Un strop de viață #623


Domnul Isus Hristos este cuvântul final al lui Dumnezeu adresat omenirii. El este Profetul cel îndelung aşteptat „ca Moise”, a Cărui glorie depăşeşte într-un mod infinit pe cea a lui Moise sau a oricărui alt profet. Întrucât El este „Fiul cel preaiubit” al lui Dumnezeu, noi trebuie să „ascultăm de El” în „toate lucrurile”. În Predica de pe Munte, Hristos ne oferă un crâmpei din bunătatea radicală ce caracterizează pe aceia care aparţin Împărăţiei cerurilor. Neprihănirea lor depăşeşte cu mult pe cea a cărturarilor şi fariseilor, pentru că ea izvorăşte dintr-o inimă înnoită şi locuită de Duhul Sfânt. Legea lui Hristos nu răstoarnă Legea lui Moise, ci dimpotrivă, ea o „împlineşte” şi o aduce la final. Legea lui Moise a fost ca un gardian care este pus să păzească un copil sub disciplină strictă (ca un sclav) spre binele lui. Spre deosebire de aceasta, Legea lui Hristos ţine de tărâmul acelora care se bucură de calitatea deplină şi glorioasă de fii – un tărâm caracterizat de libertăţi şi responsabilităţi cu mult mai mari decât cele avute în vedere de Moise.

Charles Leiter, Legea lui Hristos

Un strop de viață #621


A vedea legea lui Hristos ca pe o nouă „listă de reguli” care trebuie respectate cu scrupulozitate înseamnă a rata întreg înţelesul Noului Testament cu privire la natura vieţii noi a creştinului, viaţă „în Duhul” (v. capitolele 18-19). Pe cât de înfricoşător poate să pară pentru aceia care doresc o poruncă clară pentru fiecare circumstanţă a vieţii, Noul Testament prezintă „umblarea în Duhul” ca fiind cheia pentru împlinirea voii lui Dumnezeu. Aceia care „umblă după îndemnurile Duhului” vor împlini „porunca Legii” (Romani 8:4) ca o implicaţie, căci acolo unde Duhul are o domnie liberă în viaţa credinciosului, acesta va avea „roada Duhului” care constă din „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”, iar „împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5:22-23).

Charles Leiter, Legea lui Hristos