Astăzi vom descoperi o altă carte care abordează subiectul dragostei. Însă nu dragostea pe care lumea o promovează şi o îmbrăţişează, care astăzi e şi mâine a dispărut, ci O dragoste mai presus de raţiune. Aşa se numeşte cartea scrisă de John Ortberg, pe care v-o propun astăzi și care se află și pe lista celor 5 altfel de cărți despre dragoste.

O dragoste mai presus de ratiuneAm ales să această carte pentru a ne îndrepta privirea şi gândurile către dragostea adevărată, spre ce înseamnă ea pentru Dumnezeu şi ce ar trebui să însemne ea pentru noi. John Ortberg ne ajută să descoperim toate acestea în douăsprezece capitole pline de sensibilitate presărate şi cu o doză de umor cald. Pentru mine, O dragoste mai presus de rațiune a fost o carte deosebit de încurajatoare și sper că următoarele fragmente din ea vă vor convinge să o puneți pe lista voastră de lectură.

Subtitlul cărţii O dragoste mai presus de raţiune este o întrebare: Cum explici o dragoste ce nu poate fi explicată? Iată cum răspunde autorul:

Cu toţii suntem nişte păpuşi de cârpă. Cu defecte şi răni, frânţi şi deformaţi. Însă suntem păpuşile de cârpă ale lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne cunoaşte secretul. El ştie că suntem nişte păpuşi de cârpă.

Profetul Isaia a spus-o cu mii de ani în urmă: „Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită”. Fiecare dintre noi a devenit atât de zdrenţăros, atât de sfâşiat de păcat şi vinovăţie încât singura soluţie logică la îndemână era să se elimine rasa umană. Ca ea să fie eliminată şi totul să fie luat de la început. Însă Dumnezeu nu a putut să facă aşa ceva. Aşa că a propus o operaţie de reconstrucţie. Dumnezeu Şi-a propus să ducă rasa umană acolo unde putea să-i schimbe hainele murdare şi să-i îndepărteze vinovăţia şi păcatul, care au făcut obiectul iubirii Sale să devină atât de neatrăgător. Un astfel de loc chiar există. Acesta este crucea.

Există o dragoste care caută valoarea în obiectul ei. Există o dragoste care este atrasă de statut, bogăţie şi frumuseţe. Noi înţelegem această dragoste. O vedem în fiecare zi. Însă există o dragoste care îi conferă valoare obiectului ei. Există o dragoste care ia păpuşi de cârpă ca mine şi ca tine şi le iubeşte dincolo de raţiune. Şi dacă Îl laşi, Dumnezeu va începe să-ţi facă o operaţie de reconstrucţie până când, într-o zi – să te ţii! „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl. Să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem…Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.”

După ce ne reaminteşte că suntem chemaţi să iubim, John Ortberg schiţează câteva dintre caracteristicile acestei iubiri

„Dacă mă iubiţi pe Mine, iubiţi-Mi şi păpuşile de cârpă” spune Dumnezeu. Cele două iubiri sunt nedespărţite.

Dragostea înseamnă să fii pentru persoana pe care o iubeşti. Dragostea adevărată este gata să avertizeze, să mustre, să confrunte sau să sfătuiască, atunci când este necesar.

Dragostea îşi găseşte desfătarea şi bucuria în cel iubit.

Dragostea dăruieşte şi îl slujeşte pe cel iubit. Testul dragostei este că ea dăruieşte chiar şi atunci când nu se aşteaptă la o răsplată.

Dragostea acordă atenţie. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât ne acordă atenţia Lui, spune John Ortberg. Dragostea observă. Dragostea ascultă. Dragostea ţine minte. Dragostea este în detalii.

A-ţi întoarce faţa spre cineva înseamnă să-i dai acelei persoane toată atenţia ta, din toată inima. Nu este o ascultare ocazională a unei minţi preocupate. Este o declaraţie: „Nu am altceva de făcut, nu am alt loc în care aş vrea să fiu. Îmi doresc cu toată fiinţa să fiu alături de tine.” Acesta este genul de atenţie cu care Dumnezeu ne copleşeşte.

Dumnezeu atinge ceea ce e de neatins – Isus era şi este abordabil şi accesibil pentru oricine. El a atins chiar și leproșii, vameșii și păcătoșii. Adevărata spiritualitate îl face pe om mai abordabil, nu mai puţin abordabil.

Secretul este să fim atât de plini de Isus, încât atunci când ne atingem de cei din această lume, în loc să ne molipsim noi, să se molipsească ei de la noi. Numai când te apropii destul de mult pentru a te molipsi de durerea altora, vor fi ei suficient de aproape pentru a se molipsi de dragostea ta. În izolare, dragostea moare. Umilinţa şi generozitatea sufletului se sufocă.

Spiritualitatea corect înţeleasă este o viaţă de uimire, de veneraţie, de bucurie, de simplitate, de închinare, de mulţumire, de slujire, de umilinţă, de curaj şi de adevăr. Întotdeauna în centru se află dragostea. Spiritualitatea greşit înţeleasă produce oameni care sunt îngâmfaţi, care se autoîndreptăţesc, care nu pot iubi, care nu pot simţi. Produce inimi reci, măşti de plastic, feţe triste, vieţi lipsite de autenticitate şi suflete ofilite.

Oamenii care reprezintă surse de har nu încetează niciodată să te iubească. Ei văd dincolo de aparenţe; ei văd întunecimea, la fel ca bunătatea din inima ta. Dar când văd întunecimea, nu se retrag. Nu sunt scârbiţi. Se apropie de tine. Poate că eşti o păpuşă de cîrpă, dar eşti păpuşa de cârpă a lui Dumnezeu şi „furnizorii de har” nu te uită niciodată.

Cartea O dragoste mai presus de rațiune vă va face să vă minunaţi încă o dată sau poate pentru prima dată de dragostea lui Dumnezeu. Fie ca acest lucru să ne facă pe toţi să Îl admirăm pe Dumnezeu în toată splendoarea harului Său, și să îi vedem pe ceilalţi prin ochii lui Dumnezeu.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s