rugaciune – Pagina 19 – CARTEA E O VIAȚĂ

„Imitatio Christi“ de Thomas à Kempis

Imitatio Christi sau Imitându-l pe Hristos, tradusă la noi cu titlul Urmând pe Cristos, de Thomas à Kempis este o carte din care mulţi scriitori ai unor cărţi cu teme foarte diferite au citat şi citează, tocmai pentru că ea cuprinde sfaturi legate de multe aspecte ale vieţii creştine.

Cartea, care este mai mult o culegere de îndemnuri şi cugetări, a fost scrisă în Evul Mediu şi poate că veţi fi surprinşi, ca şi mine, să constataţi cât de actuală este ea de fapt şi felul în care descrie lumea cu care trebuie să se lupte creştinul. Nimic nu e nou sub soare, aşadar, şi cred că cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la ce are să ne spună, pentru că problemele, păcatele sau obiceiurile la care face referire sunt la fel de răspândite şi astăzi. Ea cuprinde trei părţi, fiecare având mai multe subtitluri cu îndemnuri pe o anumită temă. Continuă lectura „„Imitatio Christi“ de Thomas à Kempis”

Un strop de viaţă #38

Te pregăteşti şi tu pentru închinare?

Dă-mi voie să te îndemn să vii la închinare pregătit ca să te închini. Roagă-te înainte de a veni, în aşa fel încât să fii gata să te rogi atunci când soseşti. Dormi înainte de a veni, pentru ca să poţi rămâne treaz atunci când ajungi. Citeşte Biblia înainte de a veni, pentru ca inima ta să fie pregătită atunci când te închini. Vino flămând. Vino dornic să te închini. Vino aşteptându-te ca Dumnezeu să vorbească.

Când vei face aşa, vei descoperi scopul închinării – acela de a schimba faţa închinătorului. Şi face chiar mai mult. Nu schimbă numai feţele celor care se închină, ci îi schimbă şi pe cei care ne privesc închinându-ne.

Veniţi voi la biserică cu o inimă însetată de închinare? Mântuitorul nostru aşa a făcut. Vă îndemn să deveniţi asemenea lui Isus! Pregătiţi-vă inimile pentru închinare. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vă schimbe faţa prin închinare.

Max Lucado, Asemenea lui Isus

„Călăuzirea lui Dumnezeu“ de Elisabeth Elliot

Pentru că pentru unii a început vacanţa, pentru alţii concediul, pentru alţii una dintre acestea două e pe cale să înceapă, m-am gândit că este potrivit să vă prezint astăzi o carte care are de-a face cu luarea deciziilor, pentru că aceasta este poate o altă perioadă din an în care ne facem planuri cu privire la petrecerea verii, la începutul toamnei etc. Cartea se numeşte Călăuzirea lui Dumnezeu şi este scrisă de Elisabeth Elliot. Autoarea a împărţit cartea în 5 capitole şi încearcă să ne arate modul în care trebuie să ne apropiem de Dumnezeu ca să-I aflăm voia şi felul în care El ne-o va arăta. Iată ce spune ea despre această carte:

Continuă lectura „„Călăuzirea lui Dumnezeu“ de Elisabeth Elliot”

„Creaţi după chipul Său“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Philip Yancey a scris împreună cu Dr. Paul Brand trei cărţi speciale pentru cititorii fascinaţi de creaţia lui Dumnezeu şi pentru cei care vor să-i pătrundă mai mult tainele. Este vorba despre O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său şi Darul durerii. În continuare aş vrea să vă prezint cea de-a doua carte, Creaţi după chipul Său, în care Paul Brand şi Philip Yancey discută alte componente ale corpului uman şi ne arată alte analogii spirituale ce pot fi făcute pe baza lor.

Cartea este împărţită în 5 părţi, după numărul componentelor pe care le abordează, şi anume chipul, sângele, capul, duhul şi durerea.

Continuă lectura „„Creaţi după chipul Său“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand”

Un strop de viaţă #31

În sensul în care îl folosesc aici, cuvântul credinţă este arta de a rămâne alături de lucruri care au fost odată acceptate de raţiune, în ciuda unor stări sufleteşti schimbătoare; pentru că stările sufleteşti se schimbă, indiferent de calea aleasă de raţiune. Ştiu asta din propria mea experienţă. Acum, când sunt creştin, am uneori stări de spirit în care întreaga chestiune pare foarte improbabilă; dar, pe când eram ateu, aveam dispoziţii în care creştinismul părea cât se poate de plauzibil. Această răzvrătire a stărilor tale de spirit împotriva sinelui tău real are loc oricum. De aceea credinţa este o virtute atât de necesară: dacă nu reuşeşti să-ţi controlezi dispoziţiile, nu poţi fi nici un creştin adevărat şi nici măcar un ateu adevărat, ci doar o fiinţă care rătăceşte de colo colo şi ale cărei convingeri depind de vremea de afară sau de starea digestiei sale. Prin urmare, deprinderea noastră de a crede are nevoie de antrenament.

Primul pas este recunoaşterea faptului că dispoziţiile tale sufleteşti sunt schimbătoare. Următorul este să te asiguri că o dată ce ai acceptat creştinismul, câteva din învăţăturile sale principale trebuie avute în vedere zilnic, un timp oarecare. De aceea rugăciunile zilnice, lecturile religioase şi mersul la biserică sunt părţi necesare ale vieţii creştine. Trebuie să ni se aducă mereu aminte ceea ce credem. Nici această credinţă şi nici oricare alta nu rămân automat prezente în minte. Ele trebuie hrănite. De fapt, dacă am cerceta o sută de persoane care şi-au pierdut credinţa în creştinism, mă întreb câte dintre ele şi-au pierdut-o în mod raţional, fiind convinse prin argumente cinstite? Nu cumva cele mai multe dintre ele s-au lăsat pur şi simplu în voia valurilor?

C.S. Lewis, Creştinism pur şi simplu

Vezi şi postarea de aici.