„Poate fi trimis Dumnezeu în exil?” de Mihai Frățilă


Astăzi vă propun să descoperim un volum inedit de predici apărut la Editura Humanitas, sub titlul interogativ Poate fi trimis Dumnezeu în exil?, scris de Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București.

Acesta a studiat teologia la Roma și la Paris. Este preot din 1996, iar între anii 2005 și 2007 a fost rector al Colegiului Pio Romeno. În 2007 a fost sfințit episcop rezident în capitală, vicar al Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj; în 2014 este ales primul episcop al nou-înființatei Episcopii Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București. Mihai Frățilă a scris mai multe eseuri în care a aprofundat relația dintre speranța creștină și sfâșierile sufletești ale omului contemporan: Dumnezeu este acolo unde dorește să te întâlnească: Simplitatea în fragmente; Cu o singură gură și o singură inimă: Liturghia altfel; Precedența răgazului: Eseuri imaginare de teologia speranței.

978-973-50-5520-2Astăzi ne vom ocupa de cartea sa Poate fi trimis Dumnezeu în exil? Despre riscurile mântuirii și șansa răbdării. Cum explică Mihai Frățilă titlul pe care l-a ales pentru cartea sa? Să scrii astăzi despre răbdare poate lăsa impresia unei prezumții fără margini, spune el. Rătăcirile și confuzia lumii în care trăim – tot mai străină de valorile sufletești – par să ne condamne împrăștierii. Pentru mulți europeni, a fi religios azi a devenit un semn de slăbiciune, dat fiind că pierderea reperelor creștine a dus la marginalizarea persoanelor formate în credință. Acest lucru ne face să simțim astăzi nu doar formidabila povară a desacralizării, dar și riscul de a-l trimite pe Dumnezeu în exil.

Așadar, nu este vorba doar de marginalizarea persoanelor credincioase, ci chiar de o marginalizare, o exilare a lui Dumnezeu Însuși. Care este, atunci, relația dintre mântuire și răbdare, în viziunea autorului?

În vreme ce noi distrugem lumea prin nerăbdare, răbdarea divină îi îngăduie să continue, pentru a-și găsi mântuirea, arată Frățilă. Dar omul nu poate să pășească peste pragul răbdării, în conștiință și speranță, decât numai prin dialogul cu Hristos, alături de semeni. Tocmai de aceea, pentru că răbdarea rămâne o mare șansă, paginile de față invită la descoperirea multor lucruri necesare care, la prima vedere, par să fi dispărut de mult de pe firmamentul binelui în această lume.

Unul dintre aceste lucruri necesare este harul, singurul în stare să constrângă Răul. Dumnezeu nu a dăruit niciodată harul cu zgârcenie, iar în prezent îl acordă întotdeauna. Putem învinge cu Hristos doar lăsându-I Lui dreptul de a preschimba durerea sau suferința într-un bine pe care altfel, poate, nu l-am urma decât de frică. Nu avem motive de descurajare dacă într-adevăr credem cu tărie că propria slăbiciune sau limitele personale sunt „refugiul” providențial al speranței. Harul se mărturisește, pe drept cuvânt, tocmai în neputință, spune Mihai Frățilă.

Apoi, acesta aduce în atenție subiectul rugăciunii, într-un capitol care se numește Taina precarității. Spre surprinderea mea, spune el, am aflat că, în limba latină, precarius, de la care avem în românește cuvântul precar, înseamnă „cel ce înalță rugăciuni”, indicând astfel o lipsă sau o nevoie care urmează să fie rezolvată prin ascultarea cererii, a rugăciunii. O frumoasă lecție oferită de rostul limbii, care pune lipsa și rugăciunea împreună.

