Părinții Bisericii #16 – Chiril al Ierusalimului


Distrus de către romani în timpul celor două războaie din 66-70 și 132-135, Ierusalimul a reușit, în cel de-al patrulea secol, să își recapete poziția apostolică de centru puternic al creștinismului. Acest fapt a marcat drumul către recunoașterea Ierusalimului drept una dintre cele cinci Biserici „patriarhale” recunoscute, pe lângă Alexandria, Antiohia, Constantinopol și Roma. Chiril se remarcă printre liderii Bisericii din Ierusalim. A influențat întreaga Biserică prin Catehezele sale, o expunere aproape completă a învățăturilor dogmatice ale Bisericii – de la Creație până la A doua venire, despre păcat, pocăință, botez și credință, precum și crezul apostolic – rezumatul întregii învățături creștine, acestea fiind adresate catehumenilor, celor ce se pregăteau pentru botez. Deși catehezele au fost scrise într-o formă mai degrabă populară decât științifică, ele au fost alcătuite cu mare grijă pentru catehumeni, fiind accesibile și practice, prezentând învățăturile în mod gradat, pentru o aprofundare treptată a acestora. 

Continuă lectura „Părinții Bisericii #16 – Chiril al Ierusalimului”

Părinții Bisericii #15 – Grigorie de Nyssa


Grigorie de Nyssa este fratele mai tânăr al lui Vasile cel Mare, născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei.

Pregătirea intelectuală și duhovnicească și-a făcut-o Grigorie sub îndrumarea fratelui său mai mare. El îl numește pe fratele său Vasile „părintele și învățătorul său”. Fiind atras de scrierile filosofice necreștine, voia mai bine să fie numit „retor decât creștin”. Îndemnurile lui Vasile și ale lui Grigorie de Nazianz l-au întors la calea de slujitor al Bisericii. După moartea soției sale, Teosevia, pe care Grigorie de Nazianz o numește „soție de preot cu adevărat sfântă”, a îmbrățișat viața monahală. În 371 a devenit episcop de Nyssa, întâmpinând și el dificultăți din cauza ostilității arienilor, și a fost exilat, precum fratele său Vasile.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #15 – Grigorie de Nyssa”