Înainte de a iubi, trebuie să cunoşti: pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să te gândeşti mereu la El. Şi atunci când Îl vom iubi, ne vom şi gândi la El adesea, căci inima noastră este acolo unde ne este şi comoara. Gândiţi-vă la El deseori şi faceţi-o cu toată temeinicia!

Nu este neapărat nevoie să fim tot timpul în biserică pentru a fi cu Dumnezeu; putem face din inima noastră un sanctuar în care să ne retragem din când în când pentru a-I asculta glasul şi a-I vorbi încetişor, smeriţi şi plini de iubire. Orice om este în stare să vorbească în acest fel cu Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin: El ştie ce putem şi ce nu. Să-nfiripăm un astfel de dialog cu Dumnezeu; poate că El n-aşteaptă din partea noastră decât o generoasă hotărâre.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului


Nu avem putinţa de a scăpa de pericolele şi primejdiile de care ne e plină viaţa, fără ajutorul de fiece clipă şi necurmat al lui Dumnezeu; să I-l cerem, deci neîncetat. Însă cum să I-l cerem fără a trăi în prezenţa Lui şi cum am putea fi cu El altfel decât gândindu-ne la El deseori? Şi cum am putea să ne gândim adesea la El, altfel decât printr-un sfânt obicei pe care trebuie să îl deprindem?

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului


Nu doresc decât să fac voia lui Dumnezeu, pe care caut s-o împlinesc întru totul, şi căreia îi sunt într-atât de supus, încât n-aş putea să ridic de pe jos nici măcar un pai, dacă asta ar fi împotriva voii Sale sau din vreun alt motiv decât din dragoste curată faţă de El

Nu mă îngrijesc decât de-a adăsta în sfânta Lui prezenţă, în care stărui doar prin simplă atenţie şi o privire lăuntrică atotcuprinzătoare şi plină de adoraţie aţintită asupra lui Dumnezeu, pe care aş putea-o numi prezenţa actuală a lui Dumnezeu sau, mai bine zis, întâlnirea tăcută şi tainică a sufletului cu Dumnezeu.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului


Prezenţa lui Dumnezeu înseamnă o căutare asiduă a lui Dumnezeu cu duhul nostru, sau o evocare a Dumnezeului prezent, care se poate înfăptui fie în imaginaţie, fie cu ajutorul intelectului.

Dumnezeu are pentru noi comori infinite, iar noi ne mulţumim cu un scurt moment de închinare ce într-o clipă s-a şi sfârşit… Cât suntem de orbi, legând astfel mâinile lui Dumnezeu şi împiedicând revărsarea harului Său necuprins.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului


De vreme ce ştiţi că Dumnezeu este prezent, alături de voi în tot ceea ce făptuiţi, că se află în adâncul şi în inima sufletului vostru, de ce să nu vă opriţi măcar din când în când din îndeletnicirile exterioare, ba chiar şi din rugăciunile făcute cu glas tare, ca să-L adoraţi în forul vostru interior, să-I daţi slavă, să-I adresaţi cererile voastre, să-I oferiţi inima voastră şi să-I mulţumiţi pentru toate?

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului