Studiind perioada Reformei și viața marilor reformatori am descoperit două cărți care merită prezentate în paralel, pentru că tratează același subiect în două moduri diferite. Este vorba despre un roman și o biografie care descriu relația dintre reformatorul german Martin Luther și soția sa, Katharina von Bora, un cuplu care a schimbat prin căsnicia lor modul în care era văzută cununia religioasă, relația de cuplu și viața de familie.
Romanul se intitulează simplu, Luther și Katharina și este scris de Jody Hedlund, o autoare de ficțiune premiată, iar biografia este o carte încă netradusă în limba română, Katharina and Martin Luther – The Radical Marriage of a Runaway Nun and a Renegade Monk de Michelle DeRusha – Katharina și Martin Luther – căsnicia radicală a unei călugărițe fugare și a unui călugăr renegat.
Ne-am dorit să descoperim în ce măsură romanul lui Hedlund a surprins realitatea, comparându-l cu biografia minuțios documentată a lui Michelle DeRusha, dar și să vă arătăm de ce merită citite ambele.
Romanul lui Jody Hedlund începe direct cu descrierea modului în care Katharina, împreună cu un grup de călugărițe, evadează din mănăstirea Marienthron. Scrierile lui Luther se răspândiseră și pătrunseseră chiar și în mănăstire, captivând câteva călugărițe preocupate de adevăr.
Din păcate nu ne-au rămas prea multe date despre Katharina von Bora. Doar 8 scrisori scrise de ea au supraviețuit, și nici una dintre ele nu îi este adresată lui Martin Luther. Chiar data nașterii sale este pusă sub semnul întrebării, dar cei mai mulți cercetători sunt de acord că s-a născut la 29 ianuarie 1499. Datorită numelui său este clar că era de origine nobilă, dar nu este sigur din ce familie provenea, existând doi nobili cu același nume care au trăit în aceeași perioadă. Ce se știe cu siguranță este că a fost trimisă la vârsta de 6 ani la o mănăstire benedictină din Brehna, foarte probabil din cauză că familia nu-și mai permitea să o întrețină. Mama ei murise, iar tatăl se căsătorise cu o femeie care avea deja copii, așadar, Katharina a fost trimisă de acasă.
Katharina va petrece doar 4 ani în această mănăstire benedictină, iar în 1509 va fi mutată în mănăstirea cisterciană Gottes und Marienhtron (Tronul lui Dumnezeu și al Sfintei Maria) din Nimbschen, pentru a se călugări. Aceasta era la polul opus față de mănăstirea benedictină din care plecase – izolată, spartană, fără decorațiuni. Ea nu vedea pe nimeni din afară, nu avea voie să iasă în afara zidurilor; de asemenea nu avea voie să vorbească mai deloc și participa la 8 slujbe pe zi. Aici Katharina și-a depus jurământul de ascultare, castitate și sărăcie la 8 noiembrie 1515 la vârsta de 16 ani.
După evadare, în timp ce lucra ca slujitoare, Katharina von Bora reușește foarte repede să atragă atenția lui Jerome Baumgartner, un tânăr de origine nobilă, bogat și atrăgător, și foarte mândru, care vizita des familia Reichenbach la care muncea Katharina. Acesta se arată interesat, însă profită de naivitatea Katharinei, promițându-i că se va căsători cu ea când se va întoarce dintr-o călătorie. În roman, îndrăgostită, Katharina așteaptă, visând la ziua întoarcerii lui, însă acesta nu mai revine, iar căsătoria nu mai are loc niciodată.
După ce află de logodna acestuia cu Sibylle Dichtel von Tutzing, o tânără de 14 ani cu o zestre considerabilă, Katharina suferă o grea lovitură și se mută cu Lucas și Barbara Cranach, un alt prieten bun de-al lui Luther, care făcea parte din conducerea orașului, era pictorul curții lui Frederick cel Înțelept, avea farmacie, magazin de vinuri și tiparniță, fiind de altfel cel care publica lucrările lui Luther. Ei s-au îngrijit de Katharina cu multă dragoste.
Aproape 2 ani trecuseră de la evadare, și ea rămăsese singura fără soț sau fără un mod de trai sustenabil, când Luther i-l propune pe Kaspar Glatz, menționat și în romanul lui Jody Hedlund, Luther și Katharina. Katharina l-a respins, declarând că nu l-ar refuza nici pe Amsdorf, nici pe Luther însuși dacă ar cere-o în căsătorie, dar pe Glatz nu-l va accepta în niciun caz.
În ce privește relația cu Luther, nu există dovezi că ar fi existat contacte între ei, în niciun caz de felul celor descrise în roman, până la căsătoria propriu-zisă. De fapt, relația lor a început odată cu încheierea căsătoriei.
Iată ce scrie Michelle DeRuscha în biografia dedicată familiei Luther: Este tentant să idealizezi relația lui Luther și Katharina, dar adevărul este că dragostea romantică nu a existat în peisaj, cel puțin nu la început. Katharina s-a căsătorit cu Luther pentru că el era cel mai promitățor dintr-un număr limitat de opțiuni. Luther s-a căsătorit cu Katharina din dragostea Lui pentru Cristos, o dragoste care decurgea natural din credința lui, față de persoana din jurul lui care avea cea mai mare nevoie de milă. Katharina era „fapta bună” a lui Luther. Căsătoria cu ea era un act al disciplinei, dragostei și slujirii lui Luther născute în numele lui Hristos. Ceea ce el nu putea să vadă atunci, însă, a fost că ascultarea lui va produce roade dincolo de cele mai mari așteptări ale sale.
…căsătoria dintre o fostă călugăriță de 26 de ani și un fost călugăr de 42 de ani, fiecare dintre ei independent, încăpățânat și obișnuit să trăiască o viață liniștită, izolată, ar fi fost o provocare chiar și în circumstanțe mai bune. În plus, situația financiară precară, reticența lui Luther de a se căsători în general și de a se căsători cu Katharina în special, și amenințările zilnice la adresa vieții lui adăugau inevitabil la instabilitatea uniunii lor. Și, în final, în afară de părinții lui și câțiva prieteni apropiați, majoritatea, de la Sfântul Împărat Roman până la țăranii de pe câmp, s-au opus unirii lor. În conformitate cu legea canonică, căsătoria familiei Luther era o ofensă capitală – un scandal, o blesfemie și lucrarea diavolului. În conformitate cu reformatorii protestanți, unirea nu urma să fie decât o distragere, cu potențialul de a deraia întreaga mișcare.
Totul le era împotrivă. Ca soț și soție, Martin și Katharina Luther aveau de înfruntat un drum lung, cu o miriadă de obstacole în cale.
Cum au reușit să le depășească și cum a evoluat relația lor și mai multe detalii din cele două cărți aflați ascultând episodul integral aici:
Deși există puține date în ce o privește pe Katharina și povestea relației lor este greu de reconstituit cu acuratețe, una dintre concluziile lui Michelle DeRuscha este că Luther n-ar mai fi fost același reformator fără Katharina. Mi-a plăcut foarte mult biografia Katharina and Martin Luther – The Radical Marriage of a Runaway Nun and a Renegade Monk de Michelle DeRusha – și sper să fie tradusă cât de curând și în limba română. Am aflat foarte multe lucruri interesante despre statutul femeii în Evul Mediu, al celor necăsătorite în special, situația călugărițelor, ce însemna să te gospodărești în acea perioadă. Mă așteptam ca multe dintre evenimentele descrise de Jody Hedlund în romanul Luther și Katharina să fie fictive, dar nu așa de multe. Romanul este palpitant, e o lectură plăcută, dar exagerează în exprimarea unor sentimente și reacții în ambele personaje, străine de realitate, făcând relația să pară mult mai pasională decât a fost de fapt. Autoarea însăși mărturisește că și-a luat anumite libertăți, dar cred că s-ar fi putut documenta mai bine în privința statutului femeii în Evul Mediu, în special al călugărițelor.
Alte resurse despre Martin Luther și Reformă:
Flacăra nestinsă – Introducere în Reformă de Michael Reeves
Cetate tare este Dumnezeul nostru – povestea vieții lui Martin Luther de Jim Cromarty
CARTEA E O VIAȚĂ 