Părinții Bisericii #10 – Eusebiu de Cezareea


„În timpul persecuției lui Dioclețian, într-o vreme când bisericile erau dărâmate, iar cărțile sfinte erau arse și creștinii erau proscriși ori siliți să apostazieze, unul dintre ei muncea în tăcere undeva într-un adăpost ascuns, înfiripând prima istorie a creștinismului.”

La începutul „epocii de aur” a literaturii creștine din secolul al IV-lea, un loc de frunte l-a deținut Eusebiu de Cezareea. Cunoscut mai cu seamă ca istoric al Bisericii și supranumit chiar „părinte al istoriei eclesiastice”, Eusebiu a scris numeroase lucrări și în alte domenii, remarcându-se ca exeget, teolog, apologet și polemist. Deși stilul său nu era plăcut, nici strălucit, lucrările sale se disting printr-o mare erudiție, o bună cunoaștere a Scripturii, a istoriei, a literaturii antice, a cronologiei, filologiei, paleografiei și filosofiei. Cu excepția lui Origen, Eusebiu depășește pe toți scriitorii Bisericii de Răsărit prin amploarea cercetărilor și erudiției. Din păcate, multe din lucrările sale s-au pierdut, fiind cunoscute doar după titlu sau citate de alți scriitori.

Eusebiu a cunoscut atât perioada persecuțiilor sângeroase împotriva Bisericii de la începutul secolulului al IV-lea, cât și remarcabila întorsătură de situație din timpul Împăratului Constantin, care a legalizat practica Bisericii creștine.

Datorită muncii sale neobosite, creștinătatea are zugrăvită, prin lucrarea sa Istoria Bisericească, imaginea organizării tinerei Biserici, a slujitorilor, martirilor și învățaților ei, a activității și operei lor.

Teologul catolic Pierre Batiffol scria „Te sperii cât de puțin am ști din primele trei veacuri creștine fără Eusebiu” (în Anciennes litteratures chretiennes et la litterature grecque, Paris 1897). Iar Gustave Bardy scria în 1960 în Eusèbe de Césarée. Histoire ecclésiastique, „dacă episcopul din Cezareea n-ar fi scormonit prin bibliotecile palestiniene unde învățatul Origen și episcopul Alexandru strânseseră la vremea lor toată literatura creștină a antichității, cunoștințele noastre despre primele trei veacuri ale Bisericii s-ar reduce la foarte puține lucruri

Este interesant de constatat cât de puține amănunte biografice ne-a lăsat un astfel de istoric. Data nașterii este aproximată între anii 260-264. Locul nașterii și al formării sale este Cezareea, în care l-a și întâlnit pentru prima dată, pe când era tânăr, pe împăratul Dioclețian, însoțit de și mai tânărul pe atunci Constantin.

Îndrăgostit de studiul biblic și de  viața ascetică, s-a apropiat de Pamfil, un învățat din Fenicia, adept și ucenic al lui Origen, începând astfel o prolifică colaborare.

La puțin timp după restabilirea păcii pentru Biserică în 313, Eusebiu este ales episcop al Cezareei. Despre reorganizarea vieții creștine după acest eveniment, el scrie un pasaj foarte încurajator: „Am văzut cum în fiecare loc care cu puțin timp înainte fusese adus la ruină de tiranii fără Dumnezeu, cum s-a revenit la viață din lunga amorțeală și decădere, cum iarăși s-au ridicat biserici din temelie până la mare înălțime și au devenit și mai mărețe decât cele distruse mai înainte. (…) Au avut loc sărbători de înnoire în orașe și sfințiri de locașuri de rugăciune, construcții noi, adunări ale episcopilor, din depărtări și țări străine oamenii au revenit la casele lor, neam cu neam trăiește acum în pace, mădularele trupului lui Hristos se află într-o armonie deplină… Puterea Duhului lui Dumnezeu pătrunde toate mădularele, ele devenind o inimă, o credință plină de bucurie și toate aduc slavă lui Dumnezeu.”

Asemenea lui Origen și Tertulian, nici viața lui Eusebiu nu este fără semne de întrebare: neînțelegând pericolul și gravitatea ereziei lui Arie, l-a susținut și a crezut că se poate rezolva conflictul prin concesii și de o parte și de alta. Cu timpul, însă, a înțeles și s-a dezis de arienii extremiști.

De asemenea, a fost acuzat de lingușeală față de Constantin, fiind bine văzut de acesta și considerat un scriitor al curții împărătești. Este de înțeles, însă, că după teribilele persecuții pe care le-a îndurat înainte, l-a considerat pe Constantin trimis al lui Dumnezeu și un împărat ideal.

Printre scrierile sale istorice cele mai importante se numără:

Istoria bisericească – pentru aceasta, Eusebiu foloseşte o documentaţie bogată, în genul istoriografiei moderne, incluzând în această lucrare extrase din documente ale epocii, ca edicte împărăteşti sau scrisori ale împăratului Constantin. Cartea întâi cuprinde doctrina despre preexistența și dumnezeirea Mântuitorului, precum și un rezumat al celor întâmplate în Evanghelii. Cartea a doua cuprinde viața Apostolilor, până la prigoana lui Nero și martiriul lui Petru și Pavel. Cartea a treia cuprinde răspândirea Evangheliei în lume, despre Clement și epistola sa, despre Ignatie al Antiohiei și alți episcopi, despre erezia nicolaiților și alte erezii timpurii, precum și despre persecuția lui Domițian. Cartea a patra continuă să menționeze episcopi, împărați, martiri, scriitori bisericești (precum Iustin Martirul, Teofil, Tațian). Cartea a cincea îi menționeaza pe Irineu, Clement al Alexandriei, Panten. Cartea a șasea este în mare parte dedicată lui Origen. Cartea a șaptea continuă cu menționarea episcopilor, a martirilor din vremea lui Decius și Gallus, și a ereticilor. Cartea a opta vorbește despre martiri din Fenicia, Frigia, Egipt ș.a. Cartea a noua ajunge la ultimele persecuții dinaintea păcii lui Constantin. Cartea a zecea încheie cu perioada glorioasa din vremea lui Constantin cel Mare și revenirea la viață a Bisericii.

Cronica –  o listă cronologică de evenimente datate de la Crearea lumii şi până în anul 303.

Viaţa lui Constantin – un elogiu adus împăratului, dar care rămâne o sursă importantă pentru cunoaşterea domniei împăratului Constantin cel Mare.


Cuvine-se să ne cutremurăm, dar nu privind la măiestrita lucrare a întregului univers (a cărui alcătuire are în ea ceva trupesc și e făcută din una și din aceeași materie) ci numai cu gândul la nearătatul și nevăzutul Cuvânt; pentru toți dărătorul de chip și frumusețe, Unul-Născut Fiul al lui Dumnezeu, pe care Ziditorul a toate, Cel a Cărui fire este mai presus până și decât cel mai înalt fel de a fi, L-a născut El Însuși din Sine Însuși și I-a dat stăpânirea și cârmuirea a toate.

(…) Ca să poată rămâne [ucenicii] neînfricați și de neclintit la gândul morții ce-i aștepta în confruntarea lor cu rătăcuta credință în zei a neamurilor (și ca să-l poată primi cu atâta seninătate), viața de după moarte trebuia să ajungă pentru ei o convingere absolută. Fiindcă de n-ar fi știut ei de ce nu le pasă de moarte, nici nu s-ar fi putut înfățișa pregătiți să înfrunte soarta potrivnică. Iată deci pentru ce – vrând El să-i înarmeze împotriva cumplitei puteri a morții – nu S-a mulțumit Cuvântul să-i strunească numai pe calea vorbelor și a îndemnurilor, nici nu s-a mărginit să ticluiască cele legate de nemurirea sufletului cu simplă putere de convingere și recurgând numai la presupuneri – ci dimpotrivă, le-a pus în față laurii unei biruințe culese de El împotriva morții chiar prin faptă! Acesta este cel dintâi și mare motiv al luptei date de Mântuitorul nostru împotriva morții. Așa a putut El dovedi ucenicilor Săi că moartea – care pentru toți oamenii este ceva atât de cumplit – nu înseamnă de fapt nimic, și i-a putut El face să vadă cu proprii lor ochi adevărul făgăduitei vieți. Așa a putut El face din actul învierii pârga nădejdii noastre, a tuturor, într-o viață în Dumnezeu și în nemurire.

Mântuitoarea Sa moarte (…) a fost o jertfă adusă lui Dumnezeu, supremul împărat al tuturor, pentru întreaga noastră spiță; o jertfă adusă și consacrată întregii noastre turme a oamenilor; o jertfă adusă spre înlăturarea rătăcitei credințe insuflate de demoni. Fiindcă această unică și mare jertfă a preasfântului trup al Cuvântului nostru, odată adusă spre folosul întregului neam al oamenilor, odată oferit ca o jertfă de ispășire a tuturor neamurilor căzute în starea de necredință la care-i adusese rătăcirea insuflată lor de demoni, toată puterea blestemaților demoni avea să piară; toată sminteala pământească și amăgitoare avea să se destrame, lăsând fără întârziere locul liber unei prezențe mai puternice decât ea.

Cum să nu ne minunăm peste poate văzând că (…) la început, El S-a gândit să cheme la Sine niște oameni simpli, din popor, pe care i-a făcut să-și lase năvoadele și să ajungă dătători de lege și învățători ai întregii lumi? Sau faptul de a le fi vestit (și ce le spusese El prin grai avea să și treacă în faptă!) că va face din ei pescari de oameni; după care i-a și înzestrat cu asemenea iscusință și putere, încât au fost ei în stare să scrie și să lase în urma lor cărți care s-au dovedit atât de convingătoare, că, tălmăcite pretutindeni pe pământ și-n tot graiul – barbar ori grecesc – au ajuns la toate popoarele un temei de cumpănire, tuturor adeverindu-le dumnezeiescul izvor al învățăturilor cuprinse într-însele?

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s