Părinții Bisericii #24 – Augustin


În cele 24 de săptămâni de până acum, am aflat frânturi din viața unor mari Părinți ai Bisericii. I-am descoperit pe cei care erau în viață în perioada Apostolilor și chiar au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, apoi pe primii teologi, apologeți și filozofi creștini, pe cei care și-au desfășurat activitatea sub persecuție și de cele mai multe ori și-au sfârșit-o prin martiriu, apoi pe cei care au văzut zorii creștinismului ca religie oficială a Imperiului. Când au apărut ereziile, i-am văzut pe cei care au stat în calea lor, marii apărători ai credinței, participanți la cele mai importante concilii ecumenice. Am descoperit atât figuri marcante care au jucat rol și în viața politică și socială, pe lângă cea bisericească, cât și părinți care s-au retras într-o viață ascetică sau în mănăstiri, pentru a păstra acolo credința cea dreaptă atunci când creștinismul maselor devenea prea diluat. Evident, lista nu este exhaustivă, iar informațiile prezentate atât de pe scurt sunt doar un grăunte de nisip pe o plajă întinsă. Însă sper că v-am stârnit interesul de a descoperi tot mai mult din această „plajă”, pentru că merită!

Părinții Bisericii ne învață cum să abordăm cultura în care trăim, cum să discernem ce e bun din ea și în special cum să intrăm în dialog cu ea. Ne învață cum să cunoaștem și să apărăm credința cea adevărată, și le suntem profund recunoscători pentru lupta pe care au dus-o pentru a păstra integritatea doctrinei și practicilor creștine. Ei ne sunt model de viețuire atât în vremuri de persecuție, cât și în perioade de pace. De la ei învățăm că a fi un bun cărturar merge mână în mână cu a avea grijă de cei defavorizați și bolnavi. Și mai presus de toate, că Isus Hristos merită urmat până la moarte, iar fascinația pentru lucrarea Sa mântuitoare, creația Sa, merită o dedicare de o viață.

Pentru ultimul articol din serie, l-am ales pe nimeni altul decât Fericitul Augustin.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #24 – Augustin”

Ce am citit în martie 2020


A mai trecut o lună din acest an și asta înseamnă că a venit momentul pentru un nou raport de lectură, în care prezint ce și câte cărți am citit, mai ales din biblioteca personală, pe care încerc să le epuizez (și) prin interdicția de a-mi mai cumpăra anul acesta cărți până la Gaudeamus/Black Friday. „Rapoartele” lunilor trecute le găsiți aici: Ce am citit în ianuarie 2020 și Ce am citit în februarie 2020.

Am petrecut 3 săptămâni din luna martie în izolare acasă și deși gândul imediat ar fi că asta îți va permite să citești mai mult, nu s-a întâmplat așa, decât într-un anumit sens. Continuă lectura „Ce am citit în martie 2020”

Un strop de viaţă #156


Cel mai bun slujitor al Tău este acela care nu urmăreşte să audă de la Tine mai mult decât a voit el însuşi, ci mai degrabă să vrea să facă ce a auzit de la Tine. Întăreşte-mă şi pe mine, ca să pot! Dă-mi ceea ce porunceşti şi porunceşte ceea ce vrei.

Sf. Augustin, Confesiuni

Un strop de viaţă #154


Fă să găsesc în tine plăceri mai mari decât toate ispitele cărora mă supuneam, să te iubesc mai presus de orice şi să strâng în braţe mâna ta cu întreg adâncul sufletului meu, pentru ca tu să mă fereşti de orice ispită, până la sfârşitul zilelor mele. Iată, Doamne, tu eşti împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ţie să-ţi fie închinate toate învăţăturile folositoare, pe care le-am desprins când eram copil, ţie să-ţi slujească faptul că ştiu să vorbesc, să scriu, să citesc şi să socotesc.

Sf. Augustin, Confesiuni

„Confesiuni“ de Sfântul Augustin


Confesiuni 1Astăzi vă aduc în atenţie cartea şi personalitatea unei figuri importante din istoria timpurie a creştinismului, un om a cărui operă este citată până în ziua de azi de mulţi autori creştini contemporani şi nu numai. Este vorba de Sfântul Augustin şi cartea sa intitulată Confesiuni.

Aurelius Augustinus s-a născut în Thagaste, la 13 noiembrie 354 în provincia nord-africană Numidia. Augustin pleacă la 17 ani la Cartagina pentru studii. O nouă etapă în viaţa lui Augustin se deschide în anul 383 când, la vârsta de 29 de ani, se află la Roma, în căutarea unui post care să-i permită împlinirea visului patern: cariera politic-administrativă. Acolo se întâlneşte cu Sfântul Ambrozie, care va deveni mentorul său şi cel care îl va îndrepta spre credinţa creştină.

În sâmbăta Paştilor anului 384, la vârsta de 33 de ani, Augustin primeşte botezul în prezenţa Sfântului Ambrozie, alături de câţiva alţi prieteni apropiaţi.

Augustin a scris mult în timpul vieţii sale, multe dintre operele sale vizând combaterea ereziilor vremii sau clarificarea şi definirea unor concepte creştine. Cartea pe care o avem în vedere astăzi, Confesiuni, este poate cea mai cunoscută dintre operele Sfântului Augustin. Ea a fost scrisă în ultimele luni ale anului 397 şi primele luni ale anului următor. Augustin avea atunci în jur de 44 de ani, şi trecuseră 11 ani de la botez. Continuă lectura „„Confesiuni“ de Sfântul Augustin”

%d blogeri au apreciat: