Părinții Bisericii #3 – Iustin Martirul


Iustin Martirul (~100 – 165) s-a născut în orașul roman Flavia Neapolis, cetate care se numea în vechime Sihem, la hotarele Samariei. Părinții săi erau păgâni, iar tânărul Iustin a încercat să găsească sensul vieții în filosofia vremurilor sale. Primul său învățător a fost un stoic care „nu cunoștea nimic despre Dumnezeu și nici nu găsea cunoașterea Lui ca fiind necesară”. Apoi a ajuns la un învățător peripatetic (filosof itinerant) care părea de fapt mai interesat să câștige bani. Iustin a ajuns apoi la unul dintre filosofii lui Pitagora – dar pentru a-i fi învățăcel, Iustin trebuia să învețe astronomie, geometrie, aritmetică sau muzică. Lui Iustin nu i s-au părut folositoare pentru setea sufletului său, așa că a încercat să studieze împreună cu filosofii lui Platon. Deși provocatoare din punct de vedere intelectual, nici această filosofie nu l-a mulțumit. După toată această serie de dezamăgiri, viața sa a fost în cele din urmă transformată după o conversație cu un bătrân. „În suflet mi s-a aprins o flacără – m-am îndrăgostit de profeți și de toți acei oameni care L-au iubit pe Hristos. Am reflectat la toate cuvintele lor și am găsit că doar această filosofie este adevărată și de folos. Pentru acest motiv devenisem eu filosof”.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #3 – Iustin Martirul”

Advent în Narnia #19 – Crăciun și Euharistie


Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”

Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

Matei 26:26-28

M-am închinat într-o biserica episcopaliană pentru prima dată în Ajunul Crăciunului, cu mulți ani în urmă. Multe lucruri erau noi pentru mine, dar îmi amintesc în special sentimentul ciudat că, în noaptea în care noi îl sărbătoream pe Isus ca Prunc, auzeam și sărbătoream și că „în noaptea dinainte de a muri, Domnul nostru Isus Hristos a luat pâine.” Joia Mare, Vinerea Mare și Crăciunul stăteau toate alături unele de altele.

Ce are de-a face Cina Domnului cu Crăciunul? Biserica ta poate că serbează sau nu Cina Domnului în Ajunul Crăciunului, dar în seara aceea cu toții sărbătorim faptul că Dumnezeu a venit pe pământ. Că, în Isus, Dumnezeu S-a născut să trăiască și să moară ca unul dintre noi, pentru noi.

Când El le-a oferit ucenicilor săi pâine și vin la Cina cea de Taină, Isus le-a numit trupul și sângele său, o afirmație șocantă. C.S. Lewis scria: „Nu știu și nu-mi pot imagina ce au înțeles ucenicii că vrea să spună Domnul nostru când, cu trupul încă nefrânt și cu sângele încă nevărsat, El le-a întins pâinea și vinul, spunând că sunt trupul și sângele Lui; și totuși, porunca, până la urmă, a fost luați, mâncați; nu, luați, înțelegeți.”

Poate că de aceea a ales Lewis un leu ca salvator pentru Narnia. Un leu are un corp formidabil: mare, puternic, cu blană bogată. Leii au dinți și gheare mari și câteodată mănâncă oameni. Isus, la fel ca Aslan, este concret, puternic și real; nu o rază de lumină sau o rafală de vânt.

În staul, în ajunul Crăciunului, vom vedea trupul Său întins într-o iesle. El a fost un bebeluș real. El a avut o naștere fizică și a murit o moarte fizică. Și El ni Se oferă, chiar și atunci când nu știm cum să-L primim.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Un strop de viaţă #524


Te ador, Isuse,

Dumnezeu ascuns,

în această taină nouă

nepătruns;

Şi, plecând genunchii

înaintea Ta,

recunosc ce-adâncă-i neputinţa mea.

Simţurile mele nu te

pot afla:

numai prin credinţă

văd prezenţa ta;

Cred tot ce ai spus tu,

Fiule-ntrupat,

nu-i cuvânt pe lume

mai adevărat!

Toma de Aquino, Adoro te devote în Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei

Pe drumul crucii #13


Pe drumul crucii (ziua 13) – Trăieşte Cina cea de Taină

Matei 26:17-30 (NTR):

În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: – Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci mielul de Paște? El le-a răspuns:
– Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i astfel: „Învățătorul zice: «Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei!»“
Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Când s-a înserat, Isus S-a așezat la masă împreună cu cei doisprezece. În timp ce mâncau, Isus le-a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

Ei s-au întristat foarte tare și au început să-L întrebe unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
El le-a răspuns:
– Cel ce-și pune mâna în castron împreună cu Mine, acela Mă va trăda! Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
Iuda, trădătorul, a întrebat:
– Nu cumva sunt eu acela, Rabbi?
Isus i-a răspuns:
Este așa cum spui.

În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu“. Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumiri, l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu“. După ce au cântat psalmii, s-au dus spre Muntele Măslinilor.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, noi, ca şi Iuda, am înmuiat pâinea împreună cu Tine, am mâncat la masa Ta şi Te-am trădat. Ştii. Şi totuşi Tu tot ne inviţi la Masa de Paşte, locul eliberării noastre din sclavie. Ai luat pâinea, acceptând ce urma să se înâmple şi ai oferit-o ca hrană. Ai mulţumit, deşi trădătorul stătea în faţa Ta. Ai frânt pâinea, Însuţi trupul Tău, pentru cei ca noi.

Ai dat din Tine Însuţi celor care au curajul să Te urmeze, să mănânce şi să bea la această masă. Această ultima cină a fost masa cea mai costisitoare din lume: Tu, Dumnezeu întrupat, ţi-ai dat carnea ca hrană pentru noi, sângele ca băutură. Tată, îţi mulţumim pentru această hrană din care gustăm şi vedem că Domnul este bun, iar păcatele iertate. În numele Celui din care cinăm.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, bea din pahar. Mulţumeşte pentru orice îţi dă Dumnezeu astăzi şi bea cupa până la capăt. Euharistia, un alt nume pentru Cina Domnului, vine din cuvântul grecesc care înseamnă „a aduce mulţumiri”. Astăzi, trăieşte euharistia. Numără-ţi binecuvântările; trezeşte-te şi vezi masa pe care ţi-a întins-o El înaintea ta. Cum putem să nu mulţumim? Ia, mănâncă, acesta este trupul Său care se dă pentru tine.

Ann Voskamp

„Creaţi după chipul Său“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand


Philip Yancey a scris împreună cu Dr. Paul Brand trei cărţi speciale pentru cititorii fascinaţi de creaţia lui Dumnezeu şi pentru cei care vor să-i pătrundă mai mult tainele. Este vorba despre O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său şi Darul durerii. În continuare aş vrea să vă prezint cea de-a doua carte, Creaţi după chipul Său, în care Paul Brand şi Philip Yancey discută alte componente ale corpului uman şi ne arată alte analogii spirituale ce pot fi făcute pe baza lor.

Cartea este împărţită în 5 părţi, după numărul componentelor pe care le abordează, şi anume chipul, sângele, capul, duhul şi durerea.

Continuă lectura „„Creaţi după chipul Său“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand”