Astăzi, în Vinerea Mare, vă invit să (re)descoperiți o carte pe care am prezentat-o în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ acum trei ani tot în perioada Paștelui, În apărarea lui Isus. O investigație privind atacurile asupra identității lui Cristos de Lee Strobel.
Învierea și identitatea lui Isus, care stau la temelia creștinismului, sunt puse la îndoială și reprezintă ținta multor atacuri, iar Strobel analizează în acest volum aceste îndoieli și oferă răspunsul unor specialiști la contestările aduse creștinismului.
Lee Strobel este un fost jurnalist de investigație la ziarul Chicago Tribune, pe care convertirea la creștinism a soției sale agnostice și transformările pozitive din caracterul ei care au decurs de aici l-au determinat să își folosească pregătirea juridică și experiența de jurnalist pentru a porni pe urmele adevăratului Isus. Astfel a luat naștere seria Pledoariilor – Pledoarie pentru Cristos, Pledoarie pentru Creator și Pledoarie pentru credința creștină – cărți în care a reconstituit și detaliat pelerinajul său spiritual inițial, stând de vorbă cu specialiși respectați și bombardându-i cu întrebările dificile care îl chinuiseră ca sceptic.
De la lansarea acestor cărți și până astăzi, însă, creștinismul istoric a devenit ținta unor atacuri tot mai furibunde. Astfel a apărut cartea În apărarea lui Isus. O investigație privind atacurile asupra identității lui Cristos, în care vom descoperi dacă acel Isus al creștinismului istoric reușește să iasă neatins din creuzetul scepticismului secolului 21.
În această perioadă în care creștinii celebrează moartea și învierea lui Isus, pot apărea discuții cu prieteni, rude, colegi sau alte persoane care să aibă tot felul de opinii tranșante sau care să fie pur și simplu indiferenți față de persoana Mântuitorului. Cum le vom răspunde?
De asemenea, ani de zile, istoricii de orientare sceptică și de stânga au luat ochii publicului cu teorii noi și țipătoare despre Isus – că este de fapt un gnostic care transmite o înțelepciune secretă; că este în realitate un produs al remanierii miturilor antice despre Mithra; că este un pretendent mesianic care nu trece la testul vechilor profeții; că este îngropat în Galileea, la marginea orașului Tsafat; sau că este absolut orice vrea cineva în cacofonia de astăzi a postmodernismului.
Lee Strobel și-a dat seama că toate aceste acuzații pot submina în mod legitim înțelegerea tradițională cu privire la Cristos. De aceea, a căutat din nou opinii susținute de date convingătoare și de o logică fără fisură, împotriva următoarelor contestări.
Contestarea nr.1 se referă la faptul că cercetătorii scot la lumină un Isus radical diferit din documente antice la fel de credibile ca cele patru Evanghelii, în special evangheliile gnostice ale lui Toma, Iuda sau Evanghelia secretă a lui Marcu.
Contestarea nr.2 spune că nu putem avea încredere în portretul biblic al lui Isus deoarece Biserica a alterat textul.
Contestarea nr.3 afirmă că noile explicații, provenite de la noua genrație de atei agresivi, dar și de la apologeții musulmani, dezmint învierea lui Isus. Subminarea învierii face să planeze îndoiala asupra întregului creștinism.
Concepțiile creștine despre Isus au fost copiate din religiile păgâne, susține contestarea a 4-a de care Lee Strobel se ocupă în cartea În apărarea lui Isus. O întreagă suită de persoane mitologice din Antichitate s-au născut din fecioare, au murit de moarte violentă și au fost înviate din morți, însă nimeni nu le ia în serios. De ce să dea cineva crezare unor afirmații similare despre Isus care au fost în mod vădit copiate din aceste religii de mistere păgâne mai timpurii?
Apoi, organizațiile contramisionare din comunitatea evreiască vin să afirme că Isus este un veritabil „eșec mesianic”, deoarece nu a inaugurat acea eră de pace a lumii prezisă de profeți. Astfel, contestarea nr. 5 afirmă că Isus a fost un impostor care nu a împlinit profețiile mesianice.
