Viața binecunoscutului și îndrăgitului scriitor C.S. Lewis s-a desfășurat între două zile de noiembrie: 29 noiembrie 1898 și 22 noiembrie 1963. De aceea, am ales luna noiembrie pentru a vă prezenta cărțile care compun Trilogia Spațială a lui C.S. Lewis, o serie care aștepta de mult timp pe lista mea „de citit”, iar anul acesta am reușit să o parcurg.
Deși nu sunt la fel de cunoscute precum „Cronicile din Narnia”, cărțile din Trilogia Spațială, „Departe de planeta tăcută”, „Perelandra” și „That Hideous Strenght” ating în mod subtil teme extrem de importante și actuale, și au potențialul de a atinge și modela chiar și mințile care le citesc ca simple romane. C.S. Lewis nu își expune creștinismul în mod ostentativ, și de aceea cele trei romane ale sale sunt cu atât mai puternice. Primul volum, despre care vă voi povesti astăzi, este „Departe de planeta tăcută”.
După cum spuneam și în prezentările despre Tolkien („La pas cu Frăția Inelului” și „O temă de o frumusețe neștiută până atunci – Muzica Ainurilor”), grupul Inklings, din care făcea parte și prietenul acestuia, C.S. Lewis, filosoful Owen Barfield sau poetul, teologul și criticul literar Charles Williams – aceștia și mulți alții au încercat să creeze, ca răspuns la materialismul care acaparase lumea literară și academică, o literatură care să readucă în atenție mitul și sacrul, să îndrepte atenția spre lumea nevăzută într-o societate deziluzionată, amorțită.
Deși povestea se petrece în spațiu și pe o altă planetă, ea nu poate fi încadrată ca science fiction. C.S. Lewis nu își propune să detalieze cum se petrece călătoria spre alte planete sau să intre în detalii de astronomie sau astrofizică. Spațiul este doar un pretext pentru a explora cu totul alte teme.
Așadar, uitați tot ce ați văzut în filme sau ați citit în alte cărți despre spațiu, și prin ochii personajului principal, pe nume Ransom, și prin cuvintele meșteșugite ale lui C.S. Lewis, trăiți uimirea și teama în fața necunoscutului. Lewis ne transferă pe altă planetă pentru a ne debarasa de lucrurile care ni se par firești și pe care le luăm de-a gata, pt a ne transforma perspectiva.
Pentru a nu divulga prea mult din intriga cărții, voi spune doar că Ransom ajunge pe altă planetă împotriva voinței sale, însoțit de alți doi semeni de-ai săi, Weston – întruchiparea omului care trăiește după principiul „scopul scuză mijloacele”, și care dorește să colonizeze noua planetă descoperită și să o exploateze în folosul umanității și spre nimicirea celor ce o locuiesc deja, și Devine – un om a cărui singură preocupare este câștigul material, fără să-i pese câte principii morale sunt încălcate, o întruchipare a industrializării fără scrupule, în ascensiune la vremea când scria C.S.Lewis.
Toți trei, au la început un bagaj cultural, niște lentile prin care descoperă minunata planetă Malacandra și frumusețea celor ce viețuiesc acolo.
Atunci când întâlnește cele două specii inteligente de pe Malacandra, Ransom interpretează totul prin filtrul gândirii lui decăzute și influențate de paradigma lumii moderne în care trăise. Pentru că provine de pe o planetă care stă sub semnul progresului și al supraviețuirii celui mai puternic, el încearcă să afle cine pe cine conduce pe această planetă nou descoperită, cine domină și cine este exploatat, ce interese ascunse au aceste creaturi – toate gândurile fiindu-i dominate de frică.
Ransom își justifică faptul că aceste creaturi sunt inferioare prin simplul fapt că par să creadă într-un un soi de mitologie – un mod de gândire profund secular. Va afla, curând, cât de grav se înșelase. În ignoranța lui, nici nu putea concepe că de fapt, e posibil ca acele specii, în puritatea lor, să îi fie superioare, și chiar să îi deschidă ochii spre o realitate pe care nu o percepuse până atunci.
La polul opus creaturile inteligente de pe planeta Malacandra trăiesc în armonie cu natura, bucurându-se în mod cumpătat de roadele ei, nu nutresc niciun fel de gânduri întunecate, și nici măcar nu au un cuvânt pentru „rău” (ci folosesc cuvântul „strâmb” pentru ideea de rău de care doar au auzit, dar cu siguranță nu o pun în practică). Monogamia sau autocontrolul sunt perfect normale și naturale, și nici măcar nu înțeleg ideea de a ataca pe alții pentru hrană sau alte foloase. Și, mai presus de toate, trăiesc fără frică. Trăiesc în deplina siguranță a faptului că Maleldil, Creatorul lor, le poartă de grijă. Acolo nu există competiție
Cheia interpretării tuturor lucrurilor din acest paradis ascuns, Malacandra, se află în întâlnirea lui Ransom cu Oyarsa – o făptură angelică ce protejează și guvernează Malacandra, în deplină ascultare de Creatorul Universului, Maleldil.
Ransom are privilegiul de a afla lucruri din spatele cortinei, pe care nicio ființă de pe planeta noastră „strâmbă” nu le cunoaște. Fiecare planetă este guvernată de fapt de asemenea făpturi angelice, care comunică între ele. Doar Oyarsa al planetei noastre s-a răzvrătit împotriva lui Maleldil și a căzut, ținându-și propria lume pe care trebuia să o îngrijească, în minciună, întuneric și teamă – Planeta Tăcută. Nimeni nu mai știa nimic despre Pământ, pentru că Oyarsa cel căzut nu mai comunica cu nimeni – o ilustrație extrem de grăitoare a faptului că păcatul aduce izolare și frică.
Ransom, Weston și Devine descoperă nu doar că presupusa mitologie a celor de pe Malacandra este o realitate, ci și că mitologiile de pe propria lor planetă sunt reale și arată, într-un mod imperfect și incomplet ce-i drept, spre o realitate mai presus de lumea văzută.
Ransom ajunge să-și dea seama cât de „strâmbă” este lumea lui, și propria lui ființă, nu doar a lui Weston și Devin. Poate că personajele par cam plate și unilaterale – acesta ar fi lucrul pe care l-aș reproșa scrisului lui Lewis (spre exemplu Devine e doar lacom și atât; doar la Ransom mai găsim puțină complexitate în alcătuirea personajului), însă tocmai astfel sunt evidențiate și mai clar fisurile din gândirea lor îngustă, materialistă, seculară.
Din fericire, povestea lui Ransom nu se termină aici. Complet transformat și având o perspectivă nouă, Ransom își continuă aventurile – și vom continua și noi să îl urmărim săptămâna viitoare, când vă voi povesti despre al doilea volum, Perelandra.
Tocmai citesc „SFATURILE UNUI DIAVOL BĂTRÂN CĂTRE UNUL MAI TÂNĂR” si aceasta destul de actuala. O carte despre creștinism văzut din perspectiva diavolului.
Într-adevăr, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” rămâne o carte de referință; Lewis a surprins aici într-un mod extraordinar realitatea spirituală din spatele cortinei. Pentru mine cu siguranță este printre preferate și o consider o lectură esențială. 🙂
Am scris și noi despre această carte aici 🙂
https://carteaeoviata.com/2014/11/25/sfaturile-unui-diavol-batran-catre-unul-mai-tanar-de-c-s-lewis/
Daca nu as fi citit cartea, sigur acum as vrea sa o citesc. Dar, dupa ce am parcurs aceasta scurta prezentare sigur o voi reciti, cat mai curand.
Multumesc!
Mă bucur! Mulțumim și noi! 🙂
Mai urmează articole și despre volumele 2 și 3 🙂