Pentru acest capitol, Mihai Frățilă prezintă exemplul lui Vasile cel Mare, un părinte al Bisericii cunoscut pentru rugăciunile sale zeloase, umile și extrem de scrupuloase. Rugăciunea îi echilibrează existența și reacțiile, scrie autorul. Dumnezeu îi oferă știință în rugăciune – pentru că este un act umil – iar apoi îi permite să ducă în mod smerit certitudinile în munca sa. Dacă Vasile nu ar fi fost un astfel de om al rugăciunii, el ar fi o persoană a incertitudinii extreme. Umilința sa ar degenera foarte repede în disperare și tendințe maladive; inteligența sa s-ar transforma ușor în prea mare siguranță de sine. Tocmai pentru că el cunoaște instabilitatea talentului său, își dă seama zilnic că nu se poate bizui deloc pe sine, ci doar pe Dumnezeu. El este un exemplu de om pentru care rugăciunea este mijlocul care „leagă” totul, spune Mihai Frățilă.

Tot harul și smerenia sunt acelea care înlătură masca înfățișării noastre interioare. Dacă ne-am cunoaște cu adevărat mizeria interioară, am muri de disperare, spune Frățilă. De ce? Fiindcă ne-am cunoaște hidoșenia sufletului sau, mai degrabă, golul aflat sub masca înfățișării noastre interioare. Așadar, pentru cel necredincios luciditatea deplină pare să nu fie nimic altceva decât contemplarea nimicului omenesc și revelația morții. Am muri fascinați de nimicul din noi. Pentru cel credincios, însă, căderea măștii dezvăluie golul tocmai pentru a-l umple de harul dumnezeiesc. Prin umilință, așadar, masca de pe inima noastră ne împiedică să murim din pricina golului nostru interior și ne deschide totodată cunoașterii lui Dumnezeu, arată Mihai Frățilă, episcop greco-catolic și autorul volumul Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Harul nu elimină suferința, ci elimină doar acea suferință egoistă și închisă în sine. Nu înmoaie durerea, ci o face să se reverse, fiindcă mântuirea sufletului nu e aceea de a nu mai suferi, ci de a suferi dincolo de sine, spune el mai departe.

A te ruga cu tine în centrul lumii înseamnă că te rogi la tine însuți. E inevitabil ca „sfințenia” ta să te conducă, atunci, spre disprețul celorlalți. Vameșul ne arată – doar el o poate face, nu și fariseul – că dragostea lui Dumnezeu este necondiționată, spune Mihai Frățilă.

A-ți educa inima nu e simplu, continuă autorul. A-ți forma mintea este, până la urmă, mult mai ușor, fiindcă ține de studiu. Interioritatea sufletească are nevoie de altceva ca să se schimbe: de acele experiențe tari de viață pe care nu le căutăm neapărat, dar care ne fac să devenim alți oameni. De ce ne este atât de greu să ne schimbăm inima? Din cauza fricii de a nu suferi. Ne închidem inima pentru că ne e teamă să privim, să ascultăm, să înțelegem, să vedem rostul pe care l-ar putea avea asumarea suferinței celuilalt. Și pierdem astfel simțul detașării de propriul egoism și harul sacrificiului – cheia oricărei civilizații autentice.

 La sfârșitul vieții și la apusul istoriei lumii, fiecare dintre noi va fi pus în fața a ceea ce a trăit cu adevărat. Dumnezeu nu va face investigații și nu se vor rosti pledoarii. Totul e deja scris: dacă ai iubit sau nu, dacă ai dăruit sau nu, dacă te-ai prefăcut că trăiești sau ai încercat să trăiești cu adevărat. Să-i cerem Domnului, încă de pe acum, să ne lăsăm răniți de grijile celorlalți, ne îndeamnă Mihai Frățilă, autorul cărții Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

După ce a vorbit despre har, rugăciune, compasiune, dragoste și pericolul condamnării altora, Mihai Frățilă ne prezintă câteva idei despre post, un obicei care s-a cam pierdut și se pierde mai ales acolo unde a slăbit practica mărturisirii păcatelor. Rețeta de succes pe care ne-o prezintă Evanghelia după Matei 6:14-21 este aceasta: să ne iertăm frații, să postim în taină – numai jertfa neștiută de alții e adevărată! – și să ne detașăm de lucrurile pe care le numim cu prea multă ușurință „certitudini”, crezând că sunt importante pentru siguranța viitorului nostru. Să renunțăm la comoditate și suficiență. Să ne reînnoim simțul jertfei, lăsând deoparte neobosita și vana grijă pentru eul nostru personal. Pe scurt, să învățăm din nou cât valorează Dumnezeu pentru noi. Fiindcă molia, rugina și hoții nu vor răpi niciodată ceea ce am scris împreună cu El prin stăruință, jertfă și iubire, spune Mihai Frățilă.

Cu toții căutăm fericirea. Răul nu are putere decât atunci când am renunțat s-o mai căutăm și credem că am găsit-o în soluțiile momentane. „Vino după Mine!” este chemarea pe care și noi o primim prin botez. Atunci când descoperim prietenia cu Dumnezeu și suntem fideli ei nu rezolvăm cuvinte încrucișate, ci trăim uimirea de a descoperi cum arde în inima noastră focul lui Dumnezeu, mai spune Frățilă.

Iubirea, jertfa, neștiută și dezinteresată, concentrarea pe lucruri care nu se alterează și nu pot fi răpite – toate acestea sunt semne că ducem bătălia cea bună. De aceea credința pare a fi pusă la cea mai grea încercare în aceste vremuri presărate de ambiguitate și dezbinare, fiindcă doar puterea credinței ne poate apăra de lucrarea răului.

Care este, în concluzie, riscul mântuirii, așa cum spune subtitlul cărții? Pericolul nu vine dinspre Dumnezeu, ci dinspre acele locuri din viața noastră de unde L-am izgonit. Antidotul este vechi, dar eficient: în bătălia vieții, cine ține la viața sa o va pierde, dar numai cine și-o va pierde pentru Isus o va găsi cu adevărat. Iată curăția smereniei. Aceasta este ideea de bază a cărții Poate fi trimis Dumnezeu în exil? Despre riscurile mântuirii și șansa răbdării de Mihai Frățilă. Este o carte care pune accent pe smerenie, renunțare, introspecție, umilință, lucruri care de multe ori ne lipsesc, deși ne numim creștini și spunem că Îl urmăm pe Isus. Vă recomand să o citiți cu spirit critic, cu Biblia în față pentru a confrunta afirmațiile făcute de autor. Însă sunt sigură că vă va prinde tonul cald al unui om care înțelege calea Crucii și a suferinței, a renunțării de sine și a revărsării către ceilalți, care vorbește despre lucruri aproape ignorate în societatea noastră, iar astfel, aceste idei au șansa de a ajunge la un public larg. Încrederea noastră în bunătatea Domnului, reîntoarcerea la El să fie deci semnul că nu putem trăi fără iertarea Cerului și, deci, nici fără răbdarea lui Hristos, scrie Mihai Frățilă. Acest adevăr trebuie să ne fie paza sufletului și sămânța unui viitor în Hristos și în bucuria așteptării Împărăției Sale peste noi, peste Biserică și peste lume. Și astfel vom avea pace, fără de care omenirea nu va putea găsi drumul spre lumină. Pentru cineva din mediul evanghelic, neo-protestant este surprinzător să descoperi astfel de predici precum cele ale episcopului Mihai Frățilă, care, deși aduce aminte în treacăt și doar de câteva ori de Maica Preasfântă, vorbește în primul rând despre Hristos și despre credința în El pentru mântuire. Mă bucur că o editură laică a decis să publice așa ceva și cred că este o lecție și o încurajare în același timp pentru credincioșii din mediul evanghelic, să se debaraseze de prejudecăți și să nu îi considere pocăiți doar pe pocăiții din mediul protestant, pentru că există pocăiți în sens biblic și în denominațiunile istorice, cum frumos o dovedește episcopul greco-catolic, Mihai Frățilă, care, iată, a și îndrăznit să iasă din parohia dumnealui și să transmită mesajul Evangheliei astfel încât să fie auzit de cât mai mulți în societatea românească de astăzi. Vă recomand cu căldură să citiți scurtul său volum de predici foarte frumos expuse, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Episodul în format audio poate fi ascultat aici:

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s