Trăim în cultura de oglinzi deformatoare a relativismului nestăvilit în care însuși conceptul de adevăr a devenit flexibil, istoria e tratată cu scepticism extrem, iar pretenția creștinismului de a fi singura cale spre Dumnezeu este înfierată cu vehemență drept culmea intoleranței religioase. Pentru mulți oameni ai epocii postmoderne, „adevăratul” Isus a devenit ceea ce fiecare individ în parte vrea de la El să fie. Așadar, a 6-a și ultima contestare este aceasta – cine poate spune că o anumită concepție despre Cristos este mai valabilă decât alta?
Din interviul cu Dr. Craig Evans, profesor și cercetător, fondator al Institutului de studiere a Manuscriselor de la Marea Moartă, aflăm că textele alternative pe care le trâmbițează cercurile liberale sunt prea târzii ca să fie istoricește credibile. De exemplu, Evanghelia după Toma a fost scrisă aproape de anul 200 d.Cr. și nu aruncă nicio lumină nouă asupra existenței istorice a lui Isus. Reprezentării gnostice care face din Isus un revelator al unei cunoașteri ascunse îi lipsește orice legătură cu personajul istoric Isus.
Nu-L putem separa pe Isus, personajul istoric de ceea ce unii numesc Cristosul credinței. Cei doi sunt unul și același. Trebuie să-L plasăm pe Isus înapoi în contextul primului secol, în care a trăit El. Dacă-L decuplăm de istorie sau inventăm un fel de Isus New Age care este detașat de cruce sau de înviere, am pierdut adevărata Lui identitate. Același lucru este valabil și în cazul antisemitismului proferat în numele lui Isus a cărui identitate ca iudeu din primul secol a fost ignorată sau reprimată. Cum vom tria ceea ce ține de adevăratul Isus de ceea ce e fals, dacă nu-L ancorăm pe Isus în realitatea istorică a Evangheliilor?
Isus este mai mult decât un prieten bun, mai mult decât un revoluționar social, mai mult decât un învățător gnostic. Adevăratul Isus este acel Isus al adevăratei credințe creștine: Însuși Dumnezeul întrupat. Dumnezeu pătrunde pe scena lumii odată cu Isus. El învinge păcatul, pe Satan și moartea prin Isus. El aduce istoria la un punct culminant prin Isus. Asta e ceea ce aștepta omenirea.
Daniel Wallace, doctor în teologie și unul dintre cei mai buni specialiști din lume în materie de critică textuală susține, referindu-se la contestarea a doua, că nu există noi dezvăluiri care să fi pus sub semnul întrebării credibilitatea fundamentală a Noului Testament. Doar circa un procent din variantele manuscrise afectează în vreun fel sensul textului și nici măcar o singură doctrină de bază nu este afectată. În realitate, inegalabila bogăție de manuscrise ale Noului Testament sporește considerabil credibilitatea portretizării biblice a lui Isus.
Al treilea interviu realizat de Lee Strobel are ca scop demontarea contestării referitoare la înviere. El se folosește de expertiza lui Michael Licona, axată pe învierea lui Isus. Tema disertației sale de masterat a fost învierea, iar teza sa de doctorat în teologia Noului Testament preconizează aplicarea metodologiilor istorice pentru a evalua dovezile învierii lui Isus din morți.
Licona face apel la cinci fapte care țin de nivelul minimal. Primul fapt este că Isus a fost omorât prin răstignire. Răstignirea este un fapt atestat istoric. În ciuda faptului că unii apologeți musulmani vor să convingă că Isus a fost dat jos de pe cruce mai devreme și a supraviețuit, istoricii antici afirmă că nimeni nu rezista răstignirii, în special din cauza biciuirii și a tratamentului brutal de dinainte. Soldații romani erau, de asemenea, prea bine instruiți și familiarizați cu execuțiile ca să nu își dea seama dacă un condamnat murise sau nu.
