Prezenţa lui Dumnezeu înseamnă o căutare asiduă a lui Dumnezeu cu duhul nostru, sau o evocare a Dumnezeului prezent, care se poate înfăptui fie în imaginaţie, fie cu ajutorul intelectului.

Dumnezeu are pentru noi comori infinite, iar noi ne mulţumim cu un scurt moment de închinare ce într-o clipă s-a şi sfârşit… Cât suntem de orbi, legând astfel mâinile lui Dumnezeu şi împiedicând revărsarea harului Său necuprins.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului

„Îndurare aspră“ de Sheldon Vanauken


V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să corespondaţi cu un mare scriitor? Poate chiar cu scriitorul vostru preferat! Cum ar fi să-i trimiteţi o scrisoare, iar el să vă răspundă imediat? Autorul cărţii de astăzi a avut parte de o binecuvântată corespondenţă cu C.S. Lewis, autor de la care v-am mai prezentat binecunoscuta lucrare apologetică Creştinism pur şi simplu şi Cele patru iubiri.

Este vorba de cartea Îndurare aspră de Sheldon Vanauken. Povestea unei aventuri a intelectului şi credinţei, povestea unei iubiri. O carte profundă şi sinceră, despre dragostea umană şi divină, pătrunsă de realitatea unei relaţii şi a unei căutări ce nu pot fi ignorate, scria Los Angeles Times despre această carte, câştigătoare a premiilor National Book Award şi Gold Medallion. Citește mai mult


Scriem o poveste măruntă cu viaţa noastră, care face parte dintr-o poveste mai amplă, pe care nu o înţelegem decât fragmentar. Ambele, cea măruntă ca şi cea amplă, se desfăşoară ca orice poveste: cu un început şi un sfârşit, cu un scop, dar şi cu acţiuni care se opun, consecinţe care nu pot fi evitate, accidente şi întreruperi neaşteptate. La sfârşit, naraţiunea înglobează toate aceste detalii într-un fir narativ care conduce la o poveste reuşită. Istoria creştină se termină cu promisiunea că într-o zi răscumpărarea va fi completă, că Dumnezeu Se va „reabilita“ pe Sine Însuşi printr-o explozie de putere recreatoare, că o cunoaştere personală a lui Dumnezeu va fi la fel de intimă ca şi cunoaşterea fiinţelor de pe pământ. „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.“

Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut


Asimilarea unei noi identităţi necesită un act de voinţă. Dezbracă vechiul eu şi îmbracă unul nou, ne sfătuieşte Pavel, ca şi cum ne-am „îmbrăca minţile“ în acelaşi fel în care ne alegem hainele zilnic.

Monasticii au o practică pe care o numesc statio care înseamnă să termini un lucru înainte să te apuci de altul. În loc să zoreşti de la o însărcinare la alta, opreşte-te şi gândeşte-te la timpul dintre activităţi. […] Făcând astfel, chiar şi gesturile mecanice le vei face în mod conştient, cu atenţie.

Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut