Înainte de a iubi, trebuie să cunoşti: pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să te gândeşti mereu la El. Şi atunci când Îl vom iubi, ne vom şi gândi la El adesea, căci inima noastră este acolo unde ne este şi comoara. Gândiţi-vă la El deseori şi faceţi-o cu toată temeinicia!

Nu este neapărat nevoie să fim tot timpul în biserică pentru a fi cu Dumnezeu; putem face din inima noastră un sanctuar în care să ne retragem din când în când pentru a-I asculta glasul şi a-I vorbi încetişor, smeriţi şi plini de iubire. Orice om este în stare să vorbească în acest fel cu Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin: El ştie ce putem şi ce nu. Să-nfiripăm un astfel de dialog cu Dumnezeu; poate că El n-aşteaptă din partea noastră decât o generoasă hotărâre.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului