Credința pe care trebuie să o întărești în copiii tăi nu este doar o credință generală în Dumnezeu sau în domeniul spiritual; are de-a face cu Isus și cu felul în care El schimbă totul.
Ca părinte dătător de viață, propune-ți să te îngrijești de acea credință în copiii tăi, recunoscând-o și afirmând-o oricând poți.
Interacționează cu credința copiilor tăi și scoate-o la lumină. Lasă-le loc să crească și ajută-i să-și exprime credința în și mai multe moduri.
Cu cât copiii voștri văd viața lui Dumnezeu în voi prin credința voastră, cu atât va deveni mai puternică credința lor.
Nu poți să umpli fântâna credinței lor dacă nu o menții pe a ta plină.
Citește Biblia ca și cum ar fi vie – pentru că este. Când iubești Cuvântul lui Dumnezeu, și copiii tăi îl vor iubi și asta le va crește credința.
Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent
Categorie: Un strop de viaţă
Părinții Bisericii #15 – Grigorie de Nyssa
Grigorie de Nyssa este fratele mai tânăr al lui Vasile cel Mare, născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei.
Pregătirea intelectuală și duhovnicească și-a făcut-o Grigorie sub îndrumarea fratelui său mai mare. El îl numește pe fratele său Vasile „părintele și învățătorul său”. Fiind atras de scrierile filosofice necreștine, voia mai bine să fie numit „retor decât creștin”. Îndemnurile lui Vasile și ale lui Grigorie de Nazianz l-au întors la calea de slujitor al Bisericii. După moartea soției sale, Teosevia, pe care Grigorie de Nazianz o numește „soție de preot cu adevărat sfântă”, a îmbrățișat viața monahală. În 371 a devenit episcop de Nyssa, întâmpinând și el dificultăți din cauza ostilității arienilor, și a fost exilat, precum fratele său Vasile.
Continuă lectura „Părinții Bisericii #15 – Grigorie de Nyssa”Un strop de viață în preajma Paștelui #35
Perioada Paștelui este un timp al speranței. Există încă multă teamă și conștiența dureroasă a păcătoșeniei. Însă lumina își face apariția. Ceva nou se întâmplă, ceva ce trece dincolo de circumstanțele schimbătoare ale vieților noastre. Putem fi veseli sau triști, optimiști sau pesimiști, liniștiți sau furioși, însă șuvoiul prezenței lui Dumnezeu se revarsă mai adânc decât micile valuri din mințile și inimile noastre. Paștele ne face conștienți că Dumnezeu este prezent chiar și atunci când prezența Lui nu este observată direct. Paștele aduce vestea bună că, deși lucrurile par să se înrăutățească în lume, cel rău a fost deja înfrânt. Paștele ne face să afirmăm că, deși Dumnezeu pare distant și deși suntem ocupați cu multe lucruri mărunte, Dumnezeu merge cu noi pe calea vieții și ne tălmăcește Cuvântul Său. Paștele ne împuternicește să afirmăm că trupul nu este o închisoare din care să scăpăm, ci un templu în care Dumnezeu deja locuiește și în care gloria lui Dumnezeu Se va manifesta deplin în ziua învierii.
Ce credință! Ce speranță! Ce dragoste!
Sunt, astfel, atâtea raze de speranță ce-și împrăștie lumina pe cărarea vieții noastre.
Dumnezeule etern și atotputernic,
Tu ai cucerit moartea prin Fiul Tău
și ne-ai deschis calea către viața veșnică.
Ne pregătim să celebrăm cu bucurie sărbătoarea învierii Tale.
Înnoiește-ne prin Duhul Tău,
ca și noi să înviem și să pășim în lumina vieții.
În Numele Fiului Tău, Isus Hristos.
Amin!
Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.
Devenind o prezență vindecătoare #14
„Nu se poate să fii prea blând, prea bun. Evită chiar să pari dur în felul în care îi tratezi pe ceilalți. Bucuria, bucuria radiantă, izvorăște din fața celui care dă și aprinde bucuria din inima celui care o primește. (…) Îi criticăm pe ceilalți doar fiindcă evităm să ne cunoaștem pe noi înșine. Când ne uităm la propriile noastre căderi, vedem o atât de mare mlaștină, încât nimic din ceea ce se află în ceilalți nu o poate egala.În loc să-i critici pe ceilalți, străduiește-te să ajungi la pacea interioară. Rămâi tăcut, abține-te de la judecată. Aceasta te va ridica deasupra săgeților ucigașe ale calomniei, insultei și jignirii, și îți va păzi inima în fața oricărui rău.” (Sf. Serafim de Sarov)
Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare
Un strop de viață în preajma Paștelui #34
Chiar înainte de a păși pe drumul suferinței, Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi și le-a oferit trupul și sângele Lui ca mâncare și băutură. Aceste două acțiuni merg mână în mână. Ambele sunt expresii ale determinării lui Dumnezeu de a ne arăta plinătatea dragostei Sale. De aceea, Ioan introduce relatarea spălării picioarelor ucenicilor cu cuvintele „Isus, (…) fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1)
Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #34”
CARTEA E O VIAȚĂ 