Părinții Bisericii #21 – Ciprian al Cartaginei


Ciprian a fost primul mare Părinte vestic al Bisericii. Orașul său, Cartagina, era cel mai mare oraș din partea apuseană a Imperiului Roman, cu excepția Romei însăși. Ciprian a avut multe de învățat de la predecesorul său, Tertulian, care a ajuns, din păcate, controversat, datorită asocierii sale cu schismaticii montaniști, mai târziu devenind el însuși fondatorul unei alte mișcări schismatice, ai cărei adepți se numeau tertulianiști. Viața lui Ciprian, însă, a rămas nepătată de asemenea erori. S-a dovedit a fi un lider înțelept și moderat al unei biserici aprig persecutate.

Sfântul Ciprian, după numele său latinesc Thascius Caecilius Cyprianus, s-a născut în jurul anului 200 și a murit ca mucenic la 14 septembrie 258. A avut mai întâi o carieră de retor în Cartagina. A profesat retorica mulți ani înainte de a se converti la creștinism la o vârstă matură. A fost episcop de Cartagina în timpul persecuției lui Valerian. După Sfântul Augustin, el este unul din cei mai importanți mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord în primele secole ale creștinismului.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #21 – Ciprian al Cartaginei”

Părinții Bisericii #2 – Policarp al Smirnei


Policarp s-a născut în anul 68 d.Hr. în cetatea Efes. Părinții săi, Pancratie și Teodora, erau bogați, însă evlavioși și milostivi față de săraci. Fiind vremuri de persecuție, însă, părinții săi au fost martirizați la scurt timp după nașterea sa, așa că Policarp a fost crescut de o văduvă creștină, în teamă de Dumnezeu și cu aceeași dorință de a-i ajuta pe cei săraci precum părinții săi martiri. Numele Policarp însemna „multe roade”.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #2 – Policarp al Smirnei”

Un strop de viață #686


Iartă-ne pentru lipsa de rugăciune, pentru că la rădăcina lipsei noastre de creștere se află aproape întotdeauna lipsa de rugăciune.
Iartă-ne că ne interesează mai mult paparazzi, filmele și vedetele și revistele de scandal decât să ne rugăm pentru Biserica persecutată.
Iartă-ne pentru planurile noastre elaborate pentru biserici, în loc să avem planuri de a iubi într-un mod elaborat ca biserică.
Ne pocăim, Doamne, că te iubim așa de puțin pentru că ne iubim pe noi înșine prea mult.

Ann Voskamp, because sometimes you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey

Un strop de viaţă #458


Matei 5:13-16

Prin har, astăzi voi posti de la faptul că mă leg de lucruri de nimic, fără scop în loc să mă rog pentru Biserica persecutată care este în lanţuri. Astăzi nu îmi voi lua credinţa de-a gata, ci o voi scoate de sub obroc şi o voi împărtăşi unei persoane. Ne pocăim de faptul că nu ne trăim credinţa în smerenie când fraţii şi surorile noastre mor zilnic pentru ea.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 8

„Torturat pentru credinţă“ de Haralan Popov


coperta-torturat-pt-hristos-no-layersDupă o serie de mărturii ale unor credincioşi români, astăzi vă prezint autobiografia Torturat pentru credinţă de Haralan Popov. Acesta a fost un pastor bulgar, care a trăit între 1907-1988 şi care a trebuit să sufere 13 ani şi 2 luni în închisorile comuniste din Bulgaria din cauza credinţei în Isus Hristos.

Cartea prezintă istoria Bisericii Prigonite din Bulgaria. Zeci şi sute – chiar mii de oameni – au suferit ca şi mine şi chiar mai mult, spune Popov în prefaţa cărţii.

În iunie 1948, toţi membrii Consiliului Suprem, inclusiv reprezentantul cultelor, au fost chemaţi la Ministrul Cultelor. Venise clipa încercării noastre şi trebuia să facem faţă, povesteşte Popov. Li s-a cerut să susţină ideologia comunistă de la amvon, lucru pe care toţi liderii bisericilor evanghelice au refuzat să-l facă. Consecinţa acestui refuz nu va întârzia să apară. La 24 iulie 1949, ora 4 dimineaţa, casa lui Popov este percheziţionată, iar el este dus la poliţie şi închis într-o celulă. Continuă lectura „„Torturat pentru credinţă“ de Haralan Popov”