Lucrul extrem de dificil și aproape imposibil de realizat este să-I dăm lui Hristos întregul nostru eu. Însă este de departe mai ușor decât ceea ce încercăm cu toții să facem în schimb. Pentru că ceea ce încercăm cu toții să facem este să rămânem ceea ce noi numim „noi înșine” – fericirea noastră personală pe care ne-o găsim în bani, plăcere sau sete de putere – sperând, în același timp și în ciuda acestui lucru, că vom reuși să trăim cinstit, curat și în smerenie. Însă exact acest lucru ne avertizează Hristos să nu-l facem. Dacă sunt o pajiște, prin tuns voi arăta frumos, dar nu voi produce grâu. Dacă doresc să produc grâu, va trebui să fiu arată și reînsămânțată.

C.S Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu de Timothy Keller

Reclame

G.K. Chesterton a spus odată că mulţumirea este forma cea mai înaltă a gândirii şi că recunoştinţa este fericire dublată de sentimentul mirării. Conform acestui raţionament, nemulţumirea e cea mai josnică formă a gândirii şi nerecunoştinţa este nefericire privată de sentimentul mirării.

Recunoştinţa copleşeşte inima atunci când darul este înţeles, şi sentimentul miracolului copleşeşte sufletul atunci când recunoştinţa este pe deplin exprimată.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea


…nefericit este omul care, deşi cunoaşte toate aceste lucruri, nu te cunoaşte pe tine [Dumnezeule]: dimpotrivă, este fericit acela care te cunoaşte pe tine, chiar dacă nu cunoaşte nimic din acele lucruri. Iar cine te cunoaşte pe tine şi mai cunoaşte în plus şi acele lucruri cu nimic nu este mai fericit pentru aceste cunoştinţe; întreaga fericire ţi-o datorează ţie, şi aceasta doar dacă, cunoscându-te pe tine, te slăveşte pentru ceea ce eşti, îţi aduce mulţumiri şi nu se risipeşte în închipuirile sale.

Sfântul Augustin, Confesiuni