Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor 2020


Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, ne-am gândit să vă povestim despre cărțile care ne-au mers la suflet în această perioadă de izolare, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!

Pentru că eu (Irina T.) am mai scris despre majoritatea acestor cărți (aici), sunt poate la fel de curioasă ca voi să aflu ce a citit Irina E. în timpul acestei izolări și în ce măsură aceste lecturi se încadrează în prioritățile pe care le avea când am înregistrat acel episod sau dacă acestea s-au schimbat complet.

Prima mea prioritate de lectură despre care vorbeam atunci erau cărțile devoționale, iar în această perioadă am citit o asemenea carte scrisă de Michael Card, The Name of the Promise Is Jesus. Ea conține versurile cântecelor compuse de Michael Card pe tema vieții lui Hristos și apărute pe albumele din trilogia The Life în anii ’80 și meditații pe temele cuprinse în ele sau povești despre cum au fost scrise sau despre reacții pe care le-a primit la ele. M-a surprins să constat cât de bine s-au potrivit unele dintre ele situației actuale, ca întotdeauna Michael Card mi-a oferit o perspectivă proaspătă asupra evenimentelor Evangheliilor sau mi-a atras atenția asupra unor detalii pe care nu le observasem și încă o dată am lăudat talentul său și faptul că s-a străduit să compună cântece despre episoade din Evanghelii despre care nu prea se cântă.

Cărțile despre viața creștină erau și o prioritate de-a ta, Irina E. Ai citit ceva interesant din domeniul ăsta în ultima vreme?

IE: Da, pentru că perioada de izolare a coincis în mare parte cu Postul Paștelui, am citit Cartea Filocaliilor. Cele mai frumoase pagini (partea 1 și partea 2), pentru că așa îmi propusesem – mi se părea potrivită pentru aceste săptămâni de pregătire pentru Paște. În completarea ei, am citit și scrierea lui Ioan Scărarul, Scara (sau Scara dumnezeiescului urcuș, un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și înaintarea pe calea virtuților, care este des citat și în Filocalie). Ambele au menirea să ne îndrepte privirile de la cele lumești la cele spirituale, spre introspecție și analiza propriei vieți și a propriilor păcate și mai ales spre comuniunea cu Dumnezeu. Iar pentru mine chiar asta au reușit să facă, în mijlocul unor săptămâni extrem de agitate, să îmi ridice privirea de la muncă, de la griji, poate chiar de la știri și tot ce se întâmplă. Cu siguranță voi mai reveni la Cartea Filocaliilor și la însemnările mele din ea, pentru că este o lectură purificatoare, și pur și simplu altfel – ceva de care aveam nevoie.

A doua mea prioritate la începutul anului erau cărțile de parenting, dar de când am intrat în izolare nu am citit nimic din acest domeniu, deși m-am ocupat de diferite aspecte ale educației lui Mihai mai mult decât înainte. Momentan nu mai am la dispoziție nicio carte nouă din acest domeniu pe care să fi vrut s-o citesc.

Tu, Irina, ai mai citit ceva din domeniul psihologiei sau te-a interesat vreun domeniu nou în această perioadă?

IE: Chiar zilele trecute am terminat o carte excelentă, Poate ar fi bine să discuți cu cineva de Lori Gottlieb. Este vorba despre un psihoterapeut care, într-un moment dificil al vieții ei, alege să meargă ea însăși la un alt psihoterapeut, și îmbină în carte povestea ședințelor ei de terapie cu povestea vieții ei (foarte interesantă, cu multe întorsături de situație) și cu poveștile unor persoane care au apelat la ea ca psihoterapeut. Este greu să rezumi toate temele pe care le acoperă – ce faci când știi că mai ai foarte puțin de trăit, dar simți că viața abia începuse, sau ce mai ai curajul să schimbi când ai în spate o viață plină de regrete și decizii proaste, cum să ierți, ce să mai speri, care este sensul tuturor lucrurilor și cum să te descoperi pe tine însuți. Fiecare pacient este diferit, povestea ei este diferită, însă m-a interesat foarte mult modul în care ea, din poziția de terapeut, descoperă ascunzișurile vieții celor care vin la ea la cabinet și intră în niște unghere nebănuite ale vieții lor, iar unele dintre ele chiar m-au lăsat cu gura căscată. Iar din poziția ei de „pacient”, cum psihoterapeutul reușește să deznoade hățișurile complicate ale propriei ei vieți și perspective asupra vieții și a morții. Am citit-o pe nerăsuflate.

A treia mea prioritate erau cărțile despre diverse culturi sau istoria mentalităților și am început luna aceasta să citesc At Home. A Short History of Private Life de Bill Bryson (tradusă în limba română Acasă. O scurtă istorie a vieții private) și sper să reușesc să o termin până la sfârșitul lunii, pentru că nu m-am ținut de ea să citesc câte un capitol pe zi, pentru că în unele zile nu am avut chef de ea și are capitole destul de lungi. Este însă interesantă, chiar dacă nu chiar ce mă așteptam sau nu am aflat până acum anumite lucruri la care mă așteptam și mi se pare că face niște preambuluri cam lungi despre istoria unor aspecte mai generale (agricultura, electricitatea etc), înainte de a reveni la spațiul domestic. Însă modul în care scrie este captivant și are umor și voi reveni cu mai multe impresii când o termin. Oricum, judecând și doar după subiect, ce carte mai potrivită decât aceasta să citești când ești în izolare acasă?

Tu ai citit vreo biografie sau carte legată de viața vreunei personalități (a treia ta prioritate)?

IE: Despre ceea ce am citit din această categorie am scris deja pe blog spre finalul lunii martie, aici. Este vorba de volumul The Letters of J.R.R. Tolkien, care m-a ajutat să descopăr mult mai mult din viața celui care este, pentru mine, cel mai important scriitor, și, deși îi cunosc cărțile de 15 ani, simt că abia acum încep să aflu și să înțeleg mai multe, așa că, cu siguranță voi mai parcurge și alte cărți pe această temă.

A patra mea prioritate erau cărțile despre cărți și doar în luna martie am citit chiar două astfel de cărți (deși pe una din ele am terminat-o înainte de starea de urgență), iar luna aceasta am început Un cititor în pădurea din oglindă de Alberto Manguel. Cea care mi s-a lipit de suflet însă este cea pe care am citit-o la începutul lunii martie și pe care am lăudat-o în raportul pe luna respectivă, Book Girl de Sarah Clarkson și despre care n-o să spun mai multe acum pentru că am de gând să vă împărtășesc fragmente și liste de lectură adaptate din ea într-o serie de articole viitoare.

Pe lista ta prioritatea numărul 4 erau cărțile de popularizare a științei. Te-a mai atras ceva în acest domeniu?

IE: Într-adevăr, am avut prilejul să citesc chiar două cărți din această categorie. Cuprind mulțimi. Miliardele de microbi din noi și felul în care ne modelează viața de Ed Yong a fost o lectură pasionantă care mi-a retrezit nostalgia față de ce am învățat la microbiologie în facultate. Am aflat o mulțime de lucruri despre microorganisme și cât de importante sunt – și nu doar generalități, ci exemple concrete și inedite din lumea animală și din corpul uman, pe care nu le-aș fi bănuit vreodată. A doua carte a fost Viața secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse, scrisă de Peter Wohlleben, un pădurar cu o pasiune molipsitoare, care ne împărtășește din experiența sa de o viață despre relațiile dintre copaci (da, iată că există și așa ceva), cum „socializează”, cum se îngrijesc unii de alții (sau dimpotrivă), și în general cum arată viața unui copac. Pe mine m-a fascinat, și chiar în perioada aceasta, stând acasă și privind pe fereastră în grădina din fața blocului, mi-am dat seama că privesc copacii cu alți ochi. Ambele cărți mi-au deschis perspectiva asupra unor universuri ascunse, dar atât de uimitoare.

Ultimele două categorii o să le iau împreună pentru că ambele se încadrează în marele domeniu al ficțiunii – cărțile pentru copii și adolescenți și romanele. Mai ales în luna aprilie am citit mai multe cărți pentru copii/adolescenți și mai puțin pentru adulți, dar singura care mi-a rămas lipită de suflet până acum a fost Maud de Melanie J. Fishabane, romanul inspirat de adolescența lui L. M. Montgomery, autoarea seriei de cărți Anne de la Green Gables (din care, apropo, a mai apărut un volum, al patrulea, Anne în Casa Plopilor Bătuți de Vânturi). Am scris mai multe despre ea în raportul pe martie, așa că o să mai menționez doar ultimul roman citit care s-ar încadra la categoria romanelor istorice despre care pomeneam în emisiune, pe care l-am citit pe nerăsuflate cum nu mai citisem demult o carte, deși n-aș spune că mi-a mers la suflet neapărat. Este vorba despre un roman pentru adolescenți, Fata cu palton albastru de Monica Hesse, un roman despre viața unor adolescenți din timpul ocupației naziste din Amsterdam, despre micile trădări care au consecințe grave și despre toate micile sau marile acte de sfidare a unui sistem care le-a dat viața peste cap și prin care aceștia încearcă în același timp să-i protejeze pe cei dragi.

Tu ai citit vreun roman captivant în această perioadă de izolare?

IE: Da, a fost o alegere spontană, aveam o zi liberă și voiam să mai citesc ceva din ce am deja în bibliotecă, pentru că mi-am propus să termin tot ce am lăsat necitit, am ales volumul 2 din seria Drumul spre Vozia și l-am terminat în aceeași zi, atât de captivant mi s-a părut. Drumul spre Vozia  este o trilogie fantastică scrisă tocmai de un preot român, Mihai-Andrei Aldea, iar volumul 2 – Cei trei și luptele Deralei s-a potrivit extrem de bine după recitirea Stăpânului Inelelor. În loc de elfi, goblini, orci sau gnomi, avem personaje din folclorul meleagurilor noastre (strigi, iele, năluci, animale vrăjite), într-o atmosferă de basm, frumoasă și înălțătoare. Cum spuneam și în seria noastră de emisiuni SĂ CITIM!, în ultimul timp genul fantasy a decăzut, prin autori care aduc în lumile lor imaginare mai degrabă ce e mai urât și mai rău din lumea noastră și din caracterul uman. Așa că seria Drumul spre Vozia nu doar că încearcă să fie un fantasy pur românesc (și cu tente creștine, fiind scrisă de un preot), dar este și una în care este vorba despre prietenie autentică, sacrificiu, credință, speranță, curaj, și un drum inițiatic pe care pășesc cei trei eroi ai seriei, devenind mai maturi și mai înțelepți.

Așadar, iată ce cărți ne-au plăcut nouă de când stăm acasă, ne-am bucura să aflăm ce ați citit VOI în această perioadă și ce ne recomandați!

Nu uitați de evenimentul organizat de Editura Litera, Noaptea Cărților Deschise, care se desfâșoară pe pagina lor de Facebook și de reducerile pe care le oferă ei în această zi specială dedicată cărților. De asemenea, și câteva dintre cărțile pomenite în articol sunt la reducere astăzi, așa că profitați de ocazie!

PS: Toată seria CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s