Părinții Bisericii #24 – Augustin


În cele 24 de săptămâni de până acum, am aflat frânturi din viața unor mari Părinți ai Bisericii. I-am descoperit pe cei care erau în viață în perioada Apostolilor și chiar au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, apoi pe primii teologi, apologeți și filozofi creștini, pe cei care și-au desfășurat activitatea sub persecuție și de cele mai multe ori și-au sfârșit-o prin martiriu, apoi pe cei care au văzut zorii creștinismului ca religie oficială a Imperiului. Când au apărut ereziile, i-am văzut pe cei care au stat în calea lor, marii apărători ai credinței, participanți la cele mai importante concilii ecumenice. Am descoperit atât figuri marcante care au jucat rol și în viața politică și socială, pe lângă cea bisericească, cât și părinți care s-au retras într-o viață ascetică sau în mănăstiri, pentru a păstra acolo credința cea dreaptă atunci când creștinismul maselor devenea prea diluat. Evident, lista nu este exhaustivă, iar informațiile prezentate atât de pe scurt sunt doar un grăunte de nisip pe o plajă întinsă. Însă sper că v-am stârnit interesul de a descoperi tot mai mult din această „plajă”, pentru că merită!

Părinții Bisericii ne învață cum să abordăm cultura în care trăim, cum să discernem ce e bun din ea și în special cum să intrăm în dialog cu ea. Ne învață cum să cunoaștem și să apărăm credința cea adevărată, și le suntem profund recunoscători pentru lupta pe care au dus-o pentru a păstra integritatea doctrinei și practicilor creștine. Ei ne sunt model de viețuire atât în vremuri de persecuție, cât și în perioade de pace. De la ei învățăm că a fi un bun cărturar merge mână în mână cu a avea grijă de cei defavorizați și bolnavi. Și mai presus de toate, că Isus Hristos merită urmat până la moarte, iar fascinația pentru lucrarea Sa mântuitoare, creația Sa, merită o dedicare de o viață.

Pentru ultimul articol din serie, l-am ales pe nimeni altul decât Fericitul Augustin.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #24 – Augustin”

Părinții Bisericii #21 – Ciprian al Cartaginei


Ciprian a fost primul mare Părinte vestic al Bisericii. Orașul său, Cartagina, era cel mai mare oraș din partea apuseană a Imperiului Roman, cu excepția Romei însăși. Ciprian a avut multe de învățat de la predecesorul său, Tertulian, care a ajuns, din păcate, controversat, datorită asocierii sale cu schismaticii montaniști, mai târziu devenind el însuși fondatorul unei alte mișcări schismatice, ai cărei adepți se numeau tertulianiști. Viața lui Ciprian, însă, a rămas nepătată de asemenea erori. S-a dovedit a fi un lider înțelept și moderat al unei biserici aprig persecutate.

Sfântul Ciprian, după numele său latinesc Thascius Caecilius Cyprianus, s-a născut în jurul anului 200 și a murit ca mucenic la 14 septembrie 258. A avut mai întâi o carieră de retor în Cartagina. A profesat retorica mulți ani înainte de a se converti la creștinism la o vârstă matură. A fost episcop de Cartagina în timpul persecuției lui Valerian. După Sfântul Augustin, el este unul din cei mai importanți mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord în primele secole ale creștinismului.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #21 – Ciprian al Cartaginei”

Părinții Bisericii #8 – Origen


Despre Origen se pot scrie (și s-au scris) volume întregi, care să-l laude pentru geniul său sau, dimpotrivă, să-l acuze pentru devierile sale. El ne stă drept avertisment față de de zelul care nu are o temelie teologică solidă, față de tendința speculativă de interpretare a textelor scripturistice dusă prea departe, dar și față de pericolul răstălmăcirii textului scos din context – așa cum s-a întâmplat chiar cu pasaje din operele lui Origen.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #8 – Origen”

Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)


Ignatie a fost un urmaș direct al apostolilor, fiind al treilea episcop al Antiohiei, una dintre cele mai importante biserici ale acelor zile. A fost ucenic al Apostolului Petru și, împreună cu Policarp al Smirnei, a fost ucenic al Apostolului și Evanghelistului Ioan. Cu siguranță reprezenta una dintre cele mai proeminente personalități creștine în acea perioadă ce a urmat lucrării apostolilor. Antiohia era, însă, și locul unor importante dezbateri religioase, așa că Ignatie a denunțat dezbinarea ca „început al răului”, implicându-se cu tenacitate în acele conflicte. A interacționat și cu grupările eretice, mustrându-i cu asprime pe iudaizatori, sau atacându-i pe docetiști, care credeau că Isus doar a părut a fi om, dar nu a fost în realitate. A fost arestat, fiind acuzat de „ateism” – negarea zeilor romani – și dus de la Antiohia la Roma pentru judecată. Pe drum, s-a întâlnit la fiecare oprire cu liderii creștini din zonă și a scris șapte scrisori (către Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni, și o epistolă către sfântul Policarp)

Continuă lectura „Părinții Bisericii #1 – Ignatie al Antiohiei (Teoforul)”
%d blogeri au apreciat: