Etichetă: Biserica și ereziile

Părinții Bisericii #21 – Ciprian al Cartaginei


Ciprian a fost primul mare Părinte vestic al Bisericii. Orașul său, Cartagina, era cel mai mare oraș din partea apuseană a Imperiului Roman, cu excepția Romei însăși. Ciprian a avut multe de învățat de la predecesorul său, Tertulian, care a ajuns, din păcate, controversat, datorită asocierii sale cu schismaticii montaniști, mai târziu devenind el însuși fondatorul unei alte mișcări schismatice, ai cărei adepți se numeau tertulianiști. Viața lui Ciprian, însă, a rămas nepătată de asemenea erori. S-a dovedit a fi un lider înțelept și moderat al unei biserici aprig persecutate.

Sfântul Ciprian, după numele său latinesc Thascius Caecilius Cyprianus, s-a născut în jurul anului 200 și a murit ca mucenic la 14 septembrie 258. A avut mai întâi o carieră de retor în Cartagina. A profesat retorica mulți ani înainte de a se converti la creștinism la o vârstă matură. A fost episcop de Cartagina în timpul persecuției lui Valerian. După Sfântul Augustin, el este unul din cei mai importanți mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord în primele secole ale creștinismului.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #21 – Ciprian al Cartaginei”

Părinții Bisericii #17 – Chiril al Alexandriei


Strălucirea iubirii este în noi chipul Mântuitorului Hristos. – Chiril al Alexandriei

Despre viața lui Chiril de dinainte de anul 412, când ajunge Patriarh al Alexandriei, ca urmaș al unchiului său Teofil, se știe prea puțin. Se pare că s-a născut în jurul anului 378 într-o localitate mică din Egipt, a avut parte de o educație bună în retorică, gramatică, dar și studii biblice, cunoscând opera scriitorilor Bisericii Alexandriei, dar și a lui Origen sau Eusebiu de Cezareea. A preluat patriarhatul unui oraș cosmopolit, centru economic și cultural, însă în care animozitățile dintre diferitele partide creștine, evrei și păgâni luau adesea forme violente. Chiril s-a remarcat, însă, prin multe opere de tâlcuire a cărților Sfintei Scripturi și de apărare a credinței împotriva arianismului – care continua să aibă adepți și în vremea lui, și a nestorianismului.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #17 – Chiril al Alexandriei”

Părinții Bisericii #16 – Chiril al Ierusalimului


Distrus de către romani în timpul celor două războaie din 66-70 și 132-135, Ierusalimul a reușit, în cel de-al patrulea secol, să își recapete poziția apostolică de centru puternic al creștinismului. Acest fapt a marcat drumul către recunoașterea Ierusalimului drept una dintre cele cinci Biserici „patriarhale” recunoscute, pe lângă Alexandria, Antiohia, Constantinopol și Roma. Chiril se remarcă printre liderii Bisericii din Ierusalim. A influențat întreaga Biserică prin Catehezele sale, o expunere aproape completă a învățăturilor dogmatice ale Bisericii – de la Creație până la A doua venire, despre păcat, pocăință, botez și credință, precum și crezul apostolic – rezumatul întregii învățături creștine, acestea fiind adresate catehumenilor, celor ce se pregăteau pentru botez. Deși catehezele au fost scrise într-o formă mai degrabă populară decât științifică, ele au fost alcătuite cu mare grijă pentru catehumeni, fiind accesibile și practice, prezentând învățăturile în mod gradat, pentru o aprofundare treptată a acestora. 

Continuă lectura „Părinții Bisericii #16 – Chiril al Ierusalimului”

Părinții Bisericii #15 – Grigorie de Nyssa


Grigorie de Nyssa este fratele mai tânăr al lui Vasile cel Mare, născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei.

Pregătirea intelectuală și duhovnicească și-a făcut-o Grigorie sub îndrumarea fratelui său mai mare. El îl numește pe fratele său Vasile „părintele și învățătorul său”. Fiind atras de scrierile filosofice necreștine, voia mai bine să fie numit „retor decât creștin”. Îndemnurile lui Vasile și ale lui Grigorie de Nazianz l-au întors la calea de slujitor al Bisericii. După moartea soției sale, Teosevia, pe care Grigorie de Nazianz o numește „soție de preot cu adevărat sfântă”, a îmbrățișat viața monahală. În 371 a devenit episcop de Nyssa, întâmpinând și el dificultăți din cauza ostilității arienilor, și a fost exilat, precum fratele său Vasile.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #15 – Grigorie de Nyssa”

Părinții Bisericii #14 – Grigorie de Nazianz (Teologul)


Grigorie Teologul (329 – 391) s-a născut în micul oraș Nazianz din Capadocia, unde foarte bogatul său tată era atât latifundiar local, cât și episcop al Bisericii. Grigorie s-a bucurat de cea mai rafinată educație care se putea asigura la acea vreme, studiind timp de zece ani filosofia la Atena, după care s-a întors în Capadocia și și-a asumat îndatoririle de preot asistent al tatălui său, ducând în același timp o viață ascetică, retrasă, de studiu. În 372 a fost hirotonit episcop și l-a ajutat pe Vasile cel Mare (cu care se împrietenise în Atena) în lupta împotriva curții ariene a împăratului Valens. Vasile fusese unul dintre teologii și apologeții de frunte din generația ce a urmat lui Atanasie. După moartea lui Vasile, în 379, teologii proniceeni au făcut apel la Grigorie să renunțe la viața lui de izolare și să vină degrabă la Constantinopol. Împăratul arian Valens tocmai fusese omorât în luptă iar capitala, pe atunci ocupată de cler arian, aștepta proclamarea unui nou împărat. Grigorie a fost rugat să se ducă acolo și să predice credința cea dreaptă. S-a instalat într-o vilă pe care a transformat-o într-o biserică numită Capela Învierii, unde a ținut o serie de cuvântări despre Dumnezeu, Hristos și Duhul Sfânt, care de atunci au fost acceptate drept învățături esențiale despre Sfânta Treime.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #14 – Grigorie de Nazianz (Teologul)”
%d blogeri au apreciat: