Etichetă: Înviere

„3:16 – Numerele speranţei“ de Max Lucado


La început de an, avem cu toţii nevoie de un mesaj plin de speranţă şi încurajare. Astăzi vă propunem o carte cu un astfel de mesaj, cu un titlu simplu şi sugestiv: 3:16 – Numerele speranţei.

Dacă aţi fi invitaţi să spuneţi pe loc, din memorie, un verset din Biblie, care ar fi primul la care v-aţi gândi? Poate că răspunsurile ar fi destul de diferite, însă cred că mulţi dintre noi s-ar gândi prima şi prima dată la versetul de aur al Bibliei, Ioan 3:16. La acest verset s-a gândit şi Max Lucado, autorul cărţii 3:16 – Numerele Speranţei. Continuă lectura „„3:16 – Numerele speranţei“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #138


Predicând învierea trupului, învăţătura creştină ne învaţă că Raiul nu e doar o stare de spirit, ci deopotrivă o stare a trupului, şi prin urmare o stare a Naturii ca totalitate. Dorim, ca Sf. Pavel, nu să fim dezbrăcaţi, ci îmbrăcaţi din nou, dorim să găsim nu pretutindeni-şi-niciundele amorf, ci pământul făgăduinţei, acea Natură ce va fi totdeauna şi în chip desăvârşit – aşa cum Natura prezentă este parţial şi intermitent – instrumentul muzicii care se va înălţa atunci între Cristos şi noi.

C.S. Lewis, Despre minuni

„Pledoarie pentru Cristos“ de Lee Strobel


Astăzi vă propun să descoperiţi o altă carte din seria „pledoariilor“ lui Lee Strobel, Pledoarie pentru Cristos. Iată ce mărturiseşte autorul:

În această căutare a adevărului mi-am folosit experienţa de jurnalist specializat în probleme juridice privind la mai multe categorii de dovezi – dovezile prezentate de martorii oculari, dovezile documentare, dovezile coroborante, dovezile circumstanţiale şi da, chiar şi dovezile amprentelor digitale.pledoarie pentru Cristos

Aşadar cartea este structurată foarte riguros în trei părţi: Partea I – Examinarea datelor, partea a II-a – Analiza lui Isus şi partea a III-a – Cercetarea învierii. Fiecare capitol al cărţii este un interviu purtat de Lee Strobel cu câte un specialist sau cercetător în problema dezbătută în capitolul respectiv. Şi cred că acest fel de a construi cartea o face să fie atât de captivantă şi uşor de citit. Nu este una dintre cărţile acelea apologetice greu de citit sau de înţeles. Dimpotrivă, pentru că autorul vorbeşte cu nişte specialişti din dorinţa de a primi de la ei explicaţii pe înţelesul tuturor şi pentru că petrece un timp pentru a-l descrie pe fiecare în parte fizic şi profesional, împreună cu mediul în care îl intervievează, toate acestea, îi aduc pe aceşti oameni mai aproape de noi şi le fac mesajul mai accesibil. Continuă lectura „„Pledoarie pentru Cristos“ de Lee Strobel”

„Mesajul pierdut al lui Isus“ de Steve Chalke şi Alan Mann


Vă propun astăzi o carte mai puţin cunoscută, a unor autori probabil şi mai puţin cunoscuţi în România, dar cu un titlu provocator: Mesajul pierdut al lui Isus, scrisă de Steve Chalke şi Alan Mann.

Steve Chalke s-a născut în sudul Londrei în 1955 şi încă de pe vremea adolescenţei a devenit creştin şi a decis să-şi petreacă viaţa luptând împotriva sărăciei şi punând bazele unor proiecte caritabile în acest sens. A studiat la Colegiul Spurgeon şi a fondat, împreună cu soţia sa, organizaţia Oasis Trust în 1985. Această organizaţie a dat naştere unui grup de organizaţii caritabile care operează acum în 11 ţări de pe 5 continente, pentru a oferi adăpost, educaţie şi îngrijire medicală. Steve Chalke este în prezent şi pastor al bisericii centrale din Waterloo, Londra. Pe co-autorul său pentru cartea Mesajul pierdut al lui Isus, Alan Mann, îl puteţi descoperi chiar pe blogul său. Continuă lectura „„Mesajul pierdut al lui Isus“ de Steve Chalke şi Alan Mann”

Un strop de viaţă #18


Luăm parte la biruinţă dacă suntem în Învingător. O lepădare sau, în limbajul categoric al Scripturii, o răstignire a eului natural, este paşaportul către viaţa veşnică. Nimic din ce n-a murit nu va avea parte de înviere. Iată deci cum rezolvă creştinismul antiteza dintre individualism şi colectivism. Pe de o parte, se opune mereu cu îndârjire individualismului nostru natural; pe de altă parte, le redăruieşte celor care abandonează individualismul o posesie veşnică a propriei fiinţe, ba chiar a trupurilor. Ca simple entităţi biologice, fiecare cu propria dorinţă de a trăi şi de a propăşi, suntem în aparenţă lipsiţi de importanţă; suntem praf şi pulbere. Dar ca mădulare în Trupul lui Hristos, ca pietre şi stâlpi în templu, ni se garantează identitatea de sine veşnică şi vom ajunge să ne amintim de galaxii ca de nişte poveşti de demult.

C.S.Lewis, în eseul „Mădulare unii altora“, din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism