Etichetă: prietenie

Ce am citit în aprilie 2020


Uau! Nu-mi vine să cred că a mai trecut o lună așa de repede, mai ales că a fost o lună întreagă petrecută în izolare acasă. A fost genul acela de lună în care la un moment dat te apuci de prea multe cărți în același timp și nu mai reușești să o termini pe aproape niciuna.

În parte, am reușit să citesc ce mi-am propus, dar nu am reușit să termin tot ce am început și nici să citesc tot ce aș fi vrut. Per total însă, am citit cele mai multe cărți luna aceasta, comparativ cu lunile precedente (ianuarie, februarie, martie) – 20 sau 19 și jumătate, având în vedere că una dintre ele fusese începută în martie; 2 dintre ele, cărți electronice, 1 „ascultată” pe Facebook, iar în rest – 17 – din biblioteca personală! Un record pe anul acesta până acum, pentru care mă bucur! N-am reușit să citesc luna aceasta nicio carte de pe raftul japonez, dar trebuie să recunosc că m-a demoralizat și mi-a tăiat elanul anularea ediției Bookfest din această primăvară. Sper să recuperez în lunile următoare.

Așadar, iată care au fost cele 20 cărți terminate în luna aprilie. Continuă lectura „Ce am citit în aprilie 2020”

„Sensul căsniciei” de Timothy și Kathy Keller


Astăzi vă prezint o carte ce tratează un subiect care a devenit din ce în ce mai controversat, redefinit și contestat în ultimii ani, și anume, căsnicia.

Sensul căsniciei – cum să faci față aspectelor complexe ale relației conjugale cu înțelepciunea lui Dumnezeu, scrisă de Timothy Keller, împreună cu soția lui, Kathy Keller are la bază o serie de nouă predici adresate unei congregații formate în majoritate de celibatari. De ce a considerat Keller că trebuie să abordeze subiectul căsniciei în fața unor oameni necăsătoriți?

Continuă lectura „„Sensul căsniciei” de Timothy și Kathy Keller”

Ce am citit în februarie 2020


A sosit timpul pentru un nou „raport de lectură” în care țin evidența cărților citite în fiecare lună, în încercarea de a citi cât mai multe dintre cărțile pe care le am deja în bibliotecă și asta pentru că, așa cum am mai scris deja, anul acesta, până în perioada târgului Gaudeamus nu mai cumpăr cărți pentru mine (tocmai ca să apuc să le citesc pe cele pe care le am). În plus, de luna aceasta îmi adaug o nouă provocare despre care o să vorbesc la final.

Așadar, în luna februarie am reușit să citesc 21 de cărți, dintre care cele mai multe pentru copii, împrumutate de la bibliotecă sau Institutul francez, câteva cărți împrumutate de la mama mea și una de la British Council și doar 4 cărți din biblioteca personală. Tot atâtea am reușit și luna trecută, sper că nu devine obicei, haha! De asemenea, am rămas din nou cu două cărți neterminate.

Să le luăm pe rând: Continuă lectura „Ce am citit în februarie 2020”

CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 18, episodul 11


Justin Gray și Patrick Skeesuck s-au născut în același spital, la o diferență de două zile, au crescut împreună, au mers la școală împreună și au fost cei mai buni prieteni toată viața lor.

Atunci când Justin a fost diagnosticat cu o boală neuromusculară, în urma căreia nu și-a mai putut folosi nici mâinile, nici picioarele, Patrick i-a stat aproape în cele mai dificile situații.

Astfel că, atunci când Justin, de acum în scaun cu rotile, află despre Camino de Santiago, un pelerinaj de peste 800 km prin Spania, și îl întreabă pe Patrick cum ar fi să parcurgă și ei drumul acela, răspunsul imediat al lui Patrick este: „Te voi împinge”.

Te voi împinge – doi buni prieteni, 800 de kilometri, un scaun cu rotile și o provocare de-o viață de Patrick Gray și Justin Skeesuck este volumul pe care vi-l prezentăm sâmbătă, 30 noiembrie, de la ora 2 și un sfert în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ.

Descoperiți modul în care, deși Patrick l-a împins fizic pe Justin peste munți, prin deșert și peste câmpii, Justin a fost cel care l-a împins pe Patrick, mental și emoțional, dincolo de frică și incertitudine, într-o nouă lume de credință și libertate, sâmbătă, la RVE București pe 94,2 FM și pe rve.ro/rvebucuresti.ro.

Un strop de viață #704


Nicio femeie sau bărbat nu ne poate îndeplini toate nevoile emoționale. Dacă ne așteptăm ca o prietenă anume să ne satisfacă toate nevoile, sau chiar și numai câteva dintre ele, suntem sortite dezamăgirii. Există în noi un gol pe care doar Isus îl poate umple.

Am descoperit că atunci când mă simt golită și încerc să mă agăț cu disperare de prietenele mele ca să umple golul, sfârșesc prin a fi și mai golită ca înainte. În momentele acelea în care nu mă simt așa de bine, prietenia pare să treacă pe lângă mine. Cu cât mă agăț mai tare de ele, cu atât prieteniile adevărate devin mai ambigue. Totuși, dacă mă duc la Isus și petrec timp în prezența Lui, El mă umple! Goliciunea se transformă în reumplere, înfrângerea în energizare, distrugerea în restaurare și slăbiciunea în reîntinerire. În loc să fiu o persoană care doar ia și suge însăși viața din relațiile ei, devin o persoană care dăruiește, care toarnă în viețile altora. Atunci am sentimentul că prieteniile mele sunt abundente.

Sharon Jaynes, Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească