Un strop de viață pentru părinți #17


Copiii care sunt răsfățați, menajați și cărora li se permite mereu să facă ce vor ei foarte probabil vor crește având o atitudine egoistă că totul li se cuvine. Copiii care sunt controlați, crescuți cu duritate și cărora nu li se oferă niciun har sau libertate foarte probabil vor deveni plini de resentimente, nesiguri și furioși. Copiii care sunt iubiți, călăuziți și cărora li se oferă libertatea de a fi cine sunt foarte probabil vor deveni încrezători, siguri și iubitori.

Este vorba despre a le pregăti și forma voința pentru momentul în care vor trebui să-L aleagă pe Isus înaintea sinelui și să îi înveți care sunt binecuvântările și beneficiile ascultării de voia lui Dumnezeu.

A forma voința copiilor pentru a-ți răspunde ție și lui Dumnezeu înseamnă a-i pregăti să fie gata să Îi răspundă lui Dumnezeu pentru „a face voia Lui”, atât prin a-L accepta pe Isus ca Mântuitor, cât și prin a I se supune ca Domn al lor.

Pentru un părinte dătător de viață, a forma voința copiilor înseamnă a le influența inimile să vrea să facă voia lui Dumnezeu. Nu le formezi voința copiilor tăi doar ca să poată lua decizii bune; le formezi voința astfel încât ei să fie pregătiți să facă voia lui Dumnezeu când e cunoscută clar și să acționeze pe baza principiilor biblice atunci când nu este.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

„Înnoirea inimii” de Dallas Willard


Cea mai mare nevoie a întregii omeniri – este înnoirea inimii noastre. Locul spiritual din lăuntrul nostru, de unde vin concepțiile, alegerile și acțiunile noastre, a fost format de o lume despărțită de Dumnezeu. Acum trebuie transformat, scrie Dallas Willard în cartea Înnoirea inimii – formarea caracterului cristic.

Această carte este una destul de dificil de parcurs, dar voi încerca să simplific și să sintetizez cât mai bine ideile principale, care sunt multe, după cum veți vedea. Dallas Willard începe cu un capitol introductiv în care definește formarea spirituală. Continuă lectura „„Înnoirea inimii” de Dallas Willard”

Un strop de viață #420


Nu doresc decât să fac voia lui Dumnezeu, pe care caut s-o împlinesc întru totul, şi căreia îi sunt într-atât de supus, încât n-aş putea să ridic de pe jos nici măcar un pai, dacă asta ar fi împotriva voii Sale sau din vreun alt motiv decât din dragoste curată faţă de El

Nu mă îngrijesc decât de-a adăsta în sfânta Lui prezenţă, în care stărui doar prin simplă atenţie şi o privire lăuntrică atotcuprinzătoare şi plină de adoraţie aţintită asupra lui Dumnezeu, pe care aş putea-o numi prezenţa actuală a lui Dumnezeu sau, mai bine zis, întâlnirea tăcută şi tainică a sufletului cu Dumnezeu.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului

Un strop de viaţă #406


Atitudini (2)

Atitudinile inimii în Împărăţia lui Dumnezeu:

Cum te pot sluji?

Voi aştepta momentul lui Dumnezeu.

Nu voi purta pică.

Nu sunt al meu.

Munca aceasta nu este sub demnitatea mea.

Ofer milă mai degrabă decât judecată.

Te cinstesc.

Îi va plăcea asta Domnului?

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.

Facă-se voia Ta.

Am făcut asta în modul lui Dumnezeu.

Ascultarea deschide ochii. George MacDonald

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Un strop de viață #280


Folosind rugăciunea în locul altor mijloace directe, Dumnezeu alege încă o dată să acţioneze în lume într-un fel care ne lasă cea mai mare libertate de mişcare. Dumnezeu aşteaptă să fie rugat, făcând, într-un mod de neînţeles, ca activitatea Lui pe pământ să fie împletită cu a noastră.

Nu cumva această alegere face ca Împărăţia sau „voia lui Dumnezeu“ să înainteze mai încet pe pământ? Ba da, în acelaşi fel în care părinţii încetinesc pasul când copilul încă mic învaţă să umble. Scopul lor e să pregătească pe altcineva pentru ziua de mâine, nu pe ei înşişi.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?