„The Weight of Glory” de C.S. Lewis


Încă de la primul episod, C.S. Lewis este nelipsit din emisiunile noastre și de pe blog, prin propriile lui lucrări sau fiind citat de alți autori în cărțile lor. Despre biografia lui puteți citi în articolul nostru dedicat cărții lui Alister McGrath, C.S. Lewis. O viață. Toamna trecută am revizitat poate cea mai cunoscută carte a lui, Creștinism, pur și simplu, printr-o serie de citate Un strop de viață. Apoi ne-am îndreptat atenția asupra unor lucrări de ficțiune mult, mult mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia, însă extrem de valoroase în felul lor: Departe de planeta tăcutăPerelandra și That Hideous Strength.

Luna aceasta, vom descoperi câteva cărți și eseuri de-ale lui C.S. Lewis, din nou, mai puțin cunoscute, însă care ascund o comoară de idei valoroase.


Astăzi vă aduc în atenție volumul The Weight of Glory: And Other Addresses, ce cuprinde transcrierea unor predici și discursuri pe care Lewis le-a ținut la cererea unor audiențe, sau răspunzând anumitor invitații. Multe dintre acestea au fost scrise și susținute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iată titlurile predicilor și cuvântărilor sale: The Weight of Glory a fost susținută pe 8 iunie 1941 în fața uneia dintre cele mai mari adunări din acele vremuri, la Oxford University Church of St. Mary the Virgin, la invitația vicarului bisericii, Canon Milford. Mai înainte de aceasta, însă, Learning in War-Time a fost susținută pe 22 octombrie 1939, la invitația aceluiași Canon Milford. Dorința vicarului de a-l invita pe Lewis a apărut în urma lecturii cărții The Pilgrim’s Regress (o altă carte mai puțin cunoscută sa, însă la fel de fascinantă).
Why I Am Not a Pacifist a fost susținută la invitația unui grup de pacifiști în anul 1940. Transposition a fost predica lui Lewis din capela colegiului Mansfield de la Oxford, cu ocazia sărbătorii Cincizecimii, pe 28 mai 1944.
Is Theology Poetry a fost citită în fața Clubului Socratic al Universității Oxford pe 6 noiembrie 1944. The Inner Ring a fost o cuvântare comemorativă susținută la King’s College, University of London, pe 14 decembrie 1944.
On Forgiveness a fost scrisă la cererea preotului bisericii St. Mary din Cambridgeshire și trebuia să fie inclusă în buletinul bisericii, în 1947, însă a rămas doar ca manuscris și a fost inclusă mai târziu în cartea Ferigi și elefanți.
A Slip of the Tongue a fost ultima predică a lui Lewis, la invitația capelanului colegiului Magdalene din Cambridge pe 29 ianuarie 1956.

Continuă lectura „„The Weight of Glory” de C.S. Lewis”

Un strop de viaţă #53


Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31)

Toate activităţile noastre eminamente naturale vor fi acceptate dacă sunt oferite lui Dumnezeu, până şi cele mai umile; şi toate, chiar şi cele mai nobile, vor fi păcătoase dacă nu-I sunt oferite Lui.

C.S. Lewis, în eseul „Studiu în vreme de război” din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism

Un strop de viaţă #18


Luăm parte la biruinţă dacă suntem în Învingător. O lepădare sau, în limbajul categoric al Scripturii, o răstignire a eului natural, este paşaportul către viaţa veşnică. Nimic din ce n-a murit nu va avea parte de înviere. Iată deci cum rezolvă creştinismul antiteza dintre individualism şi colectivism. Pe de o parte, se opune mereu cu îndârjire individualismului nostru natural; pe de altă parte, le redăruieşte celor care abandonează individualismul o posesie veşnică a propriei fiinţe, ba chiar a trupurilor. Ca simple entităţi biologice, fiecare cu propria dorinţă de a trăi şi de a propăşi, suntem în aparenţă lipsiţi de importanţă; suntem praf şi pulbere. Dar ca mădulare în Trupul lui Hristos, ca pietre şi stâlpi în templu, ni se garantează identitatea de sine veşnică şi vom ajunge să ne amintim de galaxii ca de nişte poveşti de demult.

C.S.Lewis, în eseul „Mădulare unii altora“, din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism

Un strop de viaţă #16


Societatea în care un creştin este chemat să intre în momentul botezului nu este un colectiv, ci un Trup. Suntem chemaţi de la bun început să fim împreună: cei creaţi şi Creatorul, muritorii şi Nemuritorul, păcătoşii răscumpăraţi şi Răscumpărătorul fără de păcat. Prezenţa Lui, interacţiunea dintre El şi noi se cuvine să fie factorul dominant prin excelenţă în viaţa pe care trebuie să o trăim în Trup; şi orice concepţie despre părtăşia creştină care nu este în primul rând părtăşie cu El nu are valoare. (…) Jertfirea intimităţii egoiste care ni se cere zilnic este răsplătită însutit prin adevărata creştere a personalităţii pe care o insuflă viaţa Trupului. Cei care sunt mădulare unii altora devin diferiţi în aceeaşi măsură în care sunt diferite mâna şi urechea. Iată motivul pentru care persoanele lumeşti sunt caracterizate de o similaritate atât de monotonă, prin comparaţie cu varietatea aproape fantastică a sfinţilor. Ascultarea este drumul către libertate, smerenia, drumul către plăcere, unitatea, drumul către personalitate.

C.S.Lewis, în eseul „Mădulare unii altora“, din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism