlăstarele cele vechi dăduseră iar pe dedesubt și, neumblând nimeni să le mai curețe, au sorbit puterea mlădițelor altoite. Mlădița altoită și-a pierdut puterea, și-a pierdut viața. Altoirea s-a întors iar la firea cea sălbatică (…). Taina Sf. Botez este o altoire a vieții omului, este o renaștere sufletească, este o tăiere și o omorâre a firii vechi, a firii celei lumești și o înviere la o viață nouă duhovnicească. Însă păcatul strică această altoire sufletească (…) Din botezul celor mai mulți creștini n-a mai rămas decât numele scris în Matricola botezaților și numele de creștin pe care-l poartă ca pe o firmă mincinoasă. Omul cel vechi a biruit iarăși pe cel nou. Ferice de cine rămâne în altoirea cea duhovnicească, în renașterea cea din nou. Ferice de cel ce are un Grădinar bun și milostiv care să-l curețe mereu de vlăstarele sălbatice ce cresc pe dedesubt din tulpina cea veche. Acest Grădinar bun este Isus Mântuitorul. Numai pomul dat în grija acestui Grădinar poate rodi roduri de fapte bune. În grija Lui este pomul vieții tale?

Iosif Trifa, în „Preotul Iosif Trifa, o viață de propovăduitor al lui Hristos”, de pr. Gheorghe Gogan

 

Reclame

Pe drumul crucii #7


Pe drumul crucii (ziua 7) – Lumina Duhului

Matei 3:13-17 (NTR):

Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Însă Ioan încerca să-L oprească spunând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?
Isus i-a răspuns:
– Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim tot ce este drept. Atunci Ioan a încuviințat.
Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și iată că cerurile (Îi) erau deschise și L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, Isus cel fără păcat S-a smerit pentru un botez de care nu avea nevoie pentru că a vrut să ducă la îndeplinire tot ce aveai nevoie Tu. Noi facem asta? Arată-ne cum. Datorită ascultării smerite a lui Isus cerurile sunt acum deschise pentru noi, permiţând roadelor Duhului Sfânt – dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, blândeţii, bunătăţii, credincioşiei – să coboare peste noi. Schimbă-ne acum.
Scufundă-ne astăzi în apele salvării şi spală-ne păcatele datorită Trinităţii: Tatăl Îl trimite pe Fiul ascultător, Fiul ne arată calea către Tine, Duhul coboară cu roadele. Ne aplecăm la pământ.
Fiind adoptaţi în familia Ta datorită Fiului Tău preaiubit care ne aduce mare bucurie, fă-ne astăzi să-i aducem Tatălui o mare bucurie.
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, adu-I bucurie Tatălui trăind roadele Duhuui: Arată-ţi iubirea faţă de cineva din famila ta. Fii împăciuitor şi muşcă-ţi limba. Vorbeşte cu blândeţe. Gândeşte-te la Duhul Sfânt care s-a coborât asupra Fiului.
Şi lasă-L pe El să-ţi lumineze ziua.
Ann Voskamp

„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt


Pentru că tot am recomandat în lista de ieri Jurnalul fericirii scris de Nicolae Steinhardt, m-am gândit să vă prezint azi această carte. Steinhardt a fost un intelectual, om de cultură, scriitor, publicist şi, mai târziu, călugăr ortodox, născut la Bucureşti în 1912 din părinţi evrei. El va petrece 5 ani în închisorile comuniste, devenind credincios şi fiind botezat în închisoarea Jilava în 1960. În 1980 va intra în viaţa monahală a mănăstirii Rohia din judeţul Maramureş şi moare nouă ani mai târziu în 1989.

Jurnalul fericiriiScris în perioada 1969-1971, la îndemnul lui Dinu Pillat, Jurnalul fericirii conţine rememorări ale unor evenimente ce acoperă perioada anilor 1928-1971. Acest jurnal va cunoaşte o istorie foarte palpitantă, din care multe elemente nu au fost elucidate nici până în ziua de azi. După mai multe confiscări de către Securitate şi rescrieri, Steinhardt nu apucă să-şi vadă Jurnalul tipărit, pentru că acesta va apărea pentru prima dată, într-o primă versiune, abia în 1990 la Editura Dacia. De atunci cartea a fost reeditată de nenumărate ori şi publicată chiar şi în alte limbi, ca spaniola sau maghiara. În arhivele Mănăstirii Rohia s-a găsit o versiune dactilografiată de 529 de pagini care diferă de varianta publicată până acum, în care intrările sunt ordonate altfel, există pasaje în plus sau în minus. Această variantă a fost publicată sub titlul Jurnalul fericrii ­– Manuscrisul de la Rohia în colecţia Seria de autor N. Steinhardt a editurii Polirom în 2012.

Eu vă prezint astăzi prima variantă, cea din 1971, aşa cum a fost publicată în 2008 de editura Polirom, reproducând textul apărut pentru prima dată în 1990 la editura Dacia. Citește mai mult