Faptul al doilea este că ucenicii au crezut că Isus a înviat și li S-a arătat, fapt dovedit de mărturia lui Pavel despre ucenici, tradițiile orale care s-au transmis în Biserica primară și scrierile Bisericii Primare. Învierea este un fapt mult prea timpuriu ca să fie rezultatul unor evoluții legendare produse în timp, din moment ce se poate practic stabili proveniența sa de la primii ucenici ai lui Isus.
În al treilea rând, convertirea lui Saul din Tars, prigonitorul Bisericii, devenit apostolul Pavel, este un argument puternic. Nu poți afirma că Pavel este un prieten de-al Lui Isus, pregătit să aibă o viziune cu El din cauza întristării sau a faptului că se hrănea cu iluzii după răstignirea Lui. Saul nu era nici pe departe un candidat la convertire. Tendința lui era să se opună mișcării creștine despre care credea că urmează un Mesia fals. Transformarea lui radicală din prigonitor în misionar necesită o explicație – și cred că cea mai bună explicație este că el spune adevărul când declară că L-a întâlnit pe Isus cel înviat pe drumul Damascului. Nu avea nimic de câștigat în lumea aceasta – decât suferință și martiraj – din inventarea unei asemenea povești, afirmă Licona, în cartea În apărarea lui Isus de Lee Strobel.
Un al cincilea argument este mormântul gol. Adversarii lui Isus admit că mormântul Său era gol. E exclus ca ei să fi recunoscut acest lucru dacă n-ar fi fost adevărat. Pe deasupra, ideea că ucenicii ar fi furat trupul este o explicație neconvingătoare. Ar trebui cumva să credem că ei au complotat să fure trupul, că planul le-a reușit, iar pe urmă au fost gata să sufere fără întrerupere și chiar să moară pentru ceea ce știau foarte bine că este o minciună? Ideea este atât de absurdă încât astăzi specialiștii de pretutindeni o resping.
În interviul său cu Michael Licona, Lee Strobel adresează o întrebare importantă, care ne privește pe toți: Ce sfat le-ați da oamenilor care caută informații demne de încredere?
În primul rând, să trateze cu prudență articolele de pe internet, avertizează Licona. Chiar dacă este o sursă de informații rapidă și comodă, internetul perpetuează și teorii învechite și infirmate. De asemenea, să verifice calificările autorilor. Au ei instruirea și cunoștințele aprofundate necesare pentru a scrie cu competență despre aceste chestiuni? Și să nu uite să verifice datele surselor care sunt citate. Se bazează cumva pe afirmații anacronice ori pe pozițiile unor cercetători discreditați? Și în sfârșit, să știe că există păreri preconcepute la mulți autori moderni, care în mod clar pot urmări interese personale.
Și totuși, de ce n-am putea să ne creăm propriul nostru Isus care să răspundă nevoilor noastre? întreabă Lee Strobel în dialog cu Paul Copan, doctor în filosofie, în ultimul interviu al cărții În apărarea lui Isus. O investigație privind atacurile asupra identității lui Cristos.
Ar trebui să clarificăm faptul că creștinismul nu înseamnă în primul rând să subscrii la un set de doctrine, spune Paul Copan. Creștinismul se axează pe persoana lui Cristos. Noi suntem chemați la o relație, nu să credem pur și simplu un set de doctrine.
Paul Copan discută în continuare despre tendința de a alege selectiv diverse aspecte din alte religii și de a le încorpora în creștinism. Dacă-L iubim pe Dumnezeu, atunci vrem să urmăm învățăturile Lui. Dacă Isus este revelația unică a lui Dumnezeu pentru noi, atunci vrem să urmăm ceea ce a spus și a făcut El. Așa că anumite doctrine decurg în mod firesc de aici: divinitatea lui Isus, moartea Lui pentru mântuirea noastră, învierea Lui, porunca pe care ne-a dat-o să ducem o viață neprihănită și așa mai departe.
N-ar trebui să încercăm să creăm propriul nostru Isus sau propriul nostru set de doctrine, pentru că atunci am nega realitatea. Isus oglindește realitatea, așa că noi trebuie să ne aliniem după El. Însă, dacă Isus definește realitatea, atunci nu există adevăr în nicio altă religie?
Eu cred că există unele adevăruri în alte religii, consideră Paul Copan. Trebuie să afirmăm adevărul acolo unde-l întâlnim, dar trebuie să ne amintim că există și implicații pe care le atrag după ele anumite credințe. Dacă crezi că Dumnezeu există, atunci va trebui să respingi anumite aspecte ale budismului, de exemplu – în principal nonexistența lui Dumnezeu.
Nu poți spune „Păi, eu cred în învierea lui Isus, dar cred și în reîncarnare”. Dacă e adevărat că Isus a înviat realmente din morți, atunci reîncarnarea nu este adevărată. Ființele umane au o singură dată ocazia să trăiască pe pământ și pe urmă stau în fața judecății.
Acest gen de abordare a credinței creștine este atât neinspirat, cât și superficial – o, da, sigur, eu sunt creștin, dar cred în reîncarnare. Păi, în cazul acesta nu ai examinat cu seriozitate concepția creștină despre lume și viață! Este la fel ca în cazul persoanelor care afirmă că toate religiile sunt în esență la fel. Dacă facem abstracție de concepția lor în privința existenței lui Dumnezeu, a problemei omului, a soluției existente la problema omului sau a naturii vieții de apoi – da, sigur, dacă facem abstracție de aceste lucruri colosale, religiile sunt cam la fel, spune Paul Copan.
Putem spune că anumite doctrine ni se par deranjante – foarte bine. Dar a încerca să alegem selectiv ce doctrine acceptăm înseamnă a nega învățăturile lui Isus, care, prin învierea Sa, a demonstrat temeinicia afirmațiilor Sale că este Fiul lui Dumnezeu și că știe, așadar, ce este și ce nu este adevărat.
Într-un fel, totul se învârte în jurul învierii. Dacă Isus a înviat realmente din morți, asta-I adeverește afirmațiile că este unicul Fiu al lui Dumnezeu. Și dacă El este unicul Fiu al lui Dumnezeu, atunci putem conta pe adevărul învățăturilor Sale. Și deci, când adăugăm sau scoatem lucruri din învățătura Sa, suntem în eroare, întrucât credem ceva ce nu corespunde realității.
În concluzie, credințele noastre noastre nu pot schimba realitatea. Indiferent dacă alegem s-o credem sau nu, Isus este unicul Fiu al lui Dumnezeu. De unde știm? Știm pentru că, prin învierea Sa, El a demonstrat în mod convingător veracitatea pretențiilor Sale ieșite din comun. El este cine este, indiferent ce credem noi. Așa că avem de ales: putem trăi într-o lume imaginară pe care ne-o fabricăm singuri, crezând tot ce vrem despre El; sau putem căuta să descoperim cine este El cu adevărat – și pe urmă să ne aliniem noi înșine după adevăratul Isus și învățăturile Sale.
Întrebarea este: suntem noi dispuși să-L luăm pe Isus în serios – chiar dacă învățăturile Lui s-ar putea să nu cadreze foarte bine cu așteptările noastre? S-ar putea ca ele să ne pună în discuție felul de a fi, s-ar putea să ne dea cu de-a sila peste cap o bună parte din scumpele convingeri pe care le nutrim cu privire la noi înșine, dar suntem noi dispuși să ne confruntăm cu învățăturile Lui fără să le denaturăm?
Sper ca perioada aceasta de sărbătoare să ne ofere răgazul de a medita la aceste întrebări pe care le lansează Lee Strobel în încheierea cărții În apărarea lui Isus. O investigație privind atacurile asupra identității lui Cristos.
Episodul integral:
Celelalte pledoarii ale lui Lee Strobel:
Alte articole și emisiuni tematice: Postul Paștelui 2020
CARTEA E O VIAȚĂ 