Pe drumul crucii #17


Pe drumul crucii (ziua 17) – Iată Mielul

Matei 28:1-10 (NTR):

După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul. Și iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer și s-a dus de a rostogolit piatra și s-a așezat pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Gardienii au început să tremure de frică și au rămas ca morți. Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit! Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus și apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Și iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veți vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenici. Dar iată că le-a ieșit înainte Isus și le-a zis: „Salutare!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, cu inima închisă, atârnând acolo pe cruce… L-ai înfruntat pe cel care a strecurat păcatul la început, pe Satan. Şi i-ai zdrobit capul. Preţul a fost plătit. Jertfa a fost făcută. S-au sfârşit – datoria noastră, robia noastră, înstrăinarea noastră. Aşa că învii! Tu ai cheile vieţii şi al morţii!

Este Duminica Învierii, Doamne. Dar nu este oare fiecare duminică, întotdeauna, o celebrare a faptului că Tu ai poruncit luminii să spargă întunericul? Uimirea noastră, recunoştinţa noastră, veneraţia noastră ne fac să sărbătorim acest lucru, evenimentul cheie al istoriei, la fiecare şapte zile, din nou şi din nou. Ne-ai făcut să fim poporul învierii, atingându-Ţi rănile, simţindu-Te şi declarând: „El este viu!”.

Aşa că, dă-ne curajul să alergăm, Tată, cu marea bucurie care ne curge prin vene, să spunem lumii! Noi, poporul învierii, chemăm lumea să vină să Te vadă! Tu, Cel care ai respirat înaintea noastră, care ieşi să ne întâmpini. Cădem la picioarele Tale şi ne închinăm înaintea unui Dumnezeu înviat, viu, care ne îmbrăţişează, un Mântuitor care trăieşte veşnic cu numele noastre scrijelite, răni, pe palmele mâinilor Tale.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, schimbă piatra neagră a aşteptării din buzunarul tău cu o piatră albă. Piatra a fost dată la o parte! Hristos este viu! Şi într-o zi Dumnezeu Însuşi îţi va da o piatră albă, o piatră a victoriei, puritatea cerului, cu un nume nou scris pe ea (Apocalipsa 2:17). În trecut, voturile de judecată se dădeau cu ajutorul pietrelor: pietre negre declarau vinovăţia, pietrele albe, achitarea, nevinovăţia. Hristos a plătit totul, moartea lui ca jertfă a fost primită, eliberându-ne pe noi, cei captivi – suntem achitaţi de pedeapsa pentru păcat! Poartă cu tine noua piatră albă a libertăţii. Simte-I mâinile: numele tău este gravat adânc în carnea Lui înviată. Şi într-o zi ne vom uita în ochii Lui şi El ne va da o piatră cu numele nostru nou gravat pe ea. Simte mica ta piatră albă. Nu crezi că va scrie pe ea noul tău nume: „Copil al meu”? Iată Mielul Tău.

Ann Voskamp

Reclame

Pe drumul crucii #16


Pe drumul crucii (ziua 16) – Aşteptare

Matei 27:57-60 (NTR):

Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese și el ucenic al lui Isus. Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată și L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Doamne Isuse, Tu nu ai avut niciun loc unde să-Ţi pleci capul când trăiai şi niciun loc unde să-Ţi odihneşti trupul când ai murit. Aşa cum ai luat asupra Ta păcate care nu erau ale Tale, tot aşa ai luat şi un mormânt are nu era al Tău. Tu, Cel care Te-ai întrupat, nu ai fost niciodată din lumea aceasta şi Tu ne chemi acum în casa noastră pe care ne-o pregăteşti acum în ceruri. Ai murit la un loc cu hoţii, dar ai fost îngropat cu cei bogaţi. La fel, ne iei pe noi, hoţii păcătoşi şi ne oferi o moştenire bogată, nesfârşită în Dumnezeu. Ca Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stăm lângă mormântul Tău şi nu plecăm, ci trăim acolo. Pentru că încontinuu ne îngropăm păcatele şi, la fel de sigur ca faptul că respirăm, inhalăm speranţa a ceea ce se va întâmpla la acest mormânt în Duminica Învierii. În Numele Celui care s-a dus în adâncuri pentru noi…

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, aşteaptă. Stai la mormânt şi aşteaptă-L pe Domnul. Încrede-te atunci când totul este întunecat. Crede atunci când piatra este rostogolită şi sigilată. Poartă o piatră în buzunar şi adu-ţi aminte: există speranţă. Aşteaptă şi ai credinţă în Învierea ce vine, lumina glorioasă ce erupe la orizontul întunecat.

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #15


Pe drumul crucii (ziua 15) – Răstignit împreună cu Hristos

Matei 27:32-54 (NTR):

Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzație: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Tot atunci au fost răstigniți cu El și doi tâlhari, unul la dreapta și unul la stânga Lui. Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, (și) dă-Te jos de pe cruce!“

Tot așa Îl batjocoreau și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ La fel Îl batjocoreau și tâlharii care erau răstigniți împreună cu El.

De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Eli, Eli , lema  sabactani ?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“
Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“ Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu vin acru, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul. Și iată că draperia Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au fost înviate. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora. Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul și cele întâmplate și s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, astăzi venim cu teamă la Locul Căpăţânii. Păcatele noastre ne-au adus aici. Dragostea Ta ne va aduce înapoi. Isuse, Tu nu ai băut oţetul lor. Pentru că Tu ai venit să bei paharul suferinţei. Tot. Nu ai vrut să Te salvezi pe Tine Însuţi, să-L laşi pe Dumnezeu să Te salveze sau să-L chemi pe Ilie să Te elibereze. Pentru că Tu făceai lucrarea lui Dumnezeu: ne mântuiai, ne salvai, ne eliberai.

Ne chircim de durere la strigătul Tău, „Eli, Eli, lama sabactani?” – „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” Dumnezeu care Îl părăseşte pe Dumnezeu, acesta este un mister dincolo de înţelegerea noastră. O părăsire de dragul nostru, dar o alienare şi o întunecime îngrozitoare experimentate de Tine.

Datorită acelui strigăt chinuit, bariera care ne ţinea departe de Dumnezeu se rupe în două. Şi noi, cei care Te-am insultat, Te-am batjocorit, Te-am lepădat şi Te-am răstignit, noi cădem în genunchi şi şoptim adevărul Vinerei Mari: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, pocăieşte-te. Numeşte păcatele urâte care L-au răstignit. Scrie care sunt idolii tăi şi inima ta mânioasă, minciunile tale şi bârfa, invidia şi mândria ta. Vezi ce a provocat biciuirea Sa. Ţintuieşte hârtia de un copac. Mori faţă de vechiul eu. Simte rănile Lui. Atinge durerea Sa. Fii spălat în sângele Său. Eşti gata să fii răstignit cu Hristos?

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #13


Pe drumul crucii (ziua 13) – Trăieşte Cina cea de Taină

Matei 26:17-30 (NTR):

În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: – Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci mielul de Paște? El le-a răspuns:
– Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i astfel: „Învățătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“
Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Când s-a înserat, Isus S-a așezat la masă împreună cu cei doisprezece. În timp ce mâncau, Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

Ei s-au întristat foarte tare și au început să-L întrebe unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
El le-a răspuns:
– Cel ce-și pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda! Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
Iuda, trădătorul, a întrebat:
– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi?
Isus i-a răspuns:
Este așa cum spui.

În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu“. Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumiri, l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu“. După ce au cântat psalmii, s-au dus spre Muntele Măslinilor.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, noi, ca şi Iuda, am înmuiat pâinea împreună cu Tine, am mâncat la masa Ta şi Te-am trădat. Ştii. Şi totuşi Tu tot ne inviţi la Masa de Paşte, locul eliberării noastre din sclavie. Ai luat pâinea, acceptând ce urma să se înâmple şi ai oferit-o ca hrană. Ai mulţumit, deşi trădătorul stătea în faţa Ta. Ai frânt pâinea, Însuţi trupul Tău, pentru cei ca noi.

Ai dat din Tine Însuţi celor care au curajul să Te urmeze, să mănânce şi să bea la această masă. Această ultima cină a fost masa cea mai costisitoare din lume: Tu, Dumnezeu întrupat, ţi-ai dat carnea ca hrană pentru noi, sângele ca băutură. Tată, îţi mulţumim pentru această hrană din care gustăm şi vedem că Domnul este bun, iar păcatele iertate. În numele Celui din care cinăm.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, bea din pahar. Mulţumeşte pentru orice îţi dă Dumnezeu astăzi şi bea cupa până la capăt. Euharistia, un alt nume pentru Cina Domnului, vine din cuvântul grecesc care înseamnă „a aduce mulţumiri”. Astăzi, trăieşte euharistia. Numără-ţi binecuvântările; trezeşte-te şi vezi masa pe care ţi-a întins-o El înaintea ta. Cum putem să nu mulţumim? Ia, mănâncă, acesta este trupul Său care se dă pentru tine.

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #12


Pe drumul crucii (ziua 12) – Învie!

Ioan 11:32-42 (NTR):

Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“
Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duh și s-a tulburat. A întrebat:
– Unde l-ați pus?
Ei I-au răspuns:
– Doamne, vino și vezi!
Isus a început să plângă.
Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
Isus s-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt, care era o peșteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră.
Isus a zis: „Dați la o parte piatra!“
Marta, sora celui mort, I-a zis:
– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!
Isus i-a zis:
– Nu ți-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?
Au dat deci piatra la o parte. Isus Și-a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat! Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta din pricina mulțimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, îţi mulţumim că ne-ai auzit. Îţi mulţumim că eşti un om al durerii, obişnuit cu suferinţa noastră. Tu plângi cu noi. Îţi mulţumim că şi noi putem crede şi vedea slava Ta. Tu radiezi de-a lungul zilelor noastre. Îţi mulţumim că, la fel ca israeliţii atunci când au fost eliberaţi din sclavia faraonului, ne-ai chemat şi pe noi şi ai spus, „Lasă-i să plece!” Eliberaţi de legătura păcatului! De lanţurile morţii! De blestemul mormântului! Îţi mulţumim că ieşim afară! Cu Tine, primele roade ale morţii! Da, chiar şi noi, cei care odată duhneam a păcat, şi noi! În numele celui care învie, care a înviat şi ne va învia şi pe noi, dând piatra la o parte.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi mulţumeşte pentru eliberarea noastră. Vizitează mormântul unui credincios şi mulţumeşte-I lui Isus că ne-a chemat de la moarte. Scrie despre un păcat cu care te lupţi, înveleşte-l într-o bucată de material vechi şi îngroap-o. Bucură-te că eşti chemat afară la o viaţă nouă! Plantează o sămânţă astăzi, crede şi vezi slava Lui. Îl auzi cum cheamă o viaţă nouă?

Ann Voskamp