Un strop de viaţă #231


Alege astăzi: să încurajezi, nu să critici; să zâmbeşti, nu să te încrunţi; să ierţi, nu să ai resentimente; să iubeşti, nu să urăşti; să aduci laude, nu să stai îmbufnat; să ai relaţii, nu să fii izolat; să renunţi, nu să te agăţi de ceva; să oferi har, nu să te plângi; să creşti, nu să stagnezi; să dansezi, nu să boceşti; să-ţi hrăneşti sufletul, nu să-l înfometezi; frumuseţea, nu urâţenia; slujirea, nu egocentrismul; viaţa, nu moartea.

Jane Rubietta, Finding Life

Un strop de viață #190


Pentru a fi recunoscător, trebuie să învăţ să fac faţă cu har şi perseverenţă dezamăgirii şi amânării împlinirii nevoilor mele. Acesta este motivul pentru care postul sau stilul de viaţă simplu sunt nişte instrumente atât de puternice ale transformării. Experienţa frustrării şi a dezamăgirii este de neînlocuit în dezvoltarea unei inimi recunoscătoare.

John Ortberg, O dragoste mai presus de rațiune

„O dragoste mai presus de rațiune“ de John Ortberg


Astăzi vom descoperi o altă carte care abordează subiectul dragostei. Însă nu dragostea pe care lumea o promovează şi o îmbrăţişează, care astăzi e şi mâine a dispărut, ci O dragoste mai presus de raţiune. Aşa se numeşte cartea scrisă de John Ortberg, pe care v-o propun astăzi și care se află și pe lista celor 5 altfel de cărți despre dragoste. Continuă lectura „„O dragoste mai presus de rațiune“ de John Ortberg”

Un strop de viaţă #100


Creştinii aflaţi în întunericul depresiei pot să se întrebe cu disperare: „Cum pot să ştiu că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu?” De obicei ei nu pun această întrebare pentru a li se aminti faptul că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă. Ei ştiu acest lucru. Se întreabă cum pot să ştie dacă credinţa lor este reală. Dumnezeu trebuie să ne călăuzească atunci când alegem modul în care răspundem, iar cunoaşterea persoanei ne va ajuta să ştim ce să spunem.

S-ar putea ca primul şi cel mai bun lucru pe care îl putem spune să fie: „Te iubesc şi nu te voi părăsi”. În aceste cuvinte se poate ca cineva să simtă prezenţa susţinătoare a lui Dumnezeu, pe care s-ar putea să nu o simtă în niciun alt mod. Sau, în al doilea rând, am putea spune: „Nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia spre Hristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Hristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Hristos pentru a ne examina credinţa. Dă-mi voie să te ajut să priveşti la Hristos.” În mod paradoxal, dacă vrem să experimentăm bucuria credinţei, nu trebuie să ne concentrăm mult asupra ei. Trebuie să ne concentrăm asupra măreţiei Mântuitorului nostru.

John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu

„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer


Cunoaşterea Celui PreasfântCum crezi că este Dumnezeu? Este Dumnezeul pe care Îl cunoşti tu creat după chipul şi asemănarea ta sau este ceva mai mult? Ce putem cunoaşte despre Dumnezeu? Autorul Aiden Wilson Tozer ne răspunde la aceste întrebări şi la alte câteva în cartea sa intitulată Cunoaşterea Celui Preasfânt.

Mesajul acestei cărţi nu-şi trage rădăcinile din timpurile noastre, dar este adecvat lor şi cerut de o situaţie care există în Biserică de mai mulţi ani şi care se înrăutăţeşte constant. Mă refer la pierderea conceputului de maiestate din gândirea religioasă generală. Biserica a abandonat concepţia înaltă despre Dumnezeu pe care o avea cândva şi a înlocuit-o cu una atât de ieftină şi de lipsită de demnitate, încât aceasta a ajuns cu totul nevrednică de oamenii inteligenţi care vor să se închine cu adevărat, spune Tozer. Continuă lectura „„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer”