Domnul Isus Hristos este cuvântul final al lui Dumnezeu adresat omenirii. El este Profetul cel îndelung aşteptat „ca Moise”, a Cărui glorie depăşeşte într-un mod infinit pe cea a lui Moise sau a oricărui alt profet. Întrucât El este „Fiul cel preaiubit” al lui Dumnezeu, noi trebuie să „ascultăm de El” în „toate lucrurile”. În Predica de pe Munte, Hristos ne oferă un crâmpei din bunătatea radicală ce caracterizează pe aceia care aparţin Împărăţiei cerurilor. Neprihănirea lor depăşeşte cu mult pe cea a cărturarilor şi fariseilor, pentru că ea izvorăşte dintr-o inimă înnoită şi locuită de Duhul Sfânt. Legea lui Hristos nu răstoarnă Legea lui Moise, ci dimpotrivă, ea o „împlineşte” şi o aduce la final. Legea lui Moise a fost ca un gardian care este pus să păzească un copil sub disciplină strictă (ca un sclav) spre binele lui. Spre deosebire de aceasta, Legea lui Hristos ţine de tărâmul acelora care se bucură de calitatea deplină şi glorioasă de fii – un tărâm caracterizat de libertăţi şi responsabilităţi cu mult mai mari decât cele avute în vedere de Moise.

Charles Leiter, Legea lui Hristos


Duşmanii simplităţii sunt multiplicitatea şi duplicitatea.

Multiplicitatea se referă la ambivalenţa a dori/a nu dori. Noi dorim intimitatea cu Dumnezeu însă, în acelaşi timp fugim de ea. Uneori încercăm să slujim, iar alteori ne lăsăm conduşi de aroganţă şi egocentrism. Chiar şi apostolul Pavel ducea lupta aceasta interioară: „Nu fac ceea ce vreau să fac, ci fac ceea ce urăsc“.

Duplicitatea adaugă şi o notă de falsitate. În duplicitate există o discrepanţă între motivele pe care le invocăm pentru faptele noastre şi motivul real pentru care acţionăm într-un anumit fel. Este înfricoşător când începi să înţelegi adevărul despre mintea ta şi despre nevoia ei de curăţire.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna


Vai de voi… pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. (Matei 23:25)

Ştim că în calitate de creştini, suntem chemaţi să fim „puşi deoparte“, să trăim astfel încât credinţa şi mărturia noastră să ne facă diferiţi. Dar dacă nu creştem în bucurie şi dragoste, în mod inevitabil vom căuta alternative prin care să ne distingem de cei necredincioşi

Dacă nu suntem schimbaţi dinăuntru înspre afară, vom fi tentaţi să găsim metode exterioare prin care să ne satisfacem dorinţa de a fi diferiţi de cei care ne înconjoară. Dacă nu putem să ne transformăm, ne vom mulţumi să ne informăm şi să ne conformăm.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna


Cei care au suferit o pseudo-transformare „leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor“. Urmărirea neprihănirii este întotdeauna o acţiune obositoare când scopul căutat este unul greşit. Riscăm să devenim un popor considerat mai degrabă o ciudăţenie pentru lume decât o lumină pentru ea. În mod tragic, bunătatea religioasă convenţională ajunge să fie atât descurajatoare, cât şi neprovocatoare

E descurajatoare – deoarece ar putea implica 39 de reguli, toate numai pentru sfinţirea Sabatului, aşa cum făceau rabinii din vremea lui Isus. Şi e neprovocatoare – deoarece ne-am putea dedica viaţa păzind toate legile şi regulile şi totuşi, niciodată să nu ne deschidem spre dragoste şi bucurie.

De aceea obosesc atât de mulţi creştini din biserică. Concentrarea pe graniţe, conformarea faţă de o subcultură religioasă nu sunt o viziune suficient de convingătoare, care să captiveze spiritul uman. Dumnezeu nu a intenţionat ca lucrurile să fie astfel.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna


Isus i-a avertizat pe ucenicii Lui să nu se roage ca făţarnicii, cărora le place să se dea în spectacol în faţa mulţimii; dimpotrivă, i-a sfătuit să se închidă în odăiţa lor şi să se roage Tatălui, singurul care vede tot ce se petrece în ascuns. Deşi nu am nevoie de o odăiţă în sensul propriu al cuvântului, trebuie, într-un fel, să mă asigur că rugăciunile mele izvorăsc din inimă şi nu constituie un simplu spectacol. Acest lucru are loc cel mai bine într-o cameră închisă, dar poate la fel de bine să se petreacă într-o biserică plină de lume, sau stând la căpătâiul unui părinte în vârstă dintr-un azil, sau întins în pat alături de partenerul de viaţă.

Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?