Ce am citit în februarie 2022


Cea mai scurtă lună din an mi s-a părut că a durat de două ori cât ianuarie, poate și din cauză că este, teoretic, ultima lună completă de iarnă, cu siguranță și din cauza evenimentelor apăsătoare de la finalul ei.

Prinsă cu pregătirile și înregistrările pentru sezonul 21 al emisiunii, nu am reușit să citesc mare lucru pe lângă, și nici lui Mihai nu i-am mai citit prea multe cărți noi, datorită faptului că acum citește și singur destul de mult.

Așadar, în luna februarie 2022 am reușit să citesc 16 cărți, cele mai multe dintre ele pentru emisiuni, inclusiv un roman, câteva cărți pentru copii, mai ales pe tema iubirii, dar și câteva „restanțe” din lunile trecute. Un raport mai scurt, dar care sper să vă inspire!

Una dintre restanțele de luna trecută a fost cartea Te-aș plăcea dacă ai semăna mai mult cu mine de John Ortberg, pe care am prezentat-o deja pe larg în emisiune (Mulțumim încă o dată Editurii Scriptum pentru colaborare!).

Este o carte despre relații și nevoia de intimitate (în diverse tipuri de relații), la care m-am trezit deseori râzând de una singură, deși de obicei nu mă amuză umorul de pastor american. De data asta ceva din mine a cedat, poate și din cauza lipsei de prea mult umor în viața mea în ultimii 2 ani.

O altă restanță de luna trecută a fost și Basme uitate despre bunătate și curaj de la Usborne, o ediție foarte frumos ilustrată ce cuprinde 8 basme culte repovestite. Mai toate îmi erau necunoscute, cu excepția repovestirii după Prințesa și goblinii de George MacDonald (care nu mi s-a părut că surprinde de fapt esența poveștii originale prea bine și nu mi-a plăcut nici că i-au schimbat numele în „Esme”…). Fata din carte a fost unul dintre preferatele mele, pentru că vorbește despre libertatea de a ne scrie propria poveste, deși uneori tânjim după ceva palpitant, ca în cărți.

O observație pe care aș vrea să o fac aici este aceea că, deși înțeleg dorința și preocuparea de a reprezenta în cărțile pentru copii toate rasele și fizionomiile umane, cred că, în unele cazuri, există pericolul de a ajunge la niște inadvertențe culturale și istorice în detrimentul raselor/fizionomiilor care se dorește să fie la fel de vizibile precum cea albă/europeană. Nu am absolut nicio problemă cu nicio rasă de pe pământ, dar mi se pare cumva nefiresc să văd în anumite cadre sau decoruri personaje din anumite rase care nu și-ar fi găsit locul acolo, cultural/istoric vorbind, la fel cum mi se pare nefiresc să văd o zână negresă, deși cartea încearcă să fie cât mai „atemporală” posibil. Desigur, în domeniul basmelor orice e posibil, dar dacă în cultura rasei respective nici nu există elementele alea de basm, nu le faci nicio „dreptate” impunându-le niște roluri din basmele europene. Zic și eu, voi ce părere aveți? (Asta dacă ați înțeles ce vreau să spun :)) ).

Trecând mai departe, tot din categoria restanțelor, de astă dată, de anul trecut, se află și Advent for Everyone de N.T. Wright, pe care am terminat-o în sfârșit de citit împreună cu soțul meu. Am prezentat-o în episodul special de Advent de anul trecut, dacă vreți să aflați despre ce e vorba.

Pentru că nu abordează textele Evangheliilor cu privire la Nașterea Mântuitorului, ci îndemnuri din epistolele apostolilor Pavel, Petru, Ioan și Iacov, pe noi nu ne-a prea prins în perioada de Advent, dar a fost tocmai bună mult după aceea.

Între timp am citit și câteva cărți pentru copii. Prima dintre ele i-am cumpărat-o eu lui Mihai, și anume, Drumul spre Valea Mominilor de Alex Haridi, Cecilia Davidssson și Cecilia Heikkila, o introducere în universul Mominilor creat de Tove Jansson. Este primul meu contact cu aceste personaje și aș fi curioasă să citesc poveștile originale.

După aceea am citit două cărți luate cu împrumut de la alți copii de la școala duminicală (au primit de Crăciun fiecare câte o carte și îndemnul a fost să le citească și să facă schimb între ei până le citesc toți pe toate). Acestea au fost Mama sărută, tata îmbrățișează de Lisa Tawn Bergren, cu ilustrații de Aleksandar Zolotić, care chiar ne-a plăcut, s-a dovedit a fi foarte simpatică, și Buster vrea să renunțe de David si Nan Pawlison, cu ilustrații de Joe Hox, din seria „Vestea Bună pentru inimi micuțe”, care cuprinde mai multe titluri ce tratează diverse emoții și situații cu care se confruntă copiii, dar nu numai. Sunt un fel de povești terapeutice creștine, ce conțin și sfaturi pentru părinți și versete aplicative.

Cu ocazia Zilei Iubirii (Valentine’s Day) am citit și două cărți noi pe această temă, Prima mea cărticică despre sentimente. Iubirea (găsită în Kaufland) și Scrisoarea de dragoste de Anika Aldamuy Denise și Lucy Ruth Cummins, o carte drăgălașă despre modul în care ne face să ne simțim și să reacționăm o dovadă de iubire.

În afară de acestea, din categoria cărților pentru copii am mai citit doar Disney Iepurași. O zi de toamnă cu Bocănilă (care de fapt cuprinde două povestioare, una de toamnă și una de primăvară) și Ștrumfii negri de Peyo V. Delporte, primul volum din seria celebră de bandă desenată (pe care Mihai îl citise deja singur înainte, dar pe care a vrut să i-l citesc și eu). Sincer, mie nu mi s-a părut cine știe ce și mi s-a părut foarte obositor fontul mic și greu de urmărit, dar îmi dau seama că are genul de acțiune și umor pentru vârsta și nivelul lui Mihai.

Era să uit! Am citit și o carte de non-ficțiune pentru copii, Vreau să știu: Cum se face o carte de Florence Ducatteau, care s-a dovedit a fi chiar foarte tehnică și plină de informații din domeniu. O recomand!

Și acum să trecem la cele 5 cărți consistente pe care le-am citit luna aceasta, prima dintre ele fiind de altfel începută tot luna trecută, și anume, Refractions. A Journey of Faith, Art and Culture de Makoto Fujimura. Aceasta este o minunăție de colecție de eseuri/însemnări scrise între 2004-2006 și adunate în volum în 2009 (de aceea nici nu prea se mai găsește, eu am „înhățat-o” de pe Book Depository toamna trecută, după ce fusese indisponibilă o vreme, iar acum văd că pe Amazon e 47 de dolari, ultimul exemplar!).

După cum indică și titlul, în acest volum Fujimura scrie despre confluența dintre credință, artă și cultură, pornind de la trauma 9/11 din 2001 și reconstrucția de după, care era încă proaspătă la vremea la care scria, discutând diverse reprezentări artistice și despre rolul artei în societate și legătura ei cu credința creștină. Volumul cuprinde și fotografii și este o bijuterie care merită abordată mai în detaliu, de aceea mă gândesc să-i dedic o serie aici pe blog, ce ziceți?

Am terminat apoi Tulburătoarele descoperiri ale Harului de Philip Yancey, pe care o vom prezenta pe larg în curând într-un episod din acest sezon.

Una dintre primele cărți ale lui Yancey, apărută în original în 1997, această carte nu mi-a plăcut în mod deosebit, mai ales comparând-o cu alte cărți ale lui muuuult mai bune, pentru că citează foooarte mult, povestește foarte mult (capitole întregi în care descrie un film sau o carte) și per total ajunge să devină plictisitoare și greu de parcurs. Abordează muuult mai bine acest subiect în cartea lui mai recentă, pe care am prezentat-o în emisiune acum doi ani, În criză de har.

Evident, cartea nu este complet lipsită de valoare, veți afla de ce ascultând episodul dedicat ei.

Am parcurs apoi volumul Biblia după textul ebraic. Numerii. Deuteronomul, coordonat de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, pe care de asemenea îl vom prezenta în acest sezon. Mi-a plăcut mai puțin decât primele volume, pentru că a avut niște introduceri mai scurte la fiecare carte biblică în parte, dar am descoperit informații interesante în notele explicative.

Am mai terminat apoi o altă minunăție de Makoto Fujimura, Culture Care: Reconnecting with Beauty for Our Common Life. În acest volum Fujimura își expune pe larg viziunea sa despre raportarea pe care ar trebui să o avem față de cultură, și anume, cea de grijă. El consideră că sufletele noastre au nevoie de frumusețe, pentru că suntem creați după chipul unui Dumnezeu Creator, care a creat în mod gratuit și a pus în noi capacitatea de a crea la rândul nostru.

Cultura nu este un teritoriu care trebuie câștigat sau pierdut, ci o resursă pe care suntem chemați să o administrăm cu grijă. Cultura este o grădină care trebuie cultivată.

Dar chiar dacă am fi de acord că frumusețea nu este necesară pentru supraviețuirea zilnică, tot este necesară pentru prosperitatea noastră. Simțul frumosului și creativitatea sunt elementele esențiale care arată că suntem făcuți după chipul unui Dumnezeu creativ. Satisfacția pe care o simțim în frumusețe este strâns legată de modul în care reflectăm noi caracterul lui Dumnezeu de a crea și de a prețui gratuitatea. Este parte din natura umană. De aceea sufletul nostru flămânzește după frumusețe.

Vom discuta despre această carte în paralel cu cartea Cristos și cultura de Richard H. Niebuhr în curând la CARTEA E O VIAȚĂ, așa că nu vreau să vă divulg prea multe acum.

Ultima carte citită în luna februarie a fost în sfârșit un roman și chiar un roman de dragoste istoric, despre care – iarăși! – vom vorbi chiar săptămâna asta în emisiune, deci nu va trebui să mai așteptați mult. Este vorba despre Surprinși de iubire de Patti Callahan, un roman despre relația lui C.S. Lewis cu Joy Davidman (Gresham), cea care avea să-i devină soție la sfârșitul vieții.

Scris din perspectiva ei, acesta este un roman lung ce surprinde complexitățile evoluției relației dintre cei doi, de la o corespondență peste ocean până la întâlnirea față în față și vizita la C.S. Lewis acasă și până la mutarea lui Joy cu copiii în Anglia după divorțul de soțul ei alcoolic și infidel. Patti Callahan a reușit să țeasă un roman captivant chiar și pentru cei care cunosc deja faptele, așa că cred că va fi cu atât mai interesant pentru cei care nu cunosc acest aspect al vieții lui C.S. Lewis, deși probabil că este nevoie să ai câteva cunoștințe măcar cu privire la operele sale importante, pentru că există multe referiri la acestea (cum era și normal). În episodul de sâmbătă povestim în detaliu despre acest roman și împărtășim mai multe impresii, așa că nu-l ratați! (Mulțumim Editurii Scriptum pentru colaborare!)

Aici se încheie raportul meu pe luna februarie, trebuie să mă întorc la cititul cărților pe care le vom prezenta în ultimele 4 episoade din sezonul 21 și îmi doresc tare mult să revin apoi la basme și la alte categorii de cărți care mă așteaptă de ceva timp (printre care și draga de Emily de L.M. Montgomery, din care am apucat să citesc două capitole minunate, dar pe are am fost nevoită să o las deoparte momentan). Simt nevoia de ceva mai vesel sau mai din altă lume ca să mă mai detașez puțin de crizele care ne înconjoară.

Voi ce ați mai citit recent?

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: