În calitate de creștini, uneori credem că oamenilor buni nu li se pot întâmpla lucruri rele. Însă Dumnezeu ne-a promis doar că va fi întotdeauna cu noi. Așadar, când începem să ne întrebăm „de ce”, trebuie să ne reamintim că nu există răspunsuri satisfăcătoare la această întrebare, și dacă rămânem blocați în acest punct, nu vom putea merge înainte. Ce putem face în acest caz? Sf. Petru ne spune „ Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.” (1 Petru 5:8) Acest verset ne spune cât de important este să veghem asupra gândurilor noastre. Mintea noastră este un câmp de bătălie, în care diavolul ne folosește gândurile și argumentele pe care ni le creăm cu privire la situația prin care trecem drept platformă pentru a-și lansa atacurile, prin minciuni care ne erodează, subtil, sufletul: „Lucrurile vor merge din rău în mai rău” „Ar fi trebuit să prevezi că asta se va întâmpla” „Nu mai este niciun motiv de speranță” „Ești singur”. Trebuie să evităm mai ales gânduri absolutiste precum „Nu pot trăi cu asta” ”Nu voi mai fi niciodată fericit” „Viața mea s-a terminat”. Trebuie să luptăm să discernem ce voci vom permite să ne conducă, în special atunci când ne simțim slabi.
Